Articole Midnight in Paris

Chiar și pentru cei care nu au fost la Paris niciodată, numele orașului rezonează mai mult decît o metaforă a magiei, este pur și simplu un sinonim. Pentru Woody Allen era clar că nu există alt loc pe Pămînt mai bun pentru a plasa acolo o comedie romantică. E un oraș cu o mitologie unică, cu o moștenire extraordinară și care e admirat pentru frumusețea străzilor, bulevardelor și grădinilor sale, marcat de evenimente care au creat istorie. Trecutul e încă viu la Paris, așa că metropola e scena ideală pentru a desfășura acolo povestea unui bărbat care se regăsește pe sine și caută inspirație pentru a-și reevalua viața.

MIEZUL NOPȚII ÎN PARIS este declarația de dragoste a lui Woody Allen pentru Orașul Luminilor, pe care îl consideră a fi egalul altui mare oraș al lumii, New York. “Firește că sînt atașat de New York, pentru că m-am născut și am crescut acolo”, spune regizorul, dar, dacă n-aș fi trăit la New York, Parisul ar fi fost cu siguranță locul unde mi-ar fi plăcut să stau.” Este a doua oară cînd regizorul filmează la Paris, după segmentul din filmul colectiv EVERYONE SAYS I LOVE YOU. “La fel cum am făcut și cu New York, îmi face o imensă plăcere să arăt publicului Parisul așa cum îl văd eu. Am vrut să-l prezint prin prisma mea personală, să-mi proiectez propriile trăiri asupra lui.”

Gil (interpretat de Owen Wilson) este un scenarist de la Hollywood care aspira să devină un scriitor serios cînd era mai tînăr. Idolii săi erau marii romancieri americani Hemingway și Fitzgerald, și își dorise să devină și el un romancier în tradiția lor. Dar ceva s-a întîmplat pe parcurs și Gil a intrat pe alt făgaș, descoperind că are talent la scenarii de film, lăsîndu-se, astfel, prins într-o rutină foarte bine plătită, dar care nu-l satisface suficient, și care a descoperit că-l deranjează. “A descoperit că a căzut victimă a acelei vechi glume de la Hollywood: am ațipit lîngă piscina mea personală și... cînd m-am trezit, trecuseră zece ani”, spune Woody Allen.

La începutul filmului, Gil și logodnica sa, Inez (Rachel McAdams) merg într-o excursie la Paris, împreună cu tatăl, John (Kurt Fuller) și mama ei, Helen (Mimi Kennedy). John, un om de afaceri conservator, nu face nici un efort pentru a-și disimula dezaprobarea față de Gil, pe care îl consideră nedemn de fiica lui. Pentru că Gil se arată mai preocupat de romanul la care tot scrie, decît de profesia foarte bănoasă care îl așteaptă acasă, John consideră că are și mai multe motive pentru a-l considera frivol și neserios.

Călătoria la Paris îi redeșteaptă lui Gil ambițiile literare pe care le avea odată. “Gil a trăit la Paris cînd avea douăzeci de ani, și are un atașament romantic de oraș”, spune Owen Wilson. “Pentru el reprezintă vremurile cînd viața lui profesională de-abia începea, cînd își făcea planuri ce să facă cu viața lui. În acea perioadă i-a ieșit în cale cotitura destinului. Așa că, normal că acum se gîndește din nou la acele vremuri și la drumul pe care a ales să nu pornească.”

Inițial, Allen l-a conceput pe Gil ca pe un intelectual de pe coasta estică, dar și-a schimbat viziunea după ce a avut o discuție cu directoarea de casting Juliet Taylor despre Owen Wilson în acel rol. “Știam că Owen e fermecător și amuzant, dar nu eram sigur că are temperament tipic coastei de est”, spune Allen. Și-a dat seama că, dacă Gil ar fi californian, aceasta i-ar face personajul mai dens. “Owen e un actor care joacă firesc, nu se forțează, replicile îi sună natural, ca o ființă umană într-o situație reală, ceea ce mi-a plăcut foarte mult la el. Are un instinct natural pentru comedie, care nu se aseamănă cu al meu, dar care e minunat. E prototipul eroului obișnuit din Texas, care, în plus, e foarte amuzant. E combinație rară și mi-am spus că va fi grozav.”

