Articole In Time

Căutarea actorilor pentru un film în care toată lumea are sau rămâne la vârsta de 25 de ani poate părea o sarcină ușoară, dar nu e așa.

"Toți actorii trebuiau să pară de 25 de ani în poveste, când procesul de îmbătrânire se oprește. "E vârsta la care ne maturizăm complet, când lobul frontal al creierului se dezvoltă complet", continuă realizatorul. E partea creierului care controlează impulsurile și comportamentul nesăbuit. Companiile de închiriat mașini știu asta și nu închiriază persoanelor sub 25 de ani. Există personaje în film care au, cronologic, peste 100 de ani, așa că a trebuit să caut "suflete bătrâne". Numai câțiva actori tineri au abilitatea de a juca cetățeni în etate într-un corp de 25 de ani."

Unul din actorii care au vrut șansa de a juca "un suflet bătrân" a fost Justin Timberlake. Ridicarea timpurie la rangul de vedetă i-a convins pe realizatorii de film că e potrivit pentru personajul lui Will. "Îmi place etica de muncă a lui Justin, care e una din trăsăturile importante pe care le împărtășește cu personajul, Will Salas", spune Niccol. "A fost de fapt foarte potrivit ca Justin să-l joace pe Will. Will trebuie să se trezească în fiecare zi și să se ducă la muncă sau să moară, și nu cred că Justin și-a luat o zi liberă de la 12 ani. Nu există niciun motiv pentru care n-ar fi un erou de acțiune de succes (în rolul lui Will) pentru că pare să fie grozav în tot ce întreprinde."

Eric Newman adaugă: "Justin e adult de la 17 ani, de când a devenit super-vedetă. N-a avut o copilărie convențională și probabil are asta în sânge. Nici personajul lui, Will, n-a avut probabil o copilărie, în lumea asta; te naști cu un ceas pe mână și-ți petreci primii 24 ani de viață așteptând să pornească. Și când pornește, ai mai puțin de un an ca să-ți dai seama; te confrunți mereu cu propria mortalitate. Cred că Justin a lucrat în continuu mai mult decât ceilalți și asta se întrezărește în interpretarea sa. Cred că Justin și Will au amândoi o etică de muncă de genul "muncește sau mori"; gândesc la fel."

Timberlake, vechi fan de filme de acțiune, a îmbrățișat oportunitatea de a juca un personaj al cărui eroism e ancorat în realitate și bogăție contextuală. "Când eram mic, câteva din filmele mele preferate erau de acțiune, ca First Blood, The Fugitive și Die Hard", spune Timberlake. "Ce-mi plăcea la aceste filme era că protagoniștii erau oameni de rând puși în situații extraordinare, făcând lucruri extraordinare."

Eroismul lui Will e un factor ușor de recunoscut. "Will a crescut aproape cu nimic", observă Timberlake. "Se trezește în fiecare zi și se duce la muncă pentru a rămâne în viață. Printr-o serie de evenimente, se hotărăște să nu mai tolereze asta și se hotărăște să încerce să schimbe felul în care merg lucrurile în lume.
"Will crește în Dayton, care e un fel de ghetou. E ironic că numele conține cuvântul "day" (zi) pentru că majoritatea cetățenilor mai au doar o zi de trăit. Așa că viața de zi cu zi din Dayton trece repede. Oamenii nu au timp să meargă încet, așa că aleargă, aproape tot timpul, spre locul unde se duc, și mănâncă și beau mereu pe fugă.
Nu au timp de irosit. Totul e frenetic și viu, într-un mod frumos, dar periculos. Când ești cu spatele la zid și nu ai de ales, faci revizuiri și-ți trăiești viața așa cum trebuie, ca să supraviețuiești."

