Articole Confessions of a Dangerous Mind

(2002)

Confesiunile unei minți periculoase

Despre distribuție

Pentru rolul principal, Clooney si-a dat seama ca va avea nevoie de un talent remarcabil, si s-a gândit la Sam Rockwell. „Împreuna cu Steven Soderbergh, am lucrat la un proiect de dimensiuni reduse, intitulat „Welcome to Collinwood”, si am interpretat si eu un rolisor pentru a ajuta la strângerea de fonduri. Sam avea rolul principal, si in timp ce lucram cu el mã tot gândeam ca ar fi cel mai in mãsura sa joace rolul lui Chuck. N-am vrut ca acest personaj sa fie interpretat de cineva cu adevãrat celebru. Dupã pãrerea mea, nu poti sa-i ceri unui actor faimos sa joace rolul unei alte celebritati. Pur si simplu nu merge. Sam era cel mai indicat pentru acest rol, deoarece inca mai astepta o sansa ca se afirme.”

„Filmul este atât de reusit pentru ca Sam Rockwell s-a dovedit inca de la început a fi un actor foarte bun, si acesta este adevãrul gol-golut. Este un personaj care face o grãmada de chestii demne de dispret, dar cu toate acestea nu poti sa nu-l simpatizezi. Ne-a fost greu sa gãsim un actor care sa reuseasca acest lucru, dar am dat peste Sammy. In timpul pre-productiei, a petrecut foarte mult timp alãturi de Chuck, si mai apoi acesta l-a vizitat pe tot parcursul filmãrilor. Este un soc sa vezi cat de mult se aseamãnã”. Cu toate acestea, producãtorii n-au vrut sa exploateze prea mult aceste asemãnãri.

„Cea mai mare provocare cu care ne-am confruntat a fost faptul ca nu vroiam ca aceasta sa fie o auto-biografie. Sam trebuia sa dea viata unei figuri binecunoscute, dar atentia trebuia sa ramana asupra povestii. Daca era sa ratam ceva, atunci acest lucru trebuia sa fie auto-biografia, si nu scenariul propriu-zis. Si am fost cu adevãrat norocosi, deoarece Sam a fost in stare sa invete toate ticurile, bãtutul din palme, scãrpinatul in cap, privitul in jos si sâsâitul care îl caracterizeazã pe Chuck, dar in acelasi timp nu a fãcut parada de ele, astfel incat jocul lui nu a fost legat de imitatie, ci de simpla derulare a firului narativ.”

Rockwell afirma ca ‚pana acum n-am mai juca niciodatã un personaj inspirat dintr-o poveste reala, asa ca am avut anumite responsabilitati. Dar nu e ca si când l-as juca pe Elvis sau pe Roosevelt. Situatia e putin mai obscura, deoarece multi oameni nu prea stiu cine a fost Cuck. Unii si-l amintesc mai bine decât altii. A fost important sa raman fidel adevãrului, si viziunii pe care oamenii o au despre Chuck, dar in acelasi timp n-am vrut sa-l imitam”. Clooney adaugã: „Sam l-a jucat grozav pe Chuck. Am rãmas uimiti”. Lazar este de acord, spunând ca „se subantelege ca Sam Rockwell, care apare practic in fiecare scena a filmului, este extrem de talentat si un adevãrat profesionist. Cred ca publicul va fi impresionat de versatilitatea sa, de capacitatea de a ramane acelasi pe tot parcursul filmãrilor, chiar daca a fost un proiect in care superstarurile abunda”.

Rockwell a rãmas socat atunci când l-a întâlnit pentru prima oara pe Chuck Barris in carne si oase. „A fost o experienta supranaturala, deoarece a venit direct spre mine si m-a imbratisat. Am fost surprins de faptul ca este un tip cu adevãrat afectuos, incantator si oarecum excentric. Nu prea pune accent pe exterior, dar iti poti da seama ca este un om de calitate’.

Rockwell continua: „in ceea ce priveste cariera sa in televiziune, este cu adevãrat un inovator si un revolutionar. A fost prima persoana care a conceptualizat felul in care trebuie folosite reactiile spontane ale oamenilor intr-un spectacol in direct.. Înainte de „The Dating Game”, „The Newlywed Game” si „The Gong Show”, nu existau spectacole in care replicile sa nu fie regizate, in care oamenii sa poatã spune ceva amuzant sau obscen, sa poatã fi cenzurati. Era paradisul lui Jerry Springer, Howard Stern si a altora ca ei”.

