Lumea din Narnia a existat pana acum doar in imaginatia a milioane de cititori. Dupa gasirea actorilor pentru personajele sale, regizorul Adamson se confrunta cu uriasa si dificila misiune de a aduce la viata lumea geografica a Narniei - de la golfulete impadurite, felinare magice si casute de castori, pana la castelul inghetat din Cair Paravel -- intr-un mod atat de palpabil, incat privitorii sa creada cu toate simturile lor ca aceasta lume exista cu adevarat.
Inainte sa fie batut primul cui, inainte sa fie trasa prima tusa de vopsea, inainte sa fie taiata prima scandura, Adamson vizualizase deja mai bine de jumatate din LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL, pe un computer. Avand de partea sa acest urias avantaj, si inarmat cu o cunoastere amanuntita a istoriei si traditiilor din Narnia, el a inceput munca fizica de crearea a celebrelor locatii, sub forma unor decoruri in marime naturala. Adamson a cautat doua talente unice, care sa transpuna in realitate taramul Narniei. El spune: “Nu m-as fi descurcat fara designer-ul de productie Roger Ford, care a creat decoruri magnifice, depasind asteptarile tuturor. Nu m-as fi descurcat nici fara Don McAlpine, care a facut o treaba extraordinara in modul in care a aranjat luminile pentru lumea din Narnia."
In primele sale discutii cu designer-ul de productie Ford, Adamson i-a explicat conceptia sa cu privire la modul cum trebuia sa arate filmul. El spera ca avea sa corespunda cu ceea ce isi imaginase in copilarie - o viziune incredibil de reala si de necrutatoare a Londrei sumbre din timpul celui de-al doilea razboi mondial, care se transforma in lumea blestemata, inghetata, a taramului fantastic din Narnia si apoi, in final, intr-o incredibila explozie a primaverii luxuriante, magice, care aduce o noua viata si noi sperante. Ford stia ca incercarea de a reda bogatia uimitoare a imaginatiei unui copil va fi o provocare uriasa. “Cred ca cel mai dificil lucru in crearea unui film care le e destinat si copiilor este faptul ca trebuie sa ii iei prin surprindere,” spune el. “De fapt, trebuie sa mergi mai departe decat imaginatia lor, ceea ce nu e deloc usor. In acelasi timp, este un proiect de vis pentru un designer.”
Proiectul LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL a marcat a doua colaborare intre Ford si Don McAlpine, care a filmat decorurile lui Ford pentru filmul fantastic al lui P.J. Hogan din 2003, "Peter Pan". Dar acest film nu semana cu nimic din ceea ce mai facusera ei pana atunci. Creativitatea lui McAlpine a fost solicitata la maximum in incercarea de a filma o lume acoperita de un strat rece de gheata. "Am facut o serie intreaga de experimente. Totul era nou pentru mine," spune directorul de imagine. "In final, cred ca am incercat ceva absolut original. Gheata a fost dintotdeauna o problema in filme. Au mai incercat multi sa o foloseasca in diverse productii, una dintre acestea fiind 'Vertical Limit', dar cred ca noi ne-am apropiat mai mult de realitate si am creat ceva care, in plan vizual, va fi extraordinar."
Ford, nominalizat la Premiul Oscar® ("Babe"), designer veteran a carui cariera a inceput inca din epoca filmului 'cult' foarte apreciat, "Dr. Who,” a proiectat si construit aproape 36 decoruri pentru productie, multe dintre ele influentate de desenele originale realizate in penita pentru romanul lui C.S. Lewis, in 1950, de catre desenatoarea Pauline Baynes. Colaborand indeaproape cu unul dintre cei mai buni art directori ai industriei de gen, australianul Ian Gracie ("Moulin Rouge," "Razboiul Stelelor: Episodul III"), Ford a recrutat o echipa de 30 de oameni pentru departamentul artistic si o echipa de constructori formata din peste 300 dulgheri, zugravi si alti mesteri, cea mai mare echipa pe care a adunat-o vreodata in cariera sa de 40 de ani.
La baza aeriana dezafectata Hobsonville din Noua Zeelanda, designerii au transformat vechi hangare pentru avioane si elicoptere in studiouri de filmare care au adapostit decoruri spectaculoase precum Masa de Piatra, unde Aslan pare sa fie infrant; splendida menajerie de creaturi transformate in stana de piatra de catre Vrajitoarea Alba; gara aglomerata din Londra, inspirata dupa celebra gara Paddington, de unde sunt evacuati cei patru copii Pevensie in timpul bombardamentelor; si Cair Paravel, maretul castel din Narnia.
Echipa de productie a folosit si Kelly Park, un vechi centru de calarie din nordul Auckland-ului, unde Lucy si intreaga companie au facut primii pasi in lumea inzapezita al Narniei, pe un platou de filmare de marimea unui teren de rugby. Acest decor urias, care in final avea sa fie transformat in noua zone diferite din Narnia, l-a provocat pe directorul de imagine Don McAlpine, nominalizat la Oscar®, sa gaseasca o grila inovatoare, alcatuita din aproximativ 250 surse de lumina (space lights), agatate de grinzile cladirii, pentru a ilumina acest taram magic, imaginar.
Conifer Grove, o portiune impadurita din apropiere de Golful Manukau, a fost aleasa de realizatori pentru a fi tabara Vrajitoarei Albe, unde Berger si echipa lui au transformat figurantii australieni in minotauri, minozimbri, ciclopi si alte fapturi. Henderson Studios, locul unde s-au realizat serialele TV de mare succes "Hercule" si "Xena”, a adapostit decoruri spectaculoase precum interiorul casei domnului Tumnus; casuta castorilor; donjonul Vrajitoarei Albe; un decor exterior, numit "lacul inghetat", unde echipa lui Ford a creat un sistem de balansiere cu mini iceberg-uri, care se leganau si pluteau sub greutatea lui Lucy, Peter si Susan, care incercau sa scape de haita de lupi a lui Maugrim; Marea Sala a Vrajitoarei Albe; si camera cu sifonierul, un pod prafuit in care se ascunde piesa principala din titlul cartii. Ford comenteaza cateva dintre decorurile sale preferate:
Stalpul de felinar
Stalpul de felinar care se afla imediat de cealalta parte a sifonierului devine elementul introductiv pentru copiii care patrund in lumea Narniei. De asemenea, a fost unul dintre decorurile cele mai indragite de Ford, pentru natura sa de