Articole California Dreamin' (nesfârșit)

In momentul in care au inceput filmarile, proiectul California Dreamin' (nesfarsit) implinea patru ani de cand se conturase in mintea regizorului Cristian Nemescu. "Imediat dupa facultate imi tot veneau idei despre tot felul de personaje, am fost la un moment dat undeva pe langa localitatea Mihai Bravu si m-au inspirat foarte mult fetele de acolo care erau foarte emotionate de faptul ca venisera niste americani in satul lor. Erau niste idei care nu se legau foarte bine una cu cealalta pana cand am auzit de reportajul acela cu trenul din '99, deci povestea reala, care brusc a sintetizat toate ideile pe care le aveam si care le-a unit intr-un scenariu", povesteste Cristi.

Tot el semneaza si scenariul, alaturi de Tudor Voican si Catherine Linstrum, iar subiectul, asa cum il povesteste el, este aparent unul simplu: "E vorba despre un tren care transporta o instalatie radar ce trebuia sa traverseze Romania in 24 de ore si sa ajunga la granita cu Serbia pentru a contribui la succesul operatiunilor NATO din zona. in mod neasteptat, trenul este oprit intr-un sat, undeva in Baragan, unde sta 5 zile, iar fiecare zi e un capitol de film care se concentreaza pe cate un grup de personaje".Povestea are la baza o intamplare reala pe care Cristi a aflat-o in timp ce urmarea un jurnal de stiri: "Trenul acela a venit in ’99, intr-adevar avea un radar, nu existau toate actele pentru ca toata lumea se grabise sa dea drumul trenului respectiv si pentru ca nimeni nu s-a gandit ca cineva i-ar putea face probleme. La un moment dat, langa Craiova, la cativa kilometri de locul unde trebuia sa ajunga, a fost oprit intr-o gara foarte mica; seful de gara, intr-un exces de zel, a luat toate regulile CFR-ului de la A la Z si, intr-adevar ceva nu era in regula. Nimeni mai sus de el n-a vrut sa-si asume raspunderea de a lasa trenul sa plece mai departe. Trenul a fost blocat acolo jumatate de zi, dupa care si-a continuat drumul, a ajuns la destinatie, numai ca ironia a facut sa fie inutil. Culmea e ca la intoarcere a fost din nou oprit, pentru ca in continuare nu avea actele in regula".

De altfel, ideea trenului cu soldati americani oprit intr-un sat din Romania este singura conforma cu realitatea, restul situatiilor si personajelor fiind fictive.In viziunea lui Armand Assante, "povestea are la baza o intamplare adevarata, care s-a petrecut in Romania inainte de bombardarea Serbiei, la Belgrad. Un transport NATO al unui echipament radar a fost oprit intr-un punct de control aici, in Romania, pe motiv ca nu avea documentele necesare. Dincolo de faptul ca acest lucru a creat o situatie de criza la nivel national si a durat doar patru ore in realitate, filmul nostru se bazeaza, la modul foarte general, pe acel eveniment, insa ceea ce a facut Cristi a fost sa creeze o superba comedie a erorilor din jurul acestui eveniment. in mod cert, filmul arata unde poate duce birocratia. Personajele sunt bine definite, umane, nu sunt niste caricaturi. Este povestea unei dileme umane, dar este si putina istorie romaneasca, o poveste destul de complicata. Este mai mult vorba despre slabiciunile oamenilor implicati aici: eu joc rolul comandantului a carui misiune NATO este pusa in primejdie de seful de gara - un personaj complet fictiv. El a fost afectat de istorie, i s-au intamplat lucruri ingrozitoare in copilarie, care l-au marcat emotional in multe feluri. in esenta, el este o metafora pentru raul pe care il poate pricinui razboiul. Este un personaj profund corupt, iar atunci cand il intalneste pe comandant, el intalneste de fapt pe cineva pe care si l-ar fi dorit acolo in urma cu 50 de ani. Vede pe cineva care soseste si se intreaba "de ce n-ai fost acolo, pentru parintii mei, atunci cand am avut nevoie de tine? Pentru ca noi am vrut intotdeauna sa fii aici". Comandantul se uita la el si se gandeste "stii, ar fi fost frumos daca as fi putut fi aici, dar nu asta este lumea reala. Nu putem fi in mai multe locuri odata."

