Gladys Cooper

    Gladys Cooper, pe numele complet Gladys Constance Cooper, s-a născut la data de 18.12.1888, în Lewisham, Londra, Marea Britanie, și a decedat de pneumonie la data de 17.11.1971, în Henley-on-Thames, Oxfordshire, Marea Britanie. Gladys Cooper a fost fiica jurnalistului William Frederick Cooper și a soției sale, Mabel Barnett. În copilărie a fost model fotografic la vârsta de șase ani. Voia să devină actriță și a pornit pe acest drum în 1905, după ce a fost descoperită de Seymour Hicks pentru a face un...

    Gladys Cooper, pe numele complet Gladys Constance Cooper, s-a născut la data de 18.12.1888, în Lewisham, Londra, Marea Britanie, și a decedat de pneumonie la data de 17.11.1971, în Henley-on-Thames, Oxfordshire, Marea Britanie. Gladys Cooper a fost fiica jurnalistului William Frederick Cooper și a soției sale, Mabel Barnett. În copilărie a fost model fotografic la vârsta de șase ani. Voia să devină actriță și a pornit pe acest drum în 1905, după ce a fost descoperită de Seymour Hicks pentru a face un turneu cu compania sa „Bluebell in Fairyland”. A ajuns pe scena londoneză în 1906 în „The Belle of Mayfair”, iar în 1907 a jucat în spectacolul Gaury Girls de Frank Curzon la Teatrul The Gaiety. A fost apreciată în 1911 în comedia lui Oscar Wilde „Importanța de a fi Ernest”. A apărut în filmul mut britanic The Eleventh Commandment (1913). A avut roluri în alte câteva filme în 1916 și 1917. S-a alăturat lui Frank Curzon pentru a gestiona Teatrul Playhouse. Ea a preluat controlul exclusiv din 1927 până la alte angajamente de scenă în 1933. Ea a produs piese de teatru și câteva filme la începutul anilor 1920. A apărut în „Casa și frumusețea” de W. Somerset Maugham, la Londra, în 1919, și a triumfat în „The Second Mrs. Tanqueray” de Arthur Wing Pinero, în 1922. A interpretat rolul Leslie Crosbie (rolul lui Bette Davis în filmul din 1940) în „Scrisoarea” lui Maugham din 1927. În 1934, Cooper a făcut primul rol într-un film sonor în Marea Britanie și a venit pe Broadway cu „The Shining Hour” pe care îl făcuse la Londra. Ea a avut succes, continuând cu mai multe piese de teatru până în 1938, inclusiv „MacBeth”. A atras atenția descoperitorilor de talente de la Hollywood și a început să joace în filme americane pentru o perioadă de 30 de ani. Primul ei film a fost regizat de Alfred Hitchcock, Rebecca (1940). A avut un rol mic, sora personajului jucat de Laurence Olivier, dar a ieșit în evidență. Doi ani mai târziu, ea a jucat rolul mult mai substanțial ca mamă dominatoare și represivă a lui Bette Davis în filmul Now, Voyager (1942) pentru care a primit o binemeritată nominalizare la premiul Oscar la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar. Ea a revenit pe scena de la Londra în 1947 și a lucrat la televiziunea britanică în anii 1950, înainte de a se întoarce din nou în SUA. A jucat de ambele părți ale Atlanticului până dispariția ei. De-a lungul anilor 1950 și până în anii 1960, Cooper a făcut câteva filme, dar a devenit deosebit de familiară la televiziunea americană în piese, într-o gamă largă de emisiuni în prime time și seriale populare, ca Twilight Zone și Limitele exterioare. Când „The Chalk Garden” a lui Enid Bagnold s-a deschis la Londra în 1955, Cooper a debutat ca doamna St. Maugham și a revenit pe  Broadway în octombrie al acelui an, unde a lucrat până în martie 1956. A mai jucat în filmele: Kitty Foyle - 1940, The Song of Bernadette - 1943 (a primit o nominalizare la premiul Oscar la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar), Scrisori de dragoste - 1945, Madame Bovary - 1949, Mese separate - 1958. Ultimul ei film important a fost My Fair Lady (1964), unde a jucat rolul mamei lui Henry Higgins, pentru care a primit cea de-a treia nominalizare la premiul Oscar, la categoria cea mai bună actriță în rol secundar. A scris o autobiografie, Fără voaluri (1931), urmată de două biografii (1953 și 1979). În 1967 a fost onorată cu titlul de Dame Comandant al Ordinului Imperiului Britanic (DBE) pentru marile sale realizări ca actriță. În plan personal, ea a fost căsătorită cu: 1) căpitanul Herbert John Buckmaster, din 1908 până în 1921, când au divorțat. Au avut doi copii: actrița Joan Buckmaster și actorul John Buckmaster; 2) Sir Neville Pearson, din 1928 până în 1936; au divorțat, au avut un copil, designerul de costume, Sally Pearson; 3) Philip Merivale, din 1937 până în 1946, la moartea lui. A fost mama vitregă a lui John Merivale și soacra lui Robert Morley. De două ori a fost nominalizată la Premiul Tony drept cea mai bună actriță (dramatică) pentru spectacolele sale din „The Chalk Garden” (1956) și pentru filmul „A Passage to India” (1962) a lui Enid Bagnold. A fost bunica lui Sheridan Morley, Annabel Morley, Wilton Morley, Emma Hardy și Justine Hardy. A fost soacra lui Robert Hardy.