Elena Caragiu

Elena Caragiu, pe numele adevărat Bichman, s-a născut la 18.09.1937, în București, România. A fost actriță de origine română, dintr-o familie de intelectuali. Mama sa, Elisa Ungureanu, era creștină, romano-catolică, iar tatăl ei, Herman, provenea dintr-o familie de evrei ucraineni cu proprietăți în Focșani. A fost de etnie evreiască după tată, care era ateu. Elena a fost botezată creștină romano-catolică și a urmat școala catolică Pitar Moși din București. După...

Elena Caragiu, pe numele adevărat Bichman, s-a născut la 18.09.1937, în București, România. A fost actriță de origine română, dintr-o familie de intelectuali. Mama sa, Elisa Ungureanu, era creștină, romano-catolică, iar tatăl ei, Herman, provenea dintr-o familie de evrei ucraineni cu proprietăți în Focșani. A fost de etnie evreiască după tată, care era ateu. Elena a fost botezată creștină romano-catolică și a urmat școala catolică Pitar Moși din București. După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București. În 1959, s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), pe care l-a absolvit în 1962. Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la București, ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evantia), în 1962, Olguța, în „Sonet pentru o Păpușă”, în regia lui Lucian Giurchescu, la Teatrul „C. Nottara"; în 1964, rolul principal din "Băiat bun, dar cu lipsuri" la Teatrul Giulești, apoi în "Insula" de M. Sebastian la Teatrul de Comedie, etc. Repartizată la Teatrul din Ploiești în 1963, a început repetițiile în regia lui Valeriu Moisescu la două piese, cu actorul Toma Caragiu, care era directorul teatrului. Repetițiile au stârnit o puternică pasiune, care l-a făcut pe actorul Toma Caragiu să divorțeze de actrița Maria Bondar. Cuplul Elena și Toma Caragiu s-a mutat în București, iar Toma a fost angajat la Teatrul Bulandra. Între 1967-1968, nefiind angajată încă în București, Elena a acceptat solicitarea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, unde a jucat, în 1968, rolul Dorothea din "Vrăjitorul din Oz", Dorina din „Ziariștii” (ambele în regia lui Ion Cojar), Silvia în „33 de Scrisori anonime” în regia lui Zoe Anghel. Între 1969-1972 a fost angajată la Teatrul Bulandra, unde a jucat Regina în „Strigoii” de Henrik Ibsen, Jenea în „Valentin și Valentina” de Aleksei Arbuzov, în "Spectacolul de Muzică și Poezie", cu Florian Pittiș și Ion Caramitru, în regia lui Valeriu Moisescu. Repetițiile întrerupte la "A Douăsprezecea Noapte" de Shakespeare, din cauza bolii regizorului Aureliu Manea, au făcut ca acest proiect să se termine pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca. În 1973, a jucat rolul Viola în "A douăsprezecea noapte", rolul văduvei din "Poveste vietnameză", și rolul Veta din "O Noapte furtunoasă" de Caragiale, în regia lui A. Manea. În 1975, după o serie de întreruperi în activitatea teatrală ca urmare a unui contract cu un disc la Paris, în 1975-1976 a jucat pe scena Teatrului Național Craiova rolul Lady Macbeth în „Macbeth” de Shakespeare, în regia Floricăi Mălureanu. În 1977, la șase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu în cutremurul din 4 martie, Elena a părăsit țara, îndreptându-se cu mașina spre Paris, unde și-a continuat cariera începută din anii 1970, sub numele de Helene Cara, cu un disc (single) în franceză după cântecele Mariei Tănase. În 1978, a lucrat cu compozitorii Michel Phillipe Gerard și Vladimir Cosma. În același an, Helene Cara scrie, la Paris, un One woman show despre emigrație după poemele lui Bertolt Brecht, pe muzica lui Kurt Weill: Chassee de Sept pays. Reprezentațiile la Theatre de l'Atelier au fost întrerupte de sosirea vizei sale de emigrație în America. Pe 21 iunie 1978, Elena a ajuns la New York. Vărul ei, medic, care o sponsoriza, a murit de atac de cord înainte de sosirea ei. Căutând de lucru la Asociația Actorilor pe Broadway, cunoaște din întâmplare o regizoare și directoare de teatru, Bridget Cusack, căreia i-a plăcut manuscriptul show-ului scris la Paris. L-a tradus în