Pregatirile pentru filmari au inceput cu o luna inainte, insa multe lucruri erau demult puse la punct – o buna parte din echipa tehnica era deja stabilita, fiind vorba de oameni care mai lucrasera cu Cristi si la alte proiecte, la fel castingul – pe o parte din actorii din distributie Cristi ii cunostea bine (Maria Dinulescu, Andi Vasluianu, Alex Margineanu, Gabi Spahiu) si avea deplina incredere in ei. La fel s-a intamplat si cu cativa oameni din echipa tehnica – Liviu Marghidan - DOP, Catalin Cristutiu - editor de montaj si Andrei Toncu, editor de sunet – echipa care s-a format in timpul facultatii si care a functionat la cateva filme. "Odata ce iti gasesti persoane cu care te intelegi bine si care iti ofera un soi de echilibru, se leaga si o prietenie si e mai usor sa lucrezi cu o persoana despre care stii ca te va sustine atunci cand faci o alegere, in care stii ca poti avea incredere si cu care esti pe aceeasi lungime de unda din punct de vedere creativ", spune Cristi.Dupa prima zi de filmare, toata lumea astepta cu interes aparitia lui Armand Assante pe set, iar acest lucru s-a intamplat in ziua urmatoare, pe 30 mai. O buna parte din echipa se pregatise pentru ce era mai rau: un star de la Hollywood cu pretentii exagerate, plin de el, care sa toace nervii celorlalti. Asteptarile le-au fost pe deplin inselate – Assante este un tip modest, respectuos cu toti cei din jur, iar in prima lui zi de filmare era la fel de emotionat ca ceilalti.

Ion Sapdaru se declara in continuare marcat de intalnirea cu Assante, iar prima secventa alaturi de american a ramas pentru el cea mai dificila: "Circulau tot felul de zvonuri despre faptul ca e o vedeta de la Hollywood si va fi greu sa lucram cu el – n-a fost deloc asa, Assante este un om extraordinar pe care l-am admirat de cum l-am cunoscut. Am avut emotii mari la primul cadru cu el, situatia a fost de-asa natura incat prima mea secventa a fost si prima intalnire a personajului meu cu personajul lui. De obicei imi stapanesc emotiile, dar acum am intrat intr-un trac pe care imi era greu sa-l controlez. Numai ca el a fost extraordinar – mi-a recunoscut mai tarziu ca si el era emotionat. El a fost primul care a venit la mine si a zis "Buna ziua, sunt Armand Assante". I-am raspuns "stiu" si atunci s-a topit gheata".Cum a fost convins Assante sa joace intr-un film romanesc povesteste chiar Cristi: "A fost si o coincidenta dintr-un anumit punct de vedere, pentru ca n-as putea spune ca atunci cand scriam scenariul stiam ca Assante e alegerea. Ne-am gandit ca ar fi mai credibil sa avem un actor strain, iar in perioada in care ne gandeam cine ar putea fi si cum am putea ajunge la el - din punctul meu de vedere chestia asta e foarte grea, daca nu imposibila pentru un film din Romania – am aflat ca Assante era intr-o vizita in Romania. Producatorul filmului, Andrei Boncea, a aranjat o intalnire intre Assante si mine, Assante a citit scenariul inainte, am stat putin de vorba, mi-a spus ca ii plac foarte mult atat scenariul cat si personajul Jones. si mie mi se parea foarte potrivit, era foarte aproape de cum imi imaginam acel capitan Jones".

