Isabelle Adjani

S-a născut într-un cartier de imigranți din Gennevilliers, Hauts-de-Seine, o suburbie a Parisului. Tatăl său a fost soldat al Armatei Franceze în al doilea război mondial. Mama sa Augusta, căreia i se spunea Gusti, era de origine germană. A crescut știind la perfecție limba germană, ca limbă maternă. După ce a câștigat un concurs de recitat poezii, când era încă pe băncile școlii, și-a început și cariera de actriță amatoare într-o trupă până la vârsta de 12 ani.

S-a născut într-un cartier de imigranți din Gennevilliers, Hauts-de-Seine, o suburbie a Parisului. Tatăl său a fost soldat al Armatei Franceze în al doilea război mondial. Mama sa Augusta, căreia i se spunea Gusti, era de origine germană. A crescut știind la perfecție limba germană, ca limbă maternă. După ce a câștigat un concurs de recitat poezii, când era încă pe băncile școlii, și-a început și cariera de actriță amatoare într-o trupă până la vârsta de 12 ani.

Debuteaza in film in 1970 cu "Le petit bougnat" turnat in timpul vacantei de vara, dar este remarcata de critici in 1972 pentru rolul din "Faustine et le bel ete". La 17 ani este acceptata la prestigioasa institutie teatrala "Comedia Franceza' cu care semneaza un contract pe 20 de ani. Reziliaza repede contractul pentru a se dedica filmului, stirnind astfel un mare scandal in lumea artistica franceza.După mai multe roluri minore a avut un succes răsunător în 1974 cu filmul La Gifle. În anul următor a primit rolul care i-a adus aprecierea criticii, în The Story of Adèle H. Pauline Kael i-a spus că este o actriță prodigioasă, iar criticii, într-o voce, i-au lăudat prestațiile artistice. A fost nominalizată la Premiile Oscar pentru "The Driver" din 1978.

In 1981 primeste primul premiu Cesar din cariera (va lua 5 asemenea premii de-a lungul timpului,detinand record pentru trofeele Cesar din palmaresd) pentru prestatia excelenta din "Quartet". Doi ani mai tarziu ia al doilea Cesar pentru rolul din "L ete meurtrier" dar actrita se comporta ciudat dupa acest succes refuzind interviurile, sedintele foto, provocind chiar un incident ce va deveni celebru la Festivalul de la Cannes (cind toti fotografii, in semn de protest fata de atitudinea actritei, au refuzat sa o fotografieze pe celebrul covor rosu, ajunsa sus, la capatul scarilor, Adjani a cedat nervos si a izbucnit in plins).

Anul 1988 ii aduce inca un Cesar si o nominalizare la Oscar pentru rolul din "Camille Claudel", dar si primul copil, Barnabe, fructul relatiei actritei cu Bruno Nuytten, regizorul filmului "Camille Claudel". Adjani isca un nou scandal cind la discursul de primire a premiului Cesar citeste din cartea interzisa "Versetele satanice" a lui Salman Rushdie. Actrita lupta impotriva rasismului, aparindu-i pe imigrantii nord-africani din Franta si intrind astfel in conflict deschis cu partidul extremist Frontul National.

Tabloidele frantuzesti raspandesc zvonul ca actrita este bolnava de SIDA, fiind pe moarte. Se publica chiar necrologuri patetice iar Isabelle este nevoita sa apara in direct la o emisiune televizata pentru a arata ca este inca in viata si sanatoasa. Pe plan personal Isabelle Adjani are apoi o relatie cu actorul Daniel Day-Lewis in urma careia se naste inca un baietel numit Gabriel-Kane.

Lewis o paraseste insa pe frantuzoaica, preferand sa se casatoreasca cu Rebecca Miller, fiica cunoscutului dramaturg american Arthur Miller. Isabelle trece insa si peste acest soc, realizind in ultimii ani mai multe filme de succes.