Ca urmare a colaborãrii cu Chuck, Clooney remarca: „Tot timpul, Chuck a fost un deschizãtor de drumuri. A fost cel la care am fãcut apel ori de cate ori lucrurile nu mergeau asa cum ar fi trebuit. Ori de cate ori simteam nevoia sa întreb „Ce s-a întâmplat de fapt aici?’, îl puteam întreba pe Chuck, iar el îmi dãdea cel mai bun rãspuns. A fost foarte motivat si hotãrât. Venea pe platou si urmarea lucrul, asigurându-se ca detaliile erau cele corecte. Lazar spune: „Acest proiect n-ar fi fost niciodatã dus la bun sfarsit daca n-ar fi participat si Chuck. Am fost alãturi de noi si ne-a ajutat sa depasim toate obstacolele, capcanele, suisurile si coborasurile. Ii place foarte mult sa comunice prin fax, si am o grãmada de instructiuni de la el, prin care ne oferã detalii despre fiecare etapa a proiectului nostru”.

Barris explica cum s-a ajuns la adaptarea povestii sale pentru marele ecran: „Am scris cartea in 1980, si a fost publicata dupã doi ani. Cat despre evolutia pana in faza de film, este o poveste destul de complicata. Nu-mi pot aminti toate detaliile. Tot ce stiu este ca Andrew Lazar a aflat de ea la un moment dat, ca a apãrut si George Clooney, si ca odatã reuniti cei doi, proiectul aprins viata”.

„Niciodatã nu mi-am fãcut prea multe griji legate de adaptare, deoarece am stiut ca vor ramane fideli cartii, si acesta era lucrul cel mai important. Desigur, exista unele schimbãri, dar cred ca povestea a rãmas aceeasi in datele ei fundamentale.”

Barris a fost încântat de actorul ales sa joace rolul sau. „Nu prea-l cunosteam pe Sam înainte de acest film, dar George mi-a spus ca era tipul perfect, si ca l-am cunoscut, mi-am dat seama ca era un dar ceresc. Vreau sa spun ca era perfect pentru rol”.

Cat despre restul distributiei, care o include pe Julia Roberts intr-un rol surpinzator, acesta a fost un aspect cãruia a trebuit sa i se acorde multa atentie, indiferent de amploarea rolurilor aflate in discutie. Clooney isi aminteste: „Chiar dupã terminarea filmãrilor la „Ocean`s Eleven”, am sunat-o pe Julia si i-am trimis scenariul. L-a citit, si dupã doua zile m-a sunat si mi-a spus ca si-ar dori foarte mult sa joace acest rol. Odatã obtinuta participarea Juliei, ne-a fost mai usor sa-l convingem pe Sam sa ni se alãture, deoarece daca in rolurile secundare aveam actori de o asemenea importanta, restul distributiei a fost floare la ureche”. Cat despre sansa de a lucra cu Julia in calitate de regizor, Clooney adaugã: „Julia a fost fantastica. Nu a lucrat decât timp de sase zile si a avut o grãmada de chestii pe cap, dar a fãcut o treaba minunata. Si, credeti-ma, niciodatã n-ati mai vãzut-o pe Julia intr-un asemenea rol. Ii fãceam niste chestii de-a dreptul diabolice in film, deci a fost o dovada de curaj din partea ei sa participe la acest proiect”.

Un alt membru marcant al distributiei este Drew Barrymore, care joaca rolul prietenei lui Barris, Penny Pacino. Inca de la început Barrymore a hotãrât ca vrea sa facã parte din acest proiect, iar regizorul Clooney a fost cum nu se poate mai încântat de idee. „Drew este cea mai buna pentru a o interpreta pe Penny Pacino, deoarece pentru acest rol este nevoie de o anumita doza de vulnerabilitate si de credibilitate, iar Drew are cu siguranta toate aceste calitati. Pur si simplu ti se lumineazã fata atunci când o vezi intrând in camera. Mi-a plãcut mult ca actor, dar acum când sunt regizor pot spune ca m-am indragostesti de ea – încearcã fara a ezita orice ii atrage atentia.”

„Am fãcut tot posibilul pentru a atrage atentia si a obtine acest rol”, spune Barrymore. „Scenariul lui Charlie Kaufman le-a pus mereu in urma pe toate celelalte pe acre le-am citit, s-a detasat cumva de ele. Si când George a anuntat ca el va fi regizor, a fost clar ca va fi un film cu adevãrat grozav.”

Sinopsis Despre producție
jinglebells