Wadjda ia Trofeul Transilvania?

Este primul film din Arabia Saudită regizat de o femeie şi tare ne-am mai fi dorit-o pe Haifaa Al-Mansour la Cluj pentru a ne povesti problemele de producţie ale simpaticului Wadjda, căruia îi prevestim un premiu important la gala de sâmbătă seara. Într-o competiţie cu filme mai mult decât bune, Wadjda iese în evidenţă prin simplitate şi o cuceritoare senzaţie de autentic, apăsând exact butoanele potrivite pentru a impresiona juriul condus de Cristi Puiu.

Wadjda are 12 ani, locuieşte într-o suburbie înstărită a oraşului Riyadh şi este mai băieţoasă decât şi-ar dori mama ei. Cel mai bun prieten al ei este Abdullah, un vecin, care se tot dă mare cu bicicleta lui, ceea ce face ca ochii Wadjdei să se aprindă când vede în oraş o minunată bicicletă verde, cu ciucuri atârnaţi de ghidon. Este cea mai mare dorinţă ai ei, să aibă bicicleta şi să-l facă harcea-parcea pe Abdullah într-o cursă, dar în Riyadh fetele care merg pe bicicletă sunt prost văzute de cei din jur. Dar nu te aştepta ca Wadjda să se lase bătută. Goana strângerii celor 800 de riali necesari o va pune pe fată într-o mulţime de situaţii neobişnuite, ceea ce va crea, tuşă cu tuşă, un fascinant portret al femeii din Arabia Saudită.

Prezentat anul trecut la Veneţia, filmul a câştigat mai multe premii pe la diverse festivaluri de pe glob, fiind salutat nu pentru că e prima producţia realizată de o regizoare dintr-o ţară unde vocea femeilor este practic inexistentă în domeniul artistic, ci pentru mesajul extrem de subversiv, feminist şi sincer. În contextul în care Haifaa Al-Mansour, conform propriilor declaraţii, a trebuit să obţină nenumărate aprobări de la diverse instituţii ale statului pentru a se putea apuca de Wadjda, rezultatul face cinste nu doar echipei, ci şi cenzorilor, care au lăsat liberă în lume o producţie cu un mesaj ce nu se potriveşte deloc cu imaginea internaţională a poziţiei femeii dintr-o ţară musulmană atât de strictă precum Arabia Saudită.

În primul rând filmul atinge o mulţime de teme legate de emanciparea şi chiar răzvrătirea femeii. Ambiţia, perseverenţa, independenţa şi nesupunerea sunt prezentate într-o lumină favorabilă, arătând că armele femeilor sunt mult mai eficiente, în spatele uşilor închise şi dintre valurile de pânză neagră ale burkhăi. Wadjda-filmul dă de pământ cu pretenţiile la suzeranitate ale bărbaţilor arabi, în timp ce Wadjda-eroina se strecoară printre asprele reguli de conduită feminină, ieşind din înfruntare ca un mic "diavol" creţ, care nu ezită să-şi spună părerea, deşi ştie că va provoca uimire şi nemulţumire.

Este uşor ca un film atât de simplu să devină previzibil, dar scenariul ascunde câteva surprize care fac Wadjda să nu se lase încarcerat sub eticheta adesea plictisitorului "film de atmosferă". Sub regia sensibilă a lui Al-Mansour şi cu câteva interpretări extraordinare (mica Waad Mohammed este fenomenală), Wadjda capătă multă carne şi relevanţă. În contextul TIFF, la sfârşitul proiecţiei îţi dai seama că nu ai fi uimit ca filmul să câştige premiul de interpretare. Sau pe cel de regie. Sau pe cel de imagine. Şi când un film din competiţie ar putea câştiga toate aceste premii, el intră în cărţi pentru premiul cel mare, Trofeul Transilvania. Nu există niciun premiu Cinemagia la TIFF 2013, dar dacă această distincţie ar exista, Wadjda ar fi câştigătorul.

Alte știri din cinema