Rachel McAdams s-a alăturat distribuției în rolul logodnicei lui Gil, Inez. “Inez e obișnuită să facă ce vrea”, spune McAdams. “Știe foarte bine ce vrea. E îndrăgostită de Gil, sau cel puțin așa crede, și nu își pune prea multe probleme în legătură cu relația lor. Îl vede pe Gil ca pe un tip de treabă, o partidă bună, stabilă, datorită faptului că e capabil să le asigure o viață confortabilă scriind scenarii. Îi sprijină ideea de a scrie un roman, dar numai atîta timp cît e doar o preocupare secundară, dar nu cred că l-ar încuraja să-și dedice tot timpul acestui vis.” Allen spune: “Inez nu vrea decît ca Gil să cîștige destui bani ca să poată merge împreună la petreceri și să poată crește copii. Nu e nimic greșit în aspirațiile ei, doar că nu corespund cu cele ale lui Gil.”

Allen are numai cuvinte de laudă despre interpretarea lui Rachel McAdams: “Rachel pur și simplu reușește să simtă personajul; e amuzantă cînd trebuie să fie amuzantă, e serioasă cînd trebuie să fie serioasă. Joacă firesc în orice situație, nu face nici prea mult și nici prea puțin, iar pe ecran este tot timpul dinamică.” Wilson spune și el: “Ce am remarcat la interpretarea lui Rachel a fost cît de amuzantă era cînd își folosea sexualitatea pentru a-l manipula pe Gil. Rachel are un simț al umorului special și știe exact cum să joace fiecare scenă.”

MIEZUL NOPȚII ÎN PARIS este al doilea film în care McAdams joacă împreună cu Owen Wilson, după “Wedding Crashers”, în 2005. „De-abia așteptam să lucrez din nou cu Owen. De data aceasta, avea să fie o relație mult mai antagonistă decît în celălalt film, așa că eram curioasă ce va ieși. Deci, acum personajele noastre nu se înțeleg prea bine, dar noi ne-am înțeles perfect.” Wilson spune și el: „Mi-a plăcut foarte mult să lucrez din nou cu Rachel. A sosit la filmări în a doua jumătate a perioadei, și a adus cu ea acea explozie de energie de care aveam nevoie cu toții, ne-a ajutat să fim în formă pentru ultimele zile de filmări.”

La Paris, Gil o întîlnește pe Adriana (Marion Cotillard), o creatoare de modă aspirantă extraordinar de frumoasă, care a fost muza și iubita mai multor artiști. “Adriana nu și-a găsit încă locul, este încă în căutări”, spune Cotillard. “Îi admiră pe artiști pentru că lumea lor este infinită și pentru că imaginația îi poartă în locuri minunate. E o femeie care nevoie sa viseze.”. Woody Allen spune: „Dintotdeauna au exista femei foarte speciale, pe care artiștii le-au pictat, femei care au trăit cu artiști și le-au oferit un sprijin mens. Adriana nu e numai fermecătoare, ci și foarte inteligentă, e o persoană care poate oferi forță artistică unui artist, care să-l ajute să lucreze, să-l ridice cînd e la pămînt, să-l încurajeze cînd are nevoie și să-i spună că a greșit atunci cînd e cazul. În multe cazuri, aceste abilități pot ajuta relația cu un artist să devină un parteneriat foarte puternic.”

Rolul Adrianei i se potrivește perfect lui Marion Cotillard, cîștigătoare de Oscar pentru LA VIE EN ROSE. “Marion are un farmec nativ”, spune Allen. “Transformă cele mai obișnuite momente și dialoguri în ceva interesant pentru că ea însăși e o actriță de film foarte interesantă. Și are și un chip frumos și deosebit; nu mă satur privindu-l. Am mai remarcat și că e capabilă să redea orice fel de emoție dorește, foarte ușor și foarte rapid.”

Adriana e atrasă de Gil imediat ce aude primele fraze din romanul la care scrie acesta. “Dintotdeauna ea a avut impresia că nu aparține epocii în care trăiește și vede că Gil simte la fel”, spune Cotillard. “Se recunoaște în el.” În ciuda statutului său de bărbat aproape însurat, Gil e uimit de norocul pe care îl are la femei frumoase, și e flatat că o femeie care a fost muza atîtor artiști virtuozi îi admiră romanul.