Timberlake are laude speciale la adresa lui Amanda Seyfried, care o portretizează pe Sylvia, partenera lui de infracțiuni (nu de bunăvoie la început). "Există oameni care văd lumea la fel ca Will. Până la urmă, cred că vrea doar ce e drept. Cred că, prin Sylvia, Will descoperă că există ceva mai important pentru care ar putea lupta. Devine un fel de poveste Robin Hood în momentul ăla, din momentul în care fac echipă; ca toți tinerii care sunt puși în situații riscante, se îndrăgostesc. Și a lucra cu Amanda a fost grozav. Simt că am surprins ceva cu adevărat special între cele două personaje."

În timp ce Sylvia se poate să devină cineva care-l inspiră pe Will să accepte lupta, cu siguranță nu începe așa. Latura nativă mai întunecată a Sylviei era ceva ce Seyfried putea scoate la suprafață, după Andrew Z. Davis: "Ce-mi place la Amanda e că are o oarecare drăgălășenie, dar în același timp, e și dură. Nu cred că publicul a avut șansa să-i vadă latura asta prea mult în filme."
"Sylvia e fata din cușca aurită", spune Amy Israel, "prizonieră în situația ei; pe care o pune sub semnul întrebării deoarece nu e sigură că totul e cum ar trebui să fie. Dar e ținută în sistemul ăla de tatăl ei și de împrejurări, tânjind mereu pentru mai mult, așteptând să-și asume riscuri. Dar în New Greenwich nimeni nu-și asumă riscuri."

"Sylvia se îngrozește de viața ei în fiecare zi", dezvăluie Amanda Seyfried. "Vrea să aibă parte de un fel de aventură. Într-o lume ca asta, îți petreci atâta timp încercând să-ți aperi viața, încât ajungi să nu mai trăiești. Toată lumea are gărzi de corp. Toți mănâncă foarte bine, dar foarte puțin; nu beau și nu fumează; e lumesc. Sylvia nu e făcută pentru genul ăsta de viață. Dorința ei pentru o viață diferită i se împlinește când Will o ia cu el."

Prima apariție a lui Will în zona celor bogați se vede. Nu e limpede în apele lui, dar e ceva foarte atrăgător la el, cel puțin pentru Sylvia. Seyfried continuă: "Vine în New Greenwich, când apare un tip aproape ireal. Când Will și Sylvia ajung în Dayton, toată lumea fuge pentru că se luptă cu timpul. Toată lumea se mișcă atât de repede și există un sentiment palpitant acolo; e eliberator pentru că trăiesc de la o zi la alta. Funcționezi altfel acolo. Importantă e clipa."

Schimbarea de mediu anunță un punct de cotitură pentru Will și Sylvia. Timberlake spune: "Prima parte a filmului e drumul lui Will: pe la jumătatea lui se decide pentru ce luptă, găsește un scop mai măreț. A doua jumătate a filmului e o schimbare mare pentru Sylvia. Ea are timp și subestimează valorile lui Will, la fel cum face și el. Una e să nu ai nimic și să încerci să lupți pentru ce e drept, alta e să-l ai în mână și să-ți dai seama că poate e o porțiune din el pe care n-o meriți. Există o umilință în acceptarea asta, și asta o transformă."

Pe lângă călătoria Sylviei, Seyfried a fost atras de multe din lucrurile care i-au captat imaginația lui Timberlake la lumea creată de Niccol. "Andrew e unic, și am vrut să fac parte din asta. E foarte diferit, dar în același timp, face multe paralele la modul cum trăim, de aceea e atât de genial. Și trebuie să recunosc că a ține o armă și a face ravagii îmi suna bestial."

Sylvia și Will fug să-și scape pielea - nu doar ca să găsească destul timp ca să mai trăiască o zi, ci și de Cronometrorii porniți să-i prindă pe cei doi fugari. "Cronometrorii mențin sistemul în funcțiune; cronometrează timpul.", spune Niccol. "Și antagonistul nostru principal, Cronometrorul Leon, nu e chiar un personaj negativ. E doar un birocrat, o autoritate care nu e loială nimănui, bogat sau sărac. E loial doar minutelor și secundelor."