Pe Assante l-a convins mai intai scenariul, iar dupa intalnirea cu Cristi a devenit fan declarat al acestuia: "L-am intalnit pe Cristi Nemescu in urma cu aproape doi ani. Eu eram aici in prospectie, pentru ca vroiam sa produc un film in Romania. L-am cunoscut pe Andrei Boncea, iar acesta mi-a propus sa-l cunosc pe Cristi. Scenariul la momentul acela era intr-o forma incipienta, dar povestea era superba".Pentru Armand Assante, universalitatea subiectului este unul din punctele forte ale scenariului: "Am descoperit ca scenariul de la California Dreamin’ (nesfarsit) este aproape o metafora pentru timpurile pe care le traim. Chiar daca este o poveste romaneasca in esenta, mi se pare ca este in acelasi timp o poveste internationala, este o poveste despre disfunctionalitatile sistemului birocratic, scapat de sub control. Pe multe planuri, gasesc filmul valabil pentru aproape orice loc din lumea aceasta. Mi se pare plin de umor si pasiune. imi place stilul regizorului Cristi Nemescu, cred ca este extraordinar de talentat. Pe Andrei Boncea il cunosc de 4 ani si am avut multa incredere in proiectul pe care mi l-a oferit. Am trait o experienta incredibila in cele cateva saptamani in care am lucrat la acest film. Am avut o echipa fantastica, un grup de oameni de mare talent din Romania, asa ca eu imi fac multe sperante in ceea ce priveste filmul California Dreamin’ (nesfarsit). Cred ca este un film foarte potrivit pentru piata internationala de film, cred ca va fi bine primit la festivalurile internationale si va avea un succes urias la public, atat la publicul tanar, cat si la cel mai in varsta".

In primele unsprezece zile de filmare, cartierul general s-a stabilit in gara Frunzanesti (30 km de Bucuresti), apoi s-a mutat la Comana (jud Giurgiu). Daca la Frunzanesti, zona in care se filma era mai retrasa, la o mica distanta de sat, la Comana, lucrurile n-au mai fost deloc asa. Petrecerea organizata de primar in cinstea americanilor a fost filmata timp de cateva seri chiar in centrul comunei, la fel si secventele de bataie intre acolitii lui Doiaru si dusmanii acestuia. Pentru locuitorii Comanei n-au venit doar americanii, ci si o intreaga echipa de filmare, care timp de o saptamana si jumatate au reprezentat principala atractie a comunei. Fetele de acolo au facut repede un top al celor mai aratosi barbati, iar pe primul loc l-au asezat pe Jamie Elman (cu siguranta a contat si faptul ca era american). Din pacate pentru el, Jamie a aflat despre asta abia la cateva zile dupa ce s-a schimbat locatia de filmare.Pentru Jamie, California Dreamin’ (nesfarsit) n-ar fi putut fi filmat in alta parte: "pentru mine nu se punea problema sa inventez ceva in modul meu de interpretare, pentru ca eram acolo, cufundat in cultura romana si atunci cand am filmat scenele din satul Comana pentru mine a fost un soc cultural absolut. Chiar si actorii romani reactionau cam tot ca mine in anumite situatii. Asadar, a fost o experienta cu totul speciala si unica pentru mine sa fac filmul aici – m-am lasat dus de val, ceea ce este de-a dreptul californian".

Ion Sapdaru si-a jucat atat de bine rolul, incat satenii din Comana au uitat cine le era primar in realitate si au venit sa-i ceara tot felul de sfaturi de ordin administrativ. Ca sa nu-i zapaceasca si mai tare, Sapdaru nu i-a contrazis: "intr-o seara a venit cineva la mine sa ma roage sa-l ajut "Dom’ primar, am o problema", iar eu i-am spus "Veniti luni cu o cerere la primarie si o rezolvam". Recunosc ca am fost putin deplasat, mai ales ca stiam ca luni nu am filmare. Alta data, cand aveam o filmare de noapte, pe la 2 dimineata m-am intalnit cu paznicul de la primarie care era cam afumat si i-am zis "mai, baiete, vreau sa intru in primarie". Iar el imi raspunde "Nicio problema, sparg usile acum". L-am oprit la timp, ca era foarte hotarat. Ce mai, sunt tratat ca primar si nu pot spune ca-mi displace", adauga el razand.

