Vizionarea filmului San Andreas în sala 4DX este super-cool!

Survolările peste orașe, deasupra barajului Hoover din Nevada, rotirea scaunului la aterizarea forțată a elicopterului, efectele de ploaie în timpul impresionantei secvențe cu tsunami, mișcările de scaun pentru redarea undelor seismice, și a cutremurului propriu-zis, toate fac din vizionarea San Andreas în sala 4DX o experiență cool. Aproximativ 1416 efecte live au fost create pentru filmul San Andreas au spus - în exclusivitate pentru Cinemagia - sud-coreenii de la Grupul CJ, lider pe piața asiatică de entertainment, cei care primesc filmele de la Hollywood, le vizionează, își notează minut cu minut ce efect s-ar potrivi apoi trimit către marile studiouri configurația de efecte potrivită pentru un film sau altul.

Cel mai întâlnit efect din timpul vizionării 4DX a filmului San Andreas sunt „mișcările și vibrațiile detaliate și realiste create pentru undele precursoare cutremurelor, pentru mișcările seismice propriu-zise și replici”, ne „avertizează” sud- coreeni, într-un interviu obținut în exclusivitate de Cinemagia. Am fost la vizionarea 4DX a filmului San Andreas și succcesiunea de efecte e cu adevărat cool. Până și mirosul înecăcios de praf și cauciuc ars îl resimți în timpul secvențelor în care clădirile se prăbușesc.

Acțiunea e trepidantă, aplificată octanic de efectele live din sala 4DX din noul Mega Mall bucureștean. Nu vreau să continuu descrierea experienței 4DX pentru a nu strica surprizele, așa că vă las să citiți notițele de producție ale spectaculosului film San Andreas.

După cum bine știm, Dezastrul din San Andreas imaginează un cutremur cu cea mai mare magnitudine din istorie. O activitate seismică intensă pe o falie nedetectată până în prezent, în apropiere de Barajul Hoover din Nevada, trece graniţa pentru a pune în mişcare cunoscuta falie din California, San Andreas şi erupe într-o mişcare seismică majoră zguduind Los Angelesul până în rărunchi. Dar lucrurile nu se opresc aici. Unda de şoc merge mai departe, declanşând haos şi distrugere până în San Francisco.

Dwayne Johnson joacă rolul personajului central al poveştii, Ray, un pilot pe elicopter de căutare şi salvare al LAFD, care porneşte într-o misiune profund personală atunci când începe dezastrul, jurându-şi să le salveze pe fosta soţie şi pe fiica sa din mijlocul distrugerilor din ce în ce mai mari.

Chiar dacă nu tot ceea ce este prezentat pe ecran este inspirat de realitate, filmul respectă realitatea din spatele evenimentelor

În martie 2015, U.S. Geological Survey a estimat că riscurile ca, în California, în următorii 30 de ani, să se producă un cutremur cu o magnitudine de peste 8 grade pe scara Richter a crescut, aşa cum a crescut şi probabilitatea de a se produce multiple rupturi de falie. Atenţia s-a concentrat foarte mult asupra infamei falii San Andreas, dar mai sunt şi altele care sunt din ce în ce mai tensionate, între care Puerte Hills care merge din Orange County până în centrul Los Angelesului precum şi zona subacvatică de subducţie Cascadia, din California de Nord, către Insula Vancouver, aceasta având şi potenţial de a declanşa tsunamiuri. Recent, au fost cutremure în Nevada, Virginia, Oklahoma, Missouri şi în alte puncte necunoscute până acum pentru activitatea seismică şi rămân o realitate, USGS estimând aproximativ 500.000 de cutremure detectabile la nivel global, în fiecare an, dintre care 100.000 sunt resimţite, iar circa 1200 produc şi pagube.

„Am transpus în scenariu toate spaimele mele”, spune scenaristul Carlton Cuse.

„Dezastrul din San Andreas” are trei poveşti care se împletesc. După ce primul cutremuri loveşte Los Angelesul, Ray îşi salvează fosta soţie, pe Emma, interpretată de Carla Gugino, cu un elicopter de salvare, pe când femeia curajoasă şi hotărâtă încearcă să salveze oameni dintr-o clădire gata să se dărâme. Apoi, împreună, ei pleacă să-şi găsească fiica, pe Blake, după cel de-al doilea cutremur din San Francisco, la cca 600 km distanţă. Pe măsură ce ei merg spre nord, fata de 19 ani, interpretată de Alexandra Daddario, suferă din cauza dispariţiei viitorului ei tată vitreg, Daniel, interpretat de Ioan Gruffudd. Ea trebuie să se bazeze pe propriile instincte şi capacităţi, pentru a supravieţui şi a-şi găsi un drum către siguranţă, alături de un tânăr pe care abia l-a cunoscut, Ben, interpretat de Hugo Johnstone-Burt.