engleză, i-a propus lui Helene Cara să schimbe titlul show-ului în "B.B." (Bertolt Brecht) și să înceapă repetițiile la teatrul său din New York, Academy Arts Theatre. Spectacolul (după "o poveste reală") a avut o primire emoționantă și s-a jucat cu casa închisă câteva luni, având numeroase cronici în N.Y. Times, Daily News, etc. Helene Cara a fost acceptată imediat în Actor's Equity, AFTRA și Screen Actor's Guild, cu un premiu pentru cel mai bun spectacol despre emigrație. Următorul rol, la același teatru, a fost unguroaica Mitzi în "A murder is announced" de Agatha Christie. Helene Cara a avut roluri principale in filmele: Italian Movie (1993, cu Dennis Farina și Isabella, sora Ritei Moreno), Side Streets, Sweet taste of Haven. În 1981, Helene a produs și a jucat timp de doi ani în show-ul TV, The Cymelia Show la New York. În 1979, Helene cunoscuse un tânăr inginer român cu nume american, John Chester, stabilit la New York din 1976. S-au împrietenit. După câțiva ani, au cumpărat împreună o casă pe locul unde a fost festivalul de muzică de la Woodstock, la o oră de New York. S-au căsătorit în 1982, în Bahamas. Helene Cara a devenit Helene Cara Chester, numele legal obținut la cetățenia americană acordată, în 1984. Din păcate, stresul adaptării și depresia după tragedia cutremurului s-au accentuat. Oboseala excesivă a dus la diagnosticarea cu PTD, o boală serioasă care trebuia prevenită cu repaus și liniște. Helene a trebuit să refuze un turneu național cu un rol principal pe Broadway în musicalul "Candide". Doctorii au prescris repaus și liniște. Helene și John s-au mutat din New York la Woodstock Bethel. După trei ani de repaus și ameliorare a sănătății, Helene si John au deschis o agenție de Real Estate "2000 Homes Realty Inc.", iar in 2004 Helene a primit "The Ronald Reagan Gold Medal" as Business Woman of the Year (Wall Street Journal, 2004). În 2002, Helene descoperă că în România ziarul "Libertatea" declara că Elena Caragiu a fost ucisă de un psihopat într-un bar din New York unde ghicea în cărți. Pentru a dovedi că este în viață, Elena s-a hotărât să se reîntoarcă în România. În 2008, Elena a revenit în România, după 31 de ani. Împreună cu un grup de actori, scriitori și regizori (Radu Beligan, Ion Cocora, Petre Bokor, Horatiu Malaele etc.), a înființat Asociația Toma Caragiu, o Casă Memorială în memoria marelui actor. Cu această ocazie a lansat și propria ei carte, "O simplă vizită", care povestește marea lor iubire și elucidează multe "povești" inventate după plecarea ei. Exprimându-și intenția de a inaugura "Casa Memorială Toma Caragiu" pe locul vechii case care nu i se mai putea retroceda, primarul din Periș s-a oferit să-i dea un teren lângă gară, în parcul "Toma Caragiu". În 2013 s-a turnat fundația, pe baza planurilor înmânate de Helene /Elena primăriei, încă din 2009. Din păcate, din lipsă de timp, și în urma pierderii unor sponsori, lucrările au trebuit amânate până în 2015-2016. După terminarea tezei de Doctorat în 2016, Elena va reveni în România și va reîncepe înălțarea acestei case, pe fundația existentă. Obstacole birocratice ridicate în 2011 de Ministerul Culturii de la București au făcut ca Asociația Toma Caragiu să schimbe numele Casei Memoriale în "Centrul de Comedie Toma Caragiu." Acest centru va găzdui în fiecare an (21-28 august) Festivalul “Soparlitza” cu premii pentru cei mai buni actori de comedie ai anului. Actrița Elena Caragiu, fosta soție a lui Toma Caragiu, a decedat la vârsta de 87 de ani, la 14.11.2024, în Charlotte, Carolina de Nord, SUA.

Elena Caragiu este o actriță română. Este a doua soție a marelui maestru Toma Caragiu, cu care s-a măritat în 1964. După moartea tragica a lui Toma Caragiu in timpul cutremurului din 4 martie 1977, în 1978 Elena Caragiu a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a trăit sub numele de Helen Cara-Chester. În 2009 s-a reîntors în România cu intenția de a deschide o casă memorială a lui Toma Caragiu și a fost obligată să plătească despăgubiri lui Maria Caragiu, fiica adoptată a lui Toma Caragiu.