Pe măsură ce Gil e tot mai interesat de Adriana, începe să aibă dubii tot mai mari privind relația sau cu Inez. “Gil e foarte îndrăgostit de Inez”, spune Wilson, “dar, în același timp, începe să se simtă rupt de ea, pentru că își doresc lucruri diferite de la viață, și chiar începe să se întrebe dacă e femeia potrivită pentru el.” Fiecare în felul său, Gil și Inez sînt prinși în propriile iluzii: el visează să fie altcineva, iar ea se așteaptă să ducă o viață care e posibil să fie doar o fantezie. “Nu cred că se mai văd de-adevăratelea unul pe celălalt”, spune Rachel McAdams. “Amîndoi trec printr-o perioadă tulburată și le e teamă să nu cumva să agite și mai rău lucrurile. Dar nu cred că ar putea fi mai îndepărtați unu de celălalt decît sînt acum.”

În timp ce Gil e ocupat cu Adriana și cu noul roman, Inez începe să-și petreacă timpul cu Paul (Michael Sheen), un intelectual care arată foarte bine și care e în vizită la Paris împreună cu soția sa, Carol (Nina Arianda), pentru o serie de conferințe la Sorbona. Cînd Inez îl întîlnește pe Paul, de care fusese îndrăgostită încă din colegiu, care e cerebral, dar și fermecător, în același timp, Gil îl disprețuiește din primul moment. Dar, pentru că Gil e tot mai absent, Paul începe să flirteze cu Inez. Michael Sheen a trebuie să găsească tonul potrivit pentru a da viață personajului său care face paradă de bogatul său bagaj de cunoștințe. “Michael a trebuit să fie pe rînd pseudo-intelectual, pedant, intelectual adevărat, și a venit pe platou și a nimerit-o din prima”, spune Allen.

Scena pe care toată lumea dorește să o vadă este, bineînțeles, cea în care apare Prima Doamnă a Franței, Carla Bruni. Woody Allen povestește că i-a oferit rolul fără să o planificat împreună, cînd a fost invitat împreună cu soția și sora sa la un mic dejun cu Carla Bruni și Nicolas Sarkozi, Președintele Franței. Allen o găsește frumoasă și fermecătoare, iar faptul că este și o cîntăreață și compozitoare de succes, l-a făcut și mai mult să-i propună un rol fără să stea prea mult pe gînduri. “N-o să vă răpesc prea mult din timp, nu va trebui să veniți la repetiții – doar veniți să filmați cîteva zile” i-a spus Woody Allen, iar Prima-Doamnă i-a spus că va veni cu plăcere, și că i-ar plăcea să le poată spune nepoților că a jucat și într-un film. Allen adaugă: “Și-a făcut scenele foarte bine și cred că dacă îi ofeream un rol mai extins, l-ar fi făcut la fel de bine, dar nu cred că ar fi putut să participe la șapte săptămîni de filmare.” “E o ambasadoare minunată a țării ei”, mai spune Allen despre Carla Bruni.

Așa cum se știe deja, Woody Allen adună, de obicei, actori de prima mînă și pentru rolurile secundare. În “Miezul Nopții în Paris” îi vom putea vedea staruri precum Adrien Brody și Kathy Bates, dar și nou-veniți precum Corey Stoll, Nina Arianda, Tom Hiddleston, Alison Pill și Léa Seydoux.

MIEZUL NOPȚII ÎN PARIS s-a filmat în unele din cele mai faimoase și mai frumoase locuri din Paris: librăria Shakespeare & Co., parterul și Sala Oglinzilor de la Versailles, Grădinile lui Monet de la Giverny, Muzeul Oranjeriei, unde se află picturile cu nuferi ale lui Monet, Muzeul Rodin, Muzeul Artelor de Carnaval, Piața de vechituri Paul Bert, strada Montagne St. Genevieve (unde Gil merge la miezul nopții), strada Notre Dame Garden, piața Jean XXXIII (unde ghidul traduce pentru Gil), Piața Dauphin, restaurantul Maxim’s, Quai de la Tournelle (standurile de cărți), podul Alexandre III, precum și restaurantele Le Grand Véfour, Les Lyonnais și Lapérouse.

