Articole No Reservations

SCOTT HICKS (regizor) a obtinut recunoastere internationala in 1996, odata cu "Shine", lovitura de box office, care a avut incasari de 100 milioane dolari in toata lumea, dupa senzationala lansare in cadrul Festivalului de film Sundance. Filmul sau a avut sapte nominalizari la premii ale Academiei de Film, la toate categoriile principale, inclusiv cea de "Cel mai bun film", iar Hicks personal a obtinut nominalizari pentru regie si scenariu. Filmul a fost rasplatit si cu opt nominalizari BAFTA, cucerind noua premii ale Institutului Australian de Film, inclusiv cea pentru "cel mai bun film" si "cel mai bun regizor", a fost declarat "cel mai bun film" de catre Comitetul National al Statelor Unite si a obtinut cinci nominalizari la Globul de Aur, plus nominalizari din partea Asociatiilor regizorilor si scenaristilor din America.

Inainte de "Shine", Hicks s-a facut remarcat ca documentarist. In 1994, el a primit un premiu Emmy pentru un documentar de patru ore, in mai multe episoade, la al carui scenariu a si contribuit: "Submarinele: rechinii de otel". El a fost autorul recordului de rating inregistrat de Discovery Channel, prin realizarea sa "Marele Zid de fier", care facea un portret al Armatei chineze de eliberare in lunile dinainte de evenimentele din Piata Tianemen.

Aceasta a primit in 1989 prestigiosul premiu Peabody pentru cel mai bun documentar difuzat in SUA. Ca urmare a succesului inregistrat, Discovery Channel i-a incredintat lui Hicks inca doua documentare: "Naveta spatiala", in 1994 si "Cel mai bun atlet", pe care l-a produs in 1996.

Filmul artistic "Sebastian and the Sparrow", pe care Hicks l-a scris si regizat, a castigat trei premii internationale la tot atatea festivaluri de film pentru copii, inclusiv Premiul LUCAS la Frankfurt. Dupa ce a fost difuzat pe marile ecrane si la televiziune in Australia, filmul a fost inclus pe agenda multor festivaluri internationale.

Primul sau film realizat la Hollywood, "Snow Falling on Cedars", a fost produs de Kathleen Kennedy si Frank Marshall, avandu-i in distributie pe Ethan Hawk, Youki Kudoh si pe nominalizatii Oscar Max von Sydow, Sam Shephard si James Cromwell. Scott a fost co-scenarist, impreuna cu Ron Bass, adaptand un roman apreciat de public al lui David Guterson.

Filmul a fost nominalizat pentru premiul de cinematografie al Academiei. Hicks a regizat si filmul "Hearts in Atlantis", produs de Kerry Heysen si avandu-i ca protagonisti pe Anthony Hopkins, Anton Yelchin, David Morse, Hope Davis si Mika Boorem, un fim bazat dupa povestirile lui Stephen King, din care a rezultat un scenariu scris de castigatorul Oscarului, William Goldman.

Nascut in Uganda si crescut in Kenia pana la varsta de 10 ani, Hicks s-a stabilit impreuna cu familia mai intai in Anglia si apoi in Australia. Hotarat sa urmeze dreptul sau artele, el a fost deturnat datorita unei intalniri providentiale cu profesorul sau de filozofie spre engleza, teatru si film, urmand cursurile Universitatii Flinders din Australia de sud, pe care le-a absolvit cum laude in 1975 si unde a obtinut doctoratul in 1997. si-a inceput cariera cinematografica in Australia, ca membru in echipe de productie, ofertand in aceeasi perioada si pentru contracte de scenariu sau regie, pentru piese sau documentare sponsorizate.

Hicks este membru al Academiei pentru de arta si stiinta filmului si al Academiei britanice de film si arta televizata. El locuieste impreuna cu sotia si colaboratoarea sa, producatorul Kerry Heysen, in Adelaide, Australia de sud, unde se ocupa si de podgoriile lor de la Yacca Paddock. Fiind totodata si un fotograf de talent, Hicks a realizat trei expozitii cu creatiile sale, care pot fi vizionate pe site-ul scotthickspix.com.

STUART DRYBURGH (director de imagine) a obtinut nominalizarea Academiei de film pentru cea mai buna imagine, pentru filmul lui Jane Campion "The Piano". Realizarea acelui memorabil film i-a adus si un premiu al Criticii de film din Los Angeles si premiul Institutului Australian de Film, ca si nominalizari din partea Asociatiei Americane de Cinematografie si BAFTA.