Este o căutare frenetică şi periculoasă, cu multe eşecuri şi drumuri care nu duc niciunde, în timpul căreia ei profită de fiecare ocazie şi folosesc aproape toate mijloacele de transport, de la elicopter, la avion, la camion sau barcă cu motor şi, în acelaşi timp, îşi sondează şi sufletele.

„Personajele Carlei şi Alexandrei sunt femei foarte puternice, nu domniţe aflate la ananghie, iar asta este important pentru noi”, spune producătorului BeauFlynn.

Paul Giamatti joacă rolul lui Lawrence Hayes, un seismolog de la Caltech care crede că a găsit o cale de a prevedea cutremurele şi că răul cel mai mare încă nu a venit. Încurcat de tot felul de piedici şi de căderea curentului şi comunicaţiilor la laboratorul său din Pasadena, el face tot ce poate pentru a avertiza lumea, cu ajutorul personajului lui Archie Panjabi, jurnalistei Serena, care rămâne alături de el. Scenaristul Carlton Cuse spune: „Povestea legată de seismologie devine coloana vertebrală a filmului, care încadrează şi pune în context dezastrul”.

„Brad este un excelent provestitor şi el ştie exact unde este drama şi unde sunt sentimentele”, spune Flynn. „El atrage mereu atenţia asupra personajelor şi acele mici momente – fie că e vorba de un cuplu tânăr cum sunt Blake şi Ben care abia îşi încep relaţia în mijlocul distrugerilor sau de Ray şi Emma, un cuplu cu o istorie bogată care redscoperă ce e mai bun în celălalt în momente în care totul merge rău”.

Publicul se va trezi în faţa unei avalanşe de dărâmături, într-o maşină care stă să cadă într-o prăpastie, sub apă sau pe barajul Hoover care se prăbuşeşte.

O confluenţă masivă de părţi în mişcare, „Dezastrul din San Andreas” a însemnat peste 1.300 de efecte speciale, pentru străzi care se crapă, poduri care cedează, focuri care izbucnesc în multe peisaje citadine şi clădiri care se prăbuşesc peste alte clădiri într-un domino uriaş. Şi apoi, când crezi că ai scăpat, un tsunami cam cât o clădire cu 15 etaje – un perete virtual de apă – se năpusteşte spre San Francisco.

Chiar înainte ca iadul să se dezlănţuie la picioarele sale, pilotul de pe elicopterul de căutare şi salvare Ray Gaines este pe un teren nu foarte sigur. Fosta sa soţie Emma numai ce i-a trimis actele de divorţ, un pas care, deşi neaşteptat, marchează finalul unei căsătorii pe care el ştie că s-ar fi putut strădui mai mult să o salveze. Cu câteva ore înainte de primul cutremur, Ray află nu numai că Emma se va muta în casa noului ei prieten Daniel, dar şi că Daniel o va însoţi pe fiica lui Ray şi a Emmei la colegiul din California de Nord – o călătorie pe care Ray spera s-o facă el cu Blake.

„Ray este un individ special, care are suflet şi integritate, iar aceste calităţi sunt mereu necesare pentru un astfel de rol”, spune Johnson. „Ca mulţi dintre oamenii care se confruntă cu acest gen de pericol în fiecare zi, el este capabil să aibă grijă de oameni şi să le salveze vieţile pentru că acestea îi sunt meseria şi chemarea. Dar în interior, el se luptă cu câteva lucruri... Trece printr-un divorţ şi oricine a trecut prin aşa ceva ştie cât de greu este, mai ales dacă ai o familie”. Ca tată, el accentuează: „Aş face orice pentru a-mi proteja fiica”.

Relaţia dintre Ray şi soţia de care s-a îndepărtat, precum şi relaţia dintre Ray şi fiica sa sunt pietre de hotar în film, iar Peyton spune că Johnson a dat noi valenţe poveştii de viaţă a lui Ray: „El nu este numai una dintre cele mai mari vedete ale filmului de acţiune, dar este şi fermecător, amuzant, convingător şi îi dă lui Ray multe dintre aceste calităţi, făcând din personajul său ceva unic. Dwayne a descoperit o nouă profunzime a personajului”.