“A fost răsfăț pur să ne petrecem atît timp în locuri care de obicei sînt supraaglomerate cu turiști și să fim singuri, doar cu o echipă mică de cameramani și cîțiva actori, de parcă locul ne-ar fi aparținut numai nouă”, spune McAdams. “A fost cu adevărat magic.”

Woody Allen a declarat de multe ori că preferă să le dea actorilor săi cît mai multă libertate cu putință pe platourile de filmare. Vorbind despre MIEZUL NOPȚII PARIS, poate exagerînd puțin, a spus: “Nu am dat indicații regizorale nimănui.” Owen Wilson a auzit de la alți colegi actori că Allen a fost destul de tăcut, dar el a avut alt fel de experiență: “Am simțit că are un punct de vedere pentru cum ar trebui să decurgă scenele. Dar nu a fost prea exigent și nu a ținut morțiș ca replicile din scenariu să le spun exact cum erau, ci am putut face schimbări pentru a suna mai firesc.” Wilson a descoperit că lui Woody Allen îi place să filmeze scene de trei minute dintr-o singură dublă, și nu așa cum se face de obicei, să se împartă scena în numeroase duble. “Îți dă sentimentul că faci sport contracronometru, e adrenalină curată”, spue Wilson, “știi că trebuie să-ți iasă bine și că nu vei mai avea altă șansă. Te face să fii mai concentrat.”

McAdams spune și ea: A fost foarte relaxată atmosfera, și îmi place mult că știe ce vrea, ceea ce mi-a oferit sentimentul de încredere și de orientare. Dar în același timp e foarte deschis și cooperant, ceea ce cred că e combinația ideală pentru un actor.” Cotillard s-a considerat pur și simplu “norocoasă” pentru că a fost invitată în lumea lui Woody Allen. “Woody Allen are un talent genial de a observa lumea, oamenii, lucrurile”, spune actrița. “E un om care posedă inteligență, blîndețe și umor.”

Deși tipice pentru comediile lui Woody Allen sînt temele sumbre, tonul din MIEZUL NOPȚII ÎN PARIS este mult mai optimist. “Cred că întotdeauna voi avea teme sumbre în filmele mele, pentru că fac parte din viața mea, sau din orice am crezut eu vreodată despre viață”, spune Allen, “dar în acest film nu le-am pus în prim plan, ci sînt minore. Tonul și accentul din MIEZUL NOPȚII LA PARIS sînt mai romantice și mai lejere.”

Povestea din MIEZUL NOPȚII ÎN PARIS vorbește despre călătoria ieșită din comun pe care o întreprinde Gil. Face multe greșeli și alegeri nefericite de-a lungul drumului, comportamentul lui nu e întotdeauna de admirat, dar în ansamblu el face progrese. “Gil e un personaj care mai degrabă se lasă consumat de problemele sale decît să caute în străfundul sufletului său pentru a găsi răspunsurile”, spune Rachel MacAdams. “Strică echilibrul, se împiedică cu stîngul în dreptul, dar se schimbă.” Pe parcursul relației sale cu Adriana, Gil începe să-și dea seama că nu e o soluție să își dorească să fie altcineva, căci asta n-ar însemna decît o schimbare doar de suprafață, și că tot n-ar scăpa de probleme. “Cred că trebuie să găsească un mod de a fi fericit cu ceea ce are acum”, spune Wilson.

Allen adaugă: “Dacă se ia în serios, nu numai ca artist, ci și ca ființă umană, ar face bine să vadă realitatea așa cum e ea, și să recunoască faptul că mulțumirea și fericirea și pacea spirituală necesare pentru a merge mai departe în viață le găsești numai în tine. Așa că filmul aduce speranță, în sensul că Gil ajunge la concluzia că e mai bine să nu te iluzionezi singur, chiar dacă iluziile sînt mai plăcute și mai puțin dureroase.”
“Nu cred că filmul putea fi mai plin de speranță”, spune Wilson. “Parisul oferă infinit de multe posibilități și cred că filmul este un omagiu pentru această calitate a orașului.”