Dacă ai văzut filmul lui Alejandro G. Iñárritu, în care Leonardo DiCaprio a primit (în sfârșit!) Oscarul pentru impresionanta lui odisee actoricească, poate că nu știi că personajul pe care l-a interpretat, Hugh Glass, a fost un explorator, vânător și comerciant de blănuri care a trăit în America secolului al XIX-lea. Și dacă ți s-a părut povestea unei supraviețuiri atât de greu de crezut încât ai spune că ai privit mai degrabă călătoria unui spirit („revenant” înseamnă fantomă în engleză) printr-un vast purgatoriu înzăpezit, mânat de dorința de a se răzbuna pe Fitzgerald (Tom Hardy), companionul său care l-a lăsat să moară după ce fusese atacat de un urs Grizzly, află că aventurile adevărate ale lui Glass sunt încă și mai incredibile și mai viscerale decât ce ai văzut în film.
Adevăratul Hugh Glass
Înainte de evenimentele descrise în The Revenant, se presupune că Glass a fost capturat de către faimosul pirat francez Jean Lafitte în Golful Mexicului, în 1816, fiind forțat să devină și el un pirat timp de doi ani. Mai departe, se zvonește că Glass a evadat de pe vasul de pirați și a înotat până la malul statului Texas, unde a fost capturat de către un trib de indieni Pawnee, cărora le-a câștigat încrederea, trăind câțiva ani printre ei.
În filmul lui Iñárritu, personajul lui DiCaprio are un fiu cu o indiancă și le cunoaște dialectul, îndepărtându-se de viața reală a lui Glass, în privința căreia nu există dovezi că ar fi avut o familie. Însă Iñárritu a dorit ca prin relația cu fiul său nativ american, personajul lui DiCaprio să capete o altă dimensiune, dezvăluind complexitatea ireconciliabilă a conflictelor coloniale.
Revenind însă la viața lui Hugh Glass, în 1822, o sută de bărbați au răspuns unui anunț din ziar care îi soma să urce pe râul Missouri, într-o campanie de comerț cu blănuri. Glass s-a alăturat expediției, în timpul căreia a fost atacat și sfâșiat de o ursoaică împreună cu puii ei. Glass a reușit să doboare animalul, ajutat de intervenția celorlalți companioni ai săi, însă în urma încăierării, fusese atât de grav rănit încât nu părea să mai aibă mult de trăit. Ulterior, aceștia l-au cărat timp de două zile pe bărbatul care abia mai răsufla, dar fiindcă le încetinea semnificativ drumul și fiindcă toți erau convinși că Glass nu va supraviețui, l-au abandonat, lăsându-l fără arme și provizii.
Ca și în film, Hugh Glass și-a recăpătat conștiința în ciuda rănilor adânci și s-a târât sute de kilometri prin sălbăticia americană, învelit în blana ursoaicei pe care companionii săi i-o lăsaseră. Glass a reușit să ajungă până la râul Cheyenne, hrănindu-se cu rădăcini și cu fructe de pădure. Mai departe, a construit o plută și a reușit să urmeze cursul râului până la cea mai apropiată așezare, Fortul Kiowa din Dakota de Sud. Acolo, el și-a îngrijit rănile și a pornit pe urmele celor care îl abandonaseră, Bridges și Fitzgerald. Pe Bridges l-a iertat fiindcă era încă un tânăr necopt, însă de Fitzgerald nu s-a putut atinge, fiindcă se înrolase în armată și nimeni nu avea voie să ucidă un soldat al armatei Americane, spre deosebire de film, unde cei doi au parte de o confruntare la final. Altfel, faptul că autenticitatea aventurilor lui Hugh Glass nu poate fi verificată și confirmată până la capăt învăluie povestea într-o aură de mister legendar.
Filmul The Revenant, bazat pe romanul omonim al lui Michael Punke despre viața lui Hugh Glass, nu este prima ecranizare a acestei povești. Acțiunea din Man in the Wilderness (1971) reconstituie aceleași evenimente, avându-l Richard Harris în rolul principal. Numeroase cărți fie caută să îi retraseze cu fidelitate viața lui Glass, fie o ficționalizează și o readaptează, transformându-l într-un personaj iconic al mitologiei americane. Glass apare inclusiv în jocul World of Warcraft, reprezentat ca un comerciant nebun însoțit de animalul său, un urs.
În culisele Oscarurilor
Nominalizată la 12 premii Oscar și recompensată cu trei (pe lângă cel mai bun actor în rolul principal, pentru regie și imagine), superproducția The Revenant a fost o adevărată provocare pentru echipa sa. Pentru a se folosi exclusiv de lumină naturală, aclamatul director de imagine Emmanuel Lubezki nu putea să filmeze decât o oră pe zi, astfel că totul trebuia pregătit cu precizie în avans.
Deși Iñárritu nu a vrut să folosească ecrane verzi și alte artificialități, echipa de efecte speciale a avut o sarcină deloc ușoară. Pe lângă reproducerea digitală a ursului (realizată cu ajutorul scanării unui urs real) și pe lângă legarea numeroaselor cadre separate pentru a crea iluzia unui singur cadru continuu, Leonardo DiCaprio a fost inclusiv făcut să pară mai slab în post-producție printr-o tehnică specială, pentru credibilitatea unui om care s-a târât săptămâni în șir prin sălbăticie.
Dintre aventurile puternic mediatizate de la filmări, unde echipa a trebuit să îndure condiții climatice extreme și neiertătoare, mai cunoscut este faptul că zăpezile din Canada, unde se filma, au început să se topească, semnalând o schimbare climatică pe care nimeni nu o putea anticipa. Astfel, întreaga producție a fost relocată în Ushuaia, Argentina, într-un peisaj iernatic similar, iar bugetul inițial de 60 de milioane de dolari între timp s-a dublat.
Așadar, atât în fața, cât și în spatele camerei de filmat, The Revenant ne împărtășește o perspectivă spirituală asupra cruzimii relației omului cu natura, cu un accent puternic asupra copilăriei unei superputeri mondiale, clădită printr-un colonialism agresiv și prin exploatarea vehementă a resurselor naturale și a unui ecosistem fragil.
Iar prin conflictul celor doi vânători antagonici, Glass și Fitzgerald, filmul pendulează între două ideologii divergente de supraviețuire: între credință și ateism, spiritualitate și materialism, precum și între tendința de a exploata natura și cea a o respecta.
The Revenant (2015) poate fi văzut vineri, 24 decembrie, ora 22:00, la TV1000.
