Articole District 9

(2009)

District 9

Realizarea filmărilor

De la început, Blomkamp a vrut ca District 9 să fie un film original, influențat doar de marile filme științifico-fantastice dinaintea lui, dar unic ca viziune și revoluționar ca metodă.

District 9 încalcă regulile inclusiv prin stilul de filmare, care, la final, îi lasă pe spectatori pe gânduri: ce a fost real și ce a fost fictiv? Vechiul prieten al lui Blomkamp, directorul de imagine Trent Opaloch, împărtășea total dorința regizorului în legătură cu drumul pe care intenționa să-i conducă pe spectatori. “Trent este perfect în stilul lui ultra-realist și radical,” spune Blomkamp. “Nu ne-am pierdut timpul înfrumusețând lucrurile – pur și simplu ne-am dus acolo și am surprins pe peliculă un material brut, dar autentic.”

Blomkamp folosește trei componente diferite pentru a-și spune povestea. Mai întâi de toate sunt secvențele dramatice despre povestea lui Wikus. Folosind camere mobile și alte tehnici, Blomkamp și Opaloch au căutat cele mai brutale dar autentice imagini. De exemplu, Opaloch a montat zeci de mini-camere în locurile de filmare, pentru a surprinde atât acțiunea cât și procesul filmării. Realizatorii au introdus și o filmare pe video la MNU, cu Copley interpretându-l pe Wikus, care vorbea direct în fața camerei. “Acesta a fost primul test pe care l-am făcut,” spune Copley. “Porțiunea asta adaugă mai multă adâncime filmului, arătându-l pe personaj atât în imaginile video de pe cameră cât și în afara camerei, în timpul filmării’ – el încearcă să impresioneze, se dă mare într-un fel. Când îl poți studia pe personaj atunci când el crede că nu-l vede nimeni, este ceva extrem de realist – asta se potrivește exact cu stilul de film creat de Neill – găsindu-te printre spectatori, nu te poți abține să nu-l crezi.”

Cea de-a doua componentă este așa-zisul documentar. Realizatorii filmului au lucrat independent de unitatea principală, intervievând zeci de oameni, unii actori, alții oameni de pe stradă, pentru a obține răspunsurile spontane la situațiile prezentate în film.

Cea de-a treia componentă este reală, conținând imagini filmate și transmise de South African Broadcasting Corporation, Reuters, sau alte agenții de știri. Aceste imagini provin din arhiva de filmări brute pe care Blomkamp le-a folosit pentru a îmbrăca personajele și lumea pe care le-a creat. “Multe filme folosesc filmările brute de la știri în pasajele în care apare un prezentator cunoscut, cum ar fi în secvențele de știri de la CNN, deci ceea ce am făcut eu nu este ceva neobișnuit,” explică Blomkamp. “Singura diferență este că în filmul meu se va regăsi o cantitate mai mare de astfel de material brut.”