Amza Pellea

Înzestrat cu o vocație cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret, ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță, individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț, ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj...

Înzestrat cu o vocație cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret, ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță, individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț, ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie.

S-a născut la Băilești într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest, de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie, de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă a lui Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia, de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tautu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jarolav Hasek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie crează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht - 1962), Pietro (Umbra de E. Svart - 1963), Manole (Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu - 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian - 1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov - 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu - 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sarbu - 1970), Hrisanide (Interesul general, de Aurel Baranga - 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii, de A. Kopit - 1973), "inginerul" din Nic Nic.

Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal, de Corneliu Marcu - 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă, de Marin Sorescu - 1979).
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58, de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T .Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor, de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie, de Cehov).

Rămas probabil în constiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Marin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.

A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Mafeti, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim și Veler Doamne" de Victor Ion Popa.

22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 - director al Teatrului Național din Craiova.

A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.
A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București la vârsta de doar 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.