Articole Adaptation.

In 1999, chiar in perioada in care scenariul de la „In mintea lui John Malkovich” era ecranizat de cãtre regizorul Spike Jonze, Charlie Kaufman a fost angajat de cãtre Jonathan Demme, regizor laureat cu Premiul Academiei, ca sa adapteze „The Orchid Thief”, roman scris de Susan Orlean. Cartea este povestea unei ziariste care, in timp ce prezintã aventurile lui John Laroche, obsedat de pasiunea sa pentru orhideele rare, reuseste sa descopere rãdãcinile pasiunilor sale ascunse. Discursiva si introspectiva, cartea suferea de lipsa unei structuri narative, lucru care, la început, l-a deranjat pe Kaufman. In acelasi timp, el s-a simtit totusi intrigat de natura speciala a materialului care-i servea drept baza. „Îmi aduc aminte ca mã gândeam si-mi spuneam ca pot face un film grozav din cartea asta”.
Cu toate acestea, atunci când si-a dat seama ca-i este imposibil sa gãseascã o modalitate acceptabila prin care sa-i dea materialului forma unui scenariu narativ, încrederea in sine s-a transformat in depresie. „Daca ar fi fost vorba despre un scenariu scris de mine, l-as fi abandonat cu siguranta”, admite Kaufman. „In cazul de fata am fost insa angajat sa fac acest lucru. Lumea se astepta ca eu sa reusesc ceva grozav. A trebuit deci sa mã adaptez la ideea ca sunt un adaptor…”.

In timpul acestui proces laborios, Kaufman n-a renuntat nici o clipa la ideea ca trebuia sa gãseascã o modalitate prin care sa abordeze tema pasiunii. „Vroiam sa scriu despre pasiune deoarece, la rândul ei, Susan Orlean scria despre acelasi subiect”, spune el. „Intotdeuna am încercat sa surprind golul resimtit de oameni atunci când nu au pasiuni, si dorintele nelãmurite pe care aceasta lipsa le poate provoca.”Deoarece prin insasi natura lor, pasiunile te fac „sa depasesti marginea prãpãstiei, sa te îndepãrtezi de lucrurile sigure si sa-ti asumi anumite riscuri”, lui Kaufman a început sa-i surada ideea de a îngloba procesul emotional de adaptare a unui scenariu in insasi produsul final. „A devenit un fel de metafora pentru ideile care iau nastere din ele insele si despre felul in care ele converg cãtre final”, spune el.

Kaufman a fost sprijinit de cãtre Spike Jonze in ideile sale radicale de adaptare a romanului „The Orchid Thief”. „Pe mãsura ce mã implicam tot mai mult in acest proiect”, isi aminteste Jonze, „Charlie devenea din ce in ce mai nervos deoarece nu fãcea lucrul pentru care fusese angajat de cãtre producãtori. Eu am încercat sa-i acord sprijinul meu, dar spre deosebire de Charlie, n-aveam nimic de pierdut. Mi s-a pãrut a fi o idee amuzanta.”
In acest timp, producãtorul Ed Saxon astepta rabdator schita lui Kaufman. Dupã sase luni, el a primit scenariul, intitulat „Adaptation”. „Inca de la început am fost nedumerit, deoarece nu acesta era titlul cartii alese. Apoi, nedumerirea mea a crescut: „scris de Charlie si Donald Kaufman”. M-am gândit „Cine este Donald Kaufman? Nu stiam ca va scrie cu un partener…” Dar atunci când am citit scenariul, mi-am rãspuns la toate întrebãrile. Am fost uimit de cat de elaborata era întreaga intriga.” Acest scenariu nu poate fi privit ca o simpla sursa de amuzament, el atinge si alte nivele ale constientului, sustine Saxon. „’Adaptation’ vorbeste despre provocarea artei, dar si despre provocarea filmelor artistice. Face referire la înstrãinarea resimtita de oameni in cultura contemporana, despre cat de greu este sa ai dragoste in viata ta si despre dificultatea de a stabili o legãtura cu ceilalti oameni, de a fi cinstit si deschis. Este un film care vorbeste despre relatia cu tine insusi, de capacitatea de a tolera slãbiciunile inerente naturii umane, adaptându-te in acelasi timp la toate greutatile vietii.” Atunci când Susan Orlean a aflat de la agentul ei ca cei de la Hollywood erau interesati de cartea ei, a fost putin surprinsa. Romanul, atât de apreciat de critica, dar si de public este, recunoaste ea, „lipsit de un fir narativ logic”. Pãrea ca sfideazã încercãrile de a fi adaptat pentru cinematografie. „Cartea este un fel de meditatie emotionanta despre pasiune, despre dragoste obsesiva, despre subculturi si despre sentimentul de apartenenta. Astea nu prea sunt teme firesti pentru industria de la Hollywood”, spune ea.

Scenaristul care a fost angajat sa adapteze cartea pentru cinematograf era Charlie Kaufman, al cãrui film de debut, „Being John Malkovich”, era atunci in faza de productie. Atunci când Orlean a auzit titlul si intriga acestui film (este povestea unui papusar razbatator care descoperã o cale secreta prin care poate sa intre in subconstientul lui John Malkovich), reactia ei a fost ceva de genul „Cine mai e si ciudatul asta?”. Atunci când in cele din urma a vãzut si filmul, a fost si mai uimita. Nu-si putea imagina cum acest om va adapta ceva atât de diferit ca „The Orchid Thief”.

Dupã ce Orlean a citit scenariul, aproape ca a rãmas fara grai. Kaufman ii modificase viziunea, combinând-o cu elemente ale imaginatiei sale, depasind granita dintre concret si imaginar. „Mi s-a pãrut ca scenariul este extrem de ciudat, dar minunat in acelasi timp. Atunci când am citit partea despre personajul Susan Orlean, am fost sigura ca Charlie Kaufman a venit la New York si m-a urmãrit, mi-a studiat fiecare miscare”, spune ea. „In linii mari, personajul este destul de diferit de mine. Dar imaginea initiala, in care sunt prezentata ca scriitoare, contine anumite detalii de o acuratete nefireasca. Nu-mi pot da seama cum a reusit sa facã acest lucru. Cel mai important lucru este ca romanul meu a fost genial adaptat. El a devenit mai degrabã un personaj al filmului decât baza de pornire a demersului artistic.”