Tot aici Assante l-a intalnit pe seful de gara care a oprit in realitate trenul americanilor in ’99. S-a incins o discutie de aproape doua ore, cu Andi Vasluianu in calitate de traducator (ca tot avea antrenamentul lui Marian), in care Florin Patrachioiu, seful garii Pielesti (Dolj), a incercat sa explice circumstantele din ’99, cand, pentru cateva zile a devenit unul dintre cei mai cunoscuti oameni din Romania. Domnul Patrachioiu a adus toate ziarele din perioada respectiva, in care decizia sa tinea prima pagina a tuturor cotidianelor centrale, iar la sfarsitul intalnirii i-a facut cadou lui Armand Assante un brau oltenesc.La Comana s-a filmat una dintre cele mai dificile secvente - bataia de la final, in care Doiaru este omorat. Dincolo de faptul ca a implicat efecte speciale, cascade, coordonarea a 60 de oameni din figuratie, cel mai important factor pentru aceasta secventa a fost lumina – s-a filmat "in regim", iar asta presupune ca lumina naturala sa fie cea de la trecerea dintre noapte si zi (in iunie, perioada de clar-obscur este seara intre orele 19 si 20 si dimineata intre 5 si 6).

Maria Dinulescu are mai multe motive sa considere aceasta secventa drept una dintre cele mai grele: "A fost dificil pentru ca o asemenea experienta am avut si in viata personala, iar acum, practic, retraiam acel moment. Scena cu pricina trebuia filmata in doua transe: intre 19:00 si 20:00 si 05:00 si 06:00, se filma in regim. in acelasi timp cu momentul in care Doiaru este omorat, o masina explodeaza impreuna cu un foc de artificii. A fost o scena foarte grea din punct de vedere tehnic cat si, in ceea ce ma priveste, emotional si fizic. Trebuia sa intru in cadru alergand si sa traiesc momentul cand el inceteaza sa mai fie, in timp ce aproape ma strangula. S-a intamplat sa mi se incalece niste muschi de pe picioare, asa ca toata noaptea aia am avut partea superioara a picioarelor strans legata in fese elastice, iar dupa fiecare dubla un medic venea sa ma pregateasca pentru urmatoarea. imi aduc aminte ca abia puteam sa merg, dar in momentul in care auzeam stiam ca timp de un minut exist numai pentru film".De altfel, asta nu a fost singura secventa dificila pentru Maria, dupa cum singura recunoaste: "La fel de grea a fost si scena de sex dintre Monica si David, insa in acest caz pentru mine pot spune ca dificultatea a durat mai mult pana sa se dea prima oara "Actiune!", dupa care lucrurile au decurs de la sine si cu toata dorinta ca aceasta scena de sex sa fie una dintre cele mai interesante din istoria filmului romanesc. A fost pentru prima data cand am acceptat sa ma dezbrac. Am impartit emotiile cu personajul si am avut toata sustinerea regizorului".

De la Comana, echipa MediaPRO Pictures s-a intors in Studiourile de la Buftea, iar Jamie si-a serbat ziua de nastere chiar pe platoul de filmare. Pentru ca nu spusese nimanui ca implineste 30 de ani, a crezut ca aniversarea sa va trece neobservata. A ramas uimit cand, la prima pauza, s-a trezit asezat in fata unei mese cu trei torturi, iar la final s-a declarat multumit ca a mai invatat o expresie in limba romana: "La multi ani!", a carui pronuntie l-a chinuit destul de mult.Pe 8 iulie, la ora 5 dimineata s-a strigat :"It’s a wrap!", iar Napoleon de la Shukar Collective a oferit un mini-concert unei echipe care se simtea inca in stare sa danseze dupa 12 ore de filmare. Nu mai conta nici macar ca eram intre blocuri, undeva in Rahova, si ca oamenii din zona se stransesera deja la balcoane, dornici sa-i vada plecati mai repede pe nebunii care strigasera toata noaptea "Motor! Actiune!".