Bertrand Tavernier

Bertrand Tavernier s-a decis să devină regizor când era foarte tânăr. La 14 ani, cutreiera pe la Cinemathèque (Biblioteca Națională de Film), unde a descoperit impactului filmelor lui Renoir, Fritz Lang și Buster Keaton. A debutat ca asistent al lui Jean-Pierre Melville la Léon Morin, prêtre. În 1974, primul său filmul artistic, L’Horloger de Saint-Paul, a câștigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin și premiul Silver Hugo la Festivalul de Film de la Chicago. Que la...

Bertrand Tavernier s-a decis să devină regizor când era foarte tânăr. La 14 ani, cutreiera pe la Cinemathèque (Biblioteca Națională de Film), unde a descoperit impactului filmelor lui Renoir, Fritz Lang și Buster Keaton. A debutat ca asistent al lui Jean-Pierre Melville la Léon Morin, prêtre. În 1974, primul său filmul artistic, L’Horloger de Saint-Paul, a câștigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin și premiul Silver Hugo la Festivalul de Film de la Chicago. Que la fête commence / Let Joy Reign Supreme (1975) și Le Juge et L’Assassin (1976) i-au adus mai multe premii franceze. Apoi, în 1977, a co-produs un film pentru prima dată: Des Enfants Gâtés. În anul 1980 a făcut Death Watch în Scoția. Turnat în Anglia, cu Romy Schneider și Harvey Keitel, filmul i-a adus lui Tavernier recunoaștere internațională.

În același an, a regizat Une semaine de vacances cu Nathalie Baye. În 1982, a adaptat romanul lui Jim Thompson (Pop 1280) Coup de Torchon cu Philippe Noiret și Isabelle Huppert. În anul 1984, Un dimanche à la campagne a primit mai multe premii, inclusiv pe cel pentru cel mai bun regizor la Cannes și premiile New York Critics și British Critics. A urmat, în 1985, Round Midnight, un film de lung metraj despre jazz. Herbie Hancock a câștigat Premiul Academiei pentru cea mai bună coloană sonoră.

Tavernier a abordat subiectul Războiului de 100 de ani în La Passion Béatrice în 1987 și primul război mondial în filmul de succes La vie et Rien d'autre. Noiret a primit Premiul César și Premiul Félix pentru cel mai bun actor pentru La Vie et Rien d’Autre.

Bertrand Tavernier a regizat, de asemenea, mai multe documentare, inclusiv două filme Philippe Soupault et le Surréalisme (în colaborare cu Jean Aurenche) și Mississipi Blues în 1984 (co-regizat de Robert Parrish).

După Daddy Nostalgie (1990), Tavernier a revenit la realizarea de filme documentare, în 1991, cu La Guerre sans nom, un film de 4 ore despre războiul algerian. În L627, a descris corupția dintr-o secție de poliție din Franța. La Fille de D’Artagnan a urmat în 1994. A preluat de la Riccardo Fredda regia acestui film, cu o săptămână înainte să înceapă producția. Cu L'Appât (1995), a câștigat un Urs de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Capitaine Conan în 1996 i-a adus lui Bertrand Tavernier Premiul César pentru cel mai bun regizor și lui Philippe Torreton unul pentru cel mai bun actor. Ca commence aujourd'hui (1999) a tratat lupta unui profesor și a unui administrator împotriva ravagiilor recesiunii din nordul Franței. Filmul a câștigat premiul publicului la San Sebastian. Jacques Gamblin a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun actor în Laissez-passer (2002) și a jucat alături de Isabelle Carré în filmul lui Tavernier Holy Lola (2004), povestea unui cuplu și căutarea lor asiduă, cea mai satisfăcătoare experiență a vieții lor: adoptarea unui din Cambodgia. În 2007, Tavernier a turnat In the Electric Mist în Statele Unite.