Decoruri, cascadorii, efecte speciale

Punând cap la cap diferite elemente creative, din platouri, locaţii şi cascadorii, alături de efectele speciale, regizorul Brad Peyton a cerut de la bun început ca fiecare piesă a mozaicului să fie cât mai realistă cu putinţă. Cu toate că „Dezastrul din San Andreas” presupunea foarte multe efecte create pe calculator, o parte importantă a acţiunii a fost filmată pe viu, mult mai multă decât ne-am aştepta de la un film de acest gen.

„Cred că am avut vreo trei zile în care am mers şi noi pe un teren stabil şi sigur”, îşi aminteşte Peyton. „În rest, dacă nu eram în apă, eram într-o barcă sau într-un elicopter. Timp de o săptămână, am filmat o barcă pe un ecran verde, făcând tot felul de cascadorii, cu apa care se agita în jur, apoi, încă o săptămână, am filmat un elicopter, apoi un avion. A fost destul de greu. Dar cred că a fost bine să schimbăm mijloacele de transport aşa, pentru că am fost permanent în mişcare”.

Producătorul de efecte speciale Randall Starr, ajuns la a treia colaborare cu Peyton, spune: „La fiecare cadru am avut câte ceva, chiar dacă era vorba de a pune o mică crăpătură într-un zid care era frumos şi curat sau de a face să cadă nişte praf, doar pentru a mai adăuga un pic de tensiune, sau de valuri, clădiri sau poduri create pe calculator.

Lui Peyton îi place să filmeze pe Z-axis, ceea ce creează impresia de mişcare dinspre şi înspre cameră. „Chiar şi în 2D, se creează senzaţia de mişcare, iar în 3D este uimitor ! Simţi mişcarea ca şi cum ai fi acolo, pe acele coridoare.. Este o tehnică minunată, iar 3D-ul o face şi mai bună”, explică el.

Producătorul Beau Flynn a făcut primul său film 3D HD în 2008, „Călătorie spre centrul Pământului” şi a foslosit conversia 3D şi pentru „Dezastrul din San Andreas”. Flynn spune: „Cred foarte mult în tehnologia 3D. Ea avansează continuu, mai ales în ceea ce priveşte spaţiul de conversie. „Dezastrul din San Andreas” am vrut să fie primul film cu dezastre 3D şi este obligaţia noastră ca realizatori să creştem mereu experienţa celor care merg la film”.

Atunci când cutremurul se produce în Los Angeles, Emma este la un restaurant de la ultimul etaj al unui bloc modern – şi put imaginar – dim centrul oraşului, care oferă o panoramă a acestuia.

Scenaristul Barry Chusid şi-a imaginat restaurantul ca pe un spaţiu atemporal şi elegant, cu candelabre, mici eleştee şi copaci în ghivece, prwecum şi cu coloane şi un un bar din onix. Toate acestea au fost plasate în funcţie de traficul stabilit de Payton, alături de  coordonatorul de efecte speciale Brian Cox şi de cel care a coordonat cascadoriile, Allan Poppleton, în vederea pleiadei de oameni panicaţi care aveau să alerge spre ieşire.

Peyton oferă întreaga secvenţă dintr-o bucată, începând cu perspectiva Emmei: de la chipul ei uluit, realizând ce s-a întâmplat, la lupta ei de a ieşi din restaurant, pe scări, pentru a ajunge la elicopterul lui Ray în timp ce lucrurile se prăbuşesc peste tot în jur, la felul cum ajunge pe acoperiş printre bucăţi de beton care cad, creând hăuri.

„Ea porneşte în sus, iar clădirea se prăbuşeşte trei sau patru etaje”, spune Peyton. „Ea iese dintre dărâmături, apoi cade din nou. Este incredibil din punct de vedere logistic”.

„Multe dintre clădirile din centru sunt din perioade diferite, aşa că era logic să fie unele care să cadă şi altele, mai moderne care să rămână în picioare. Am creat toate acestea pe un platou”.

Imaginile cu Ray în elicopter au fost alte cadre în mişcare, acţiunea fiind filmată într-o machetă creată după un model de elicopter al Deprtamentului de Pompieri din Los Angeles şi montată pe un dispozitiv care a fost mai târziu folosit pentru a controla barca cu Ray şi Emma, care încearcă să-şi facă loc pe apele aduse de tsunami.

„Nimic din ceea ce are aripi sau roţi care să nu apară în acest film. Am avut ocazia chiar să pilotez o barcă”, spune Johnson. „Actorii sunt încântaţi să spună că şi-au făcut singuri cascadoriile. Eu am o dublură minunată, cu care lucrez de ani întregi, dar, pentru că am filmat aşa de mult fără oprire, a trebuie să fac multe dintre cascadorii chiar eu, de pildă rapelul din elicopter”.