Vasili Shukshin

Vasili Shukshin, pe numele complet Vasily Makarovich Shukshin, s-a născut la 25.07.1929, în Srotski, Altay, Uniunea Sovietică, azi Rusia, și a decedat la 02.10.1974, la bordul navei Dunai, pe râul Volga, lângă Kletskaya, Volgograd, URSS. A făcut parte dintr-o familie de țărani, din satul Srotstki, lângă Biysk, în Regiunea Siberiană (acum Regiunea Altai, Rusia). În 1933, tatăl său, Makar Leontievici Shukshin, a fost arestat și executat sub acuzația de...

Vasili Shukshin, pe numele complet Vasily Makarovich Shukshin, s-a născut la 25.07.1929, în Srotski, Altay, Uniunea Sovietică, azi Rusia, și a decedat la 02.10.1974, la bordul navei Dunai, pe râul Volga, lângă Kletskaya, Volgograd, URSS. A făcut parte dintr-o familie de țărani, din satul Srotstki, lângă Biysk, în Regiunea Siberiană (acum Regiunea Altai, Rusia). În 1933, tatăl său, Makar Leontievici Shukshin, a fost arestat și executat sub acuzația de participare la un complot anti-colhoz în timpul colectivizării sovietice. A fost reabilitat abia 23 de ani mai târziu, în 1956. Mama sa, Maria Sergeyevna (născută Popova), a trebuit să se ocupe de supraviețuirea întregii familii. Până în 1943, Shukshin a terminat șapte ani de școală în sat și a intrat la o școală tehnică de automobile din Biysk. În 1945, după doi ani și jumătate de școală, dar înainte de a termina, a renunțat să lucreze într-un colhoz. În 1946, Shukshin și-a părăsit satul natal și a lucrat ca meșter metalurgic la mai multe întreprinderi din trustul Soyuzprommekhanizatsiya: la uzina de turbine din Kaluga, la uzina de tractoare din Vladimir. În 1949, Shukshin a fost recrutat în Marină. Mai întâi, a servit ca marinar în Flota Baltică, apoi ca operator radio la Marea Neagră. În 1953 a fost demobilizat din cauza unui ulcer la stomac și s-a întors în satul natal. După ce a promovat un examen extern pentru absolvirea liceului, a devenit profesor de rusă, iar mai târziu director de școală în Srostki. În 1954, Shukshin a intrat în departamentul de directori al VGIK; a studiat cu Mihail Romm și Serghei Gerasimov și a absolvit în 1960. În timp ce studia la VGIK în 1958, Shukshin a avut primul său rol principal în filmul Two Fedors și a apărut în filmul de absolvire al regizorului Andrei Tarkovski. În 1958 a publicat prima sa nuvelă „Doi pe căruță” în revista Smena. Prima sa colecție de povestiri, Locuitorii satului, a fost publicată în 1963. În același an, a devenit director de personal la Studioul de Film Gorki din Moscova. A fost scriitor, actor, scenarist și regizor, specializat în teme rurale. Un membru proeminent al mișcării Village Prose, el a început să scrie povestiri la începutul adolescenței și mai târziu a trecut la actorie, după vârsta de 20 de ani. A scris și regizat Există acest băiat (1965), care a câștigat distincții la Festivalul de Film All-Union din Leningrad și Leul de Aur la al XVI-lea Festival Internațional de Film de la Veneția. Shukshin a fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1967) și a fost desemnat Artist Distins al URSS (1969). Shukshin a înfățișat situația oamenilor simpli și obișnuiți din Uniunea Sovietică a timpului său. A împletit în filmele sale umorul și melancolia. Au fost traduse în engleză: Vreau să trăiesc, 1978; Snowball Berry Red și alte povești, 1979; Nuvele, 1990; Ruble în cuvinte, 1994; Povești dintr-un sat siberian, 1996. În plan personal, el s-a căsătorit cu actrița Lidiya Fedoseyeva, în 1964. Ea a apărut și în câteva dintre filmele sale. Fiica lor, Mariya, a devenit prezentatoare de televiziune. Shukshin a murit brusc pe 2 octombrie 1974, pe nava cu motor Dunai, pe râul Volga, în timp ce filma They Fought for Their Country. A fost înmormântat în Cimitirul Novodevichy din Moscova. Regizorul de teatru leton, Alvis Hermanis, a adaptat pentru scenă opt dintre nuvelele lui Shuksin, în colaborare cu Teatrul Națiunilor din Moscova, intitulată Poveștile lui Shuksin. Începând din 2021, a făcut turnee în lume și a câștigat mai multe premii. Având în rol principal pe Yevgeny Mironov, piesa a fost pusă în scenă la The Barbican din Londra în octombrie 2019.