Articole Spider-Man: Into the Spider-Verse

Cel care i-a ajutat pe producători şi regizori să-şi realizeze viziunea pentru noul lor super-erou a fost scenograful Justin K. Thompson, care a lucrat la show-uri de televiziune cum ar fi Samurai Jack sau la Star Wars: Clone Wars. De asemenea el a colaborat cu Lord şi Miller pentru realizarea filmelor Cloudy with a Chance of Meatballs.

“M-am uitat la scenografia creată special pentru film şi deşi era frumoasă, mi-am dat seama că am putea merge mai departe, explorând limbajul de expresie al cărţilor cu benzi desenate,” susţine Thompson. “Am învăţat să desenez dezvoltând trăsăturile de benzi desenate, iar Spider-Man era un personaj pe care-l îndrăgisem de la o vârstă fragedă. De aceea m-am bucurat când Chris şi Phil mi-au spus: ‘Ce-ai face dacă ţi s-ar da mână liberă să faci un film de animaţie bazat pe benzi desenate?’”

Thompson spune că majoritatea filmelor greşesc prin faptul că redau universul din benzile desenate ca pe ceva super elegant şi strălucitor. “De fapt, benzile desenate sunt mai întunecate decât sunt prezentate în filme,” subliniază el. “Când eram mic, mă atrăgeau fiindcă îmi dădeau impresia că-mi deschid o fereastră către o lume misterioasă şi destul de întunecată. Super-eroii se confruntau cu aceleaşi probleme cu care mă confruntam şi eu, dar aveau mize mult mai mari. Acţiunile lui Miles conduc la moartea unor persoane foarte dragi lui, aşa că n-am vrut să minimalizăm aceste efecte, transformând totul într-un film de familie, de la care spectatorii pleacă încântaţi şi cu zâmbetul pe buze.”

Vrăjitorii tehnici de la Sony Pictures Imageworks au recreat textura aspră/grunjoasă a romanelor cu benzi desenate, mergând până la preluarea tehnicii de dot-printing, folosită în primele cărţi de benzi desenate. Thompson afirmă: “Ştiu un lucru - calculatorul realizează o imagine foarte realistă. Ceea ce vroiam noi însă era să ne inventăm propria realitate, iar aceasta ne făcea să încălcăm toate regulile.”

Thompson susţine că rezultatul muncii lor este un film complet nou, care combină animaţia pe calculator cu desenele de mână şi care arată cum nu s-a mai văzut în niciun film din trecut. În fapt, acest lucru a însemnat că prelucrarea fiecărui cadru a durat de patru ori mai mult faţă de un cadru dintr-un film de animaţie obişnuit. “Ţelul nostru era să trecem dincolo de regulile producţiilor pe calculator, unde totul este exact, real, perfect,” observă el. “Am vrut să inventăm propriul nostru limbaj vizual, bogat în elemente stilistice, palete coloristice şi diferite forme - o lume în care se pot observa opţiunile artistului în fiecare cadru.”

În calitate de regizor artistic, Dean Gordon, care a mai conlucrat cu Lord şi Miller şi cu ocazia filmelor Cloudy, explică: “Natura tehnologiei CG tinde să anihileze aspectul benzilor desenate. Noi am adăugat manual texturi şi porozităţi, care să confere o geometrie în spaţiu lumii create de noi. Nu voim să fim foto-realişti. Am folosit aceleaşi idei şi la crearea vizuală a personajelor, inclusiv a nuanţelor pielii acestora, sau a fundalului de ecran. Toate acestea au sporit aspectul de carte de benzi desenate (comic book).”

Altă modalitate de a realiza acest aspect a fost legată de lumini. “Tendinţa tuturor filmelor de animaţie era ca totul să fie luminat feeric şi vibrant,” susţine regizorul artistic Patrick O’Keefe. “Ne-am uitat la tot felul de imagini şi am acordat atenţie accidentelor fericite care se întâmplă uneori în timpul filmării cu camere reale, când umbrele se adună uneori spre mijlocul imaginii, sau lumina migrează spre periferia ei. În filmul acesta, ne-am străduit să facem secvenţele întunecate la nivelul care era necesar. Un personaj putea să fie doar o siluetă neagră, cu un contur de lumină. Am folosit forme întunecate, cu doar câteva accente de lumină care să le contureze forma. Aceasta a extins limitele a ceea ce puteam pune pe ecran.”

Şeful animaţiei personajelor, Josh Beveridge, care a lucrat la multe din filmele realizate de Sony - cum ar fi Open Season, Surf’s Up, Cloudy 1 şi 2, Arthur Christmas şi Hotel Transylvania 1 şi 2 - subliniază, “Provocarea noastră cea mai mare a fost să menţinem echilibrul între desenul animat şi imaginea realistă. Pentru a reda benzile desenate într-un film de animaţie trebuia să ne revizuim modul de a privi lucrurile. Aceasta ne-a condus la modularea cadrelor astfel încât să obţinem un aspect de pop art. Când s-a făcut filmul Spider-Man în live action, era greu să-l pui pe actor într-o poziţie care contrazicea legile fizicii. Dar animaţia ne permite să depăşim canoanele acestor legi. Puteam să obţinem o imagine frumoasă fără să ne lăsăm încorsetaţi de realităţile fizice. Am muncit foarte mult ca să înjumătăţim rata cadrelor, adică să folosim 12 cadre pe secundă în loc de 24, lucrând cu simulări şi mişcări complexe ale camerelor. Nu voiam să avem nici mişcări sacadate, dar nici prea line. La Sony Pictures Imageworks, avem un flux de producţie foarte robust pe care cred că l-am îmbunătăţit cu ocazia acestui proiect.”