Hildegard Knef

Hildegard Knef, pe numele complet Hildegard Frieda Albertine Knef, s-a născut la data de 28.12.1925, în Ulm, Baden-Wurttemberg, Germania, și a decedat în urma unei infecții pulmonare la data de 01.02.2002, în Berlin, Germania. Părinții ei au fost Hans Theodor Knef și Frieda Auguste. În 1940, Hildegard a început să studieze actoria. Chiar înainte de căderea celui de-al Treilea Reich, ea a apărut în mai multe filme, dar cele mai multe dintre ele au fost lansate abia după război. Pentru...

Hildegard Knef, pe numele complet Hildegard Frieda Albertine Knef, s-a născut la data de 28.12.1925, în Ulm, Baden-Wurttemberg, Germania, și a decedat în urma unei infecții pulmonare la data de 01.02.2002, în Berlin, Germania. Părinții ei au fost Hans Theodor Knef și Frieda Auguste. În 1940, Hildegard a început să studieze actoria. Chiar înainte de căderea celui de-al Treilea Reich, ea a apărut în mai multe filme, dar cele mai multe dintre ele au fost lansate abia după război. Pentru a evita violarea soldaților sovietici, ea s-a îmbrăcat ca un tânăr și a fost trimisă într-un lagăr pentru prizonieri de război. A scăpat și s-a întors în Berlinul zdrobit de război, unde a jucat primele roluri pe scenă. Primul ei film german după cel de-al Doilea Război Mondial, Murderers Among Us (1946), a făcut-o vedetă. Producătorul David O. Selznick a invitat-o la Hollywood și i-a oferit un contract cu două condiții: Hildegard Knef trebuia să-și schimbe numele în Gilda Christian și să se dea drept austriacă, nu germană. Ea le-a refuzat pe amândouă și s-a întors în Germania. În 1951, ea a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria filmului german când a apărut goală pe ecran în filmul Păcătosul (1951). Biserica Romano-Catolică a protestat vehement împotriva acestui film, dar Hildegard a comentat: „Nu pot să înțeleg tot tumultul - la cinci ani după Auschwitz !” Cu sprijinul primului ei soț, americanul Kurt Hirsch, a încercat a doua oară să-și lanseze o carieră la Hollywood, și-a schimbat numele de familie din Knef în Neff (pentru că americanii nu puteau pronunța Knef), dar a primit doar un rol secundar în adaptarea cărții lui Ernest Hemingway, The Snows of  Kilimanjaro (1952). Urma să joace în The Big Lift (1950), împreună cu Montgomery Clift. Cu puțin timp înainte de începerea filmărilor, producătorii au aflat că a avut o aventură cu un ofițer nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a concediat-o din film. Mai târziu, a fost propusă pentru rolurile principale din Man on a Tightrope (1953) în regia lui Elia Kazan, și în versiunea cinematografică a musicalului Silk Stockings (1957) în care a jucat pe Broadway. Gloria Grahame și respectiv, Cyd Charisse, au fost distribuite în schimb. După ce a refuzat să apară în Seven Days from Now (1957), studioul 20th Century Fox a eliberat-o de contract. Nu va mai apărea niciodată într-un film american. A devenit o actriță de frunte în filmele germane, franceze și britanice. În cele din urmă, America i-a oferit o altă șansă, de data aceasta pe scenă. A devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite în 1950. Ea a obținut statut de vedetă cu rolul Ninotchka, pe Broadway, în „Ciorapi de mătase”. În 1963, a început o nouă carieră de cântăreață și a surprins publicul cu vocea ei tipică, profundă, și prin faptul că multe versuri ale pieselor ei au fost scrise de ea însăși. În 1970, ea a scris bestseller-ul autobiografic „Der Geschenkte Gaul”. A primit simpatie din toată lumea pentru lupta împotriva cancerului, pe care l-a învins de mai multe ori. După reunificarea germană, Hildegarde Knef s-a mutat înapoi la Berlin și a murit la 76 de ani de o infecție pulmonară la 1 februarie 2002. În plan personal, a fost căsătorită cu Kurt Hirsch, din 1947 până în 1952; au divorțat; cu David Cameron, din 1962 până în 1976; au divorțat; au avut un copil (a născut-o pe fiica ei Christina / Tinta Knef, la 16 mai 1968. Avea 42 de ani. Christina a fost primul și singurul ei copil); cu Paul von Schell, din 1977 până în 2002, la moartea ei. A fost prietenă apropiată a actriței Marlene Dietrich, în ciuda faptului că a fost în umbra legendarei vedete pentru o mare parte a carierei sale. I-a spus biografului său Christian Schröder în 2000 că filmele ei preferate sunt Murderers Among Us (1946), Film Without a Name (1948), Svengali (1954), Port of Desire (1958) și Everyone Dies Alone (1976). Cel mai puțin apreciat dintre propriile sale filme a fost Escape from Sahara (1958), care a fost un eșec în Germania postbelică și i-a încheiat practic cariera de film. Conform cărții sale, „The Gift Horse”, ea a fost ultima persoană cu care a vorbit John Garfield înainte de a muri. A oferit vocea pentru Bunica Willow în coloana sonoră germană a filmului produs de studioul Walt Disney, Pocahontas (1995). Conform memoriilor sale „The Gift Horse”, ea a aflat că a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Locarno pentru rolul din Film fără nume (1948) citind un articol despre succesul ei într-un ziar, la un an după ce premiul a fost anunțat la festival ! În 1951 / 1952, când ambele lucrau la studioul 20th Century Fox, Knef și Marilyn Monroe, au împărțit garderoba și s-au împrietenit. Monroe avea să împrumute cărți de la Knef; îi prefera pe Thomas Mann și Rainer Maria Rilke. În anii următori, Knef a scris o melodie despre Marilyn (în germană) și a menționat-o pe larg în memoriile sale cel mai bine vândute. A fost distribuită în The Ninth Gate (1999) și într-un film de televiziune din 2001, dar a trebuit să părăsească ambele proiecte din cauza sănătății precare. Ultima apariție de film a lui Knef a fost într-o comedie austriacă uitată, numită Eine fast perfekte Hochzeit (1999).