Leon nu e bogat. Are o slujbă constantă și a reușit s-o țină destul de mult timp ca să trăiască cu 35 de ani mai mult decât timpul alocat. Crede în sistem pentru că e nevoit. Leon e opusul lui Will. Will e destul de tânăr ca să creadă că poate exista speranță în viitor - o idee pe care poate Leon e posibil s-o fi avut scurt timp, cu mulți ani în urmă. Leon e acum destul de bătrân ca să știe că nu e așa și crede (sau trebuie să creadă) că ori lucrezi pentru sistem, ori trebuie să fii eliminat.

Pentru rolul lui Leon realizatorii l-au ales pe Cillian Murphy, alt "suflet bătrân". Murphy e conștient de împrejurările personajului său - "e un polițist însărcinat să mențină sistemul funcțional" - dar actorul găsește nivelele mai profunde ale lui Leon mai atrăgător de jucat. "Grozav la personaj e că e o contradicție, deoarece e, de fapt, din același ghetou ca și Will. În sinea sa, știe că e un sistem corupt, și totuși se hotărăște să accepte asta și să-și urmărească scopul de a cronometra timpul. E un personaj foarte cinetic și concentrat și, pentru el, totul se rezumă la a merge înainte. Cred că și-a reprimat tot trecutul. Ce mi-a plăcut la scenariu e că Will și Leon sunt exact opuși. Sunt doar două căi diferite. Asta e calea aleasă de el și el și-a reprimat îndoielile și problemele pe care le are față de sistem. A încercat să le lase în urmă de-a lungul vieții."

Ca în urmărirea arhetip - vânătorul și vânatul - atât de frumos realizată în "Fugitivul", de exemplu, se formează o legătură când urmărirea se întețește. Murphy adaugă: "Nu numai că Leon își dă seama că e din aceleași părți ca Will, dar există un trecut, Leon l-a cunoscut pe tatăl lui Will. Cred că pe parcursul poveștii, capătă un oarecare respect unul pentru celălalt."

O parte din amenințarea din Dayton, în afară de posibilitatea de a rămâne fără timp, dacă cineva nu strânge venitul pe o zi, e prezența Minutarilor, hoți care fură timp. Alex Pettyfer îl portretizează pe Fortis, conducătorul Minutarilor - un psihopat rafinat de 75 de ani (care, firește, arată de 25). "Datorită vârstei personajului, se exprimă foarte clar," spune Niccol. "Are gusturi mai sofisticate în îmbrăcăminte decât un bărbat tânăr. Asta-l face să pară mai tânăr decât celelalte personaje."

Pettyfer ne spune: "Fortis e un zdrahon, nu lipsit de o oarecare eleganță. Și e un psihopat înnebunit după timp. Cred că cel mai înfricoșător lucru la el e că are impresia că nu are nimic de pierdut. Nu îi pasă. Acum a luat-o complet razna și e în căutare de mai mult timp."

Actorul s-a bucurat de călătoria lui spre partea întunecată, găsind-o o experiență eliberatoare: "Nu poți face tot ce vrei când joci un erou negativ, dar ai loc de creație. Și cred că ăsta e cel mai atrăgător lucru în a juca un personaj ca Fortis; e că-i poți construi multe nivele."

Pentru rolul lui Rachel Salas, mama lui Will, realizatorii s-au orientat către Olivia Wilde, a cărei carieră a explodat odată cu filme ca: Tron: Legacy și Cowboys & Aliens. "Olivia n-o să poată juca o femeie de 50 de ani timp de încă 30 de ani, și cred că asta a fost o provocare distractivă pentru actori și pentru noi", spune producătorul Eric Newman. "Rolul necesita o actriță cu o maturitate mult peste vârsta ei care să o joace pe Rachel, iar Olivia are calitatea asta", adaugă Niccol.