Dryburgh a mai colaborat cu Jane Campion si in realizarea filmelor "An Angel at My Table", pentru care a primit Premiul Noii Zeelande pentru Film si "The Portrait of a Lady". Palmaresul sau include filmele "Once Were Warriors", "The Perez Family", "Lone Star", "Runaway Bride", "Analyze This", "Bridget Jones’ Diary", "The Recruit", "A Beautiful Country", "Kate & Leopold", "Poodle Springs", "In My Father’s Den", care a primit un premiu pentru cea mai buna realizare cinematografica la Festivalul international de film de la Shanghai, "Aeon Flux" si pelicula de anul trecut, "The Painted Veil".

Printre cele mai recente proiecte ale sale putem enumera drama "The Girl in the Park" si documentarul lui Martin Scorsese despre Rolling Stones, "Shine a Light", care e programat sa apara in septembrie.

Dryburgh se ocupa, pentru 2008, de turnarea filmului "Nim’s Land", o aventura de familie, in care joaca Gerard Butler, Jodie Foster si micuta Abigail Breslin, care straluceste in "Fara rezervari, fara retineri".

PIP KARMEL ( director de montaj) a obtinut o nominalizare Oscar, o nominalizare BAFTA si premiul Institutului australian de film pentru realizarea sa exceptionala din "Shine", film regizat de Scott Hicks. In 2001 ea si-a continuat colaborarea cu Hicks, cu ocazia filmului "Hearts in Atlantis".

Karmel a inregistrat succese si ca regizoare si scenarista. Dupa ce a regizat mai multe filme apreciate de scurt metraj, ea a regizat "The Long Ride", film care a fost premiat in 1994 cu premiul "Cel mai bun film de televiziune", de catre Institutul australian de film. Ea a scris si regizat primul sau film artistic "Me Myself I", cu Rachel Griffiths, care a obtinut nominalizari AFI atat pentru scenariu cat si pentru regie.

Karmel a scris scenariul si va regiza filmul "Year of Wonders", dupa romanul apreciat cu premiul Pulitzer al lui Geraldine Brooks. Filmul va fi produs de Jeremy Thomas (Recorded Picture Company, din Marea Britanie), Miranda Culley si Philip Noyce (Rimbalara Films). Ea colaboreaza cu Rumbalara Films pentru mai multe scenarii. Karmel traieste la Sydney impreuna cu sotul ei Pierre si fiul ei Sebastien.

PHILIP GLASS (muzica) a obtinut cea de-a treia sa nominalizare la Oscar in 2006, pentru reusita sa muzicala din "Notes on a Scandal". Anterior a mai fost nominalizat si pentru "The Hours" si pelicula lui Scorsese, "Kundun".

Absolvent al Universitatii din Chicago si Juilliard, Glass a studiat intens, timp de doi ani, la Paris, cu Nadia Boulanger, intretinandu-se din transcrierile europene ale muzicii indianului Ravi Shankar. La intoarcerea la New York, el a aplicat tehnicile orientale pe care le deprinsese, in muzica proprie. Pana in 1976 el compusese o opera diversa de muzica noua, care a culminat cu "Muzica in 12 parti", urmata de opera de referinta "Einstein pe plaja", creata impreuna cu Robert Wilson.

Repertoriul lui Glass include muzica de opera, teatru, muzica de camera, pentru orchestra si film.

Creatia sa pentru filmul lui Stephen Daldry "The Hours" i-a adus nu numai o nominalizare la Oscar, ci si nominalizari la Golden Globe si Grammy, plus un premiu BAFTA. Creatiile mai recente ale lui Glass cuprind muzica pentru filmul lui Errol Morris premiat de Academie "The Fog of War", filmul "Secret Window" al lui David Koepp, "Taking Lives", al lui D.J. Caruso, "Undertow", al lui David Gordon Green, "Roving Mars", proiectul IMAX al lui George Butler, "The Illusionist" al lui Neil Burger si "Cassandra’s Dream", proiectul in lucru al lui Woody Allen.

In 2004, Glass a scos la rampa noua sa opera, "Orion", compusa impreuna cu alti sase artisti mondiali, care s-a cantat la Atena in cadrul sarbatorilor culturale ocazionate de Jocurile Olimpice din Grecia. In 2005 el a lansat o noua opera, "Waiting for the Barbarians", cu un libret de Cristopher Hamptom, bazata pe cartea lui J.M. Coetzee si "Simfonia nr.8", interpretata de Orchestra Bruckner.

Glass face in prezent turnee, impreuna cu orchestra sa, interpretand live muzica pentru filmele lui Godfrey Reggio – Trilogia Qatsi – "Naqoyqatsi", "Powaqatsi" si "Koyaanisqatsi".