Wilde, care e cu câțiva ani mai mică decât fiul ei de pe ecran, Timberlake, spune: "M-a atras foarte mult ideea de a juca pe cineva cu un suflet foarte bătrân într-un corp tânăr. Și mi-am zis că e interesant să joc o persoană de 50 de ani care a avut o viață lungă într-o lume în care e foarte dificil să ai o viață lungă. Te întrebi prin ce a trecut ca să supraviețuiască 50 de ani."

Wilde a fost la fel de impresionată de viziunea lui Niccol. "În mod surprinzător, Dayton e un loc foarte viu, colorat și sexy", se entuziasmează ea. "Te-ai gândi că într-o societate distopică totul ar fi gri și mohorât și trist. În schimb, deși lumea asta a atins punctul de fierbere de mare inegalitate și mizerie, există o viață incredibilă, mai ales în partea săracă a orașului."

În partea opusă a spectrului față de Will și Rachel, pentru care Dayton e doar o idee într-un registru, e magnatul Philippe Weis, tatăl Amandei. Averea familiei Weis a fost construită prin lanțul unor magazine de închiriat timp, care iau dobânzi exorbitante pe timpul împrumutat de daytonienii disperați să rămână în viață. Vincent Kartheiser îl joacă pe Philippe și, cu mai puțin de o decadă între vârsta reală a lui și a lui Seyfried, vedeta din "Mad Men" a întâmpinat provocarea de a juca rolul tatălui ei, care are, intern, peste 100 de ani.

Kartheiser spune: "În timp ce eu sau tu am spune "O viață ai" sau "Trăiește azi ca și cum ar fi ultima zi", Weis cu prietenii și familia lui cred că ultima zi va veni. Weis și cei din tagma sa au secole la dispoziție ca să-și realizeze scopurile, lăsându-le, în cel mai bun caz, nemotivate."

Weis nu se îngrijorează pentru averea sa - atâta timp cât există oameni cu mai puțin de 24 de ore de trăit, vor exista clienți. Și e cu siguranță un joc aranjat, în favoarea lui Weis, bineînțeles. Kartheiser spune: "Ratele dobânzii cerute de Philippe se schimbă în funcție de cât "cei care au" vor să-i controleze pe "cei care n-au". Atunci când oamenii trebuie să moară pentru a evita suprapopularea, ratele dobânzii vor sări, ca să nu-și permită să mai împrumute timp, sau să plătească dobândă la timpul pe care l-au împrumutat. Iar ăsta e un împrumut pe care nu vrei să-l pierzi, dacă vrei să continui să trăiești."

Cel mai bun prieten al lui Will, Borel, e un suflet tulburat incapabil să facă față acestor restricții. Johnny Galecki, care-l portretizează pe Borel, observă că Will și personajul său "împărtășesc aceleași ideologii politice, dar cred că Borel e un pic prea sensibil pentru lumea asta." Ceasul vieții sale e călcâiul lui Ahile; îl bântuie. Așa că se ajută cu medicamente, poate un pic prea mult. Are o soție minunată și un copil frumos și dacă n-ar fi fost ei, probabil că ar fi murit cu mult timp în urmă."

Henry Hamilton e un străin enigmatic care intră în taverna locală a lui Will și Borel, fluturându-le pe sub nas peste un secol de timp pe încheietura mâinii. O așa pradă atrage repede Minutarii, dar Will intervine ca să-l apere pe Harry. În schimb, Hamilton nu numai că-l răsplătește pe Will cu timp, ci și cu adevărul și cele mai mari secrete ale zonelor lor.

Matt Bomer, din serialul de succes White Collar, îl joacă pe Hamilton. "Hamilton e ca un personaj dintr-un roman de Dickens, care oferă protagonistului informații ce-l împing pe un drum nou. Henry vrea să schimbe lucruri, dar nu știe cum. Are 105 ani, a trăit o viață plină, și acum vrea să-i pună capăt. În Will vede pe cineva care poate gândi neconvențional, care are curajul și tăria morală de a afecta schimbarea. Așa că-i oferă darul anilor, sperând ca acest suflet curajos să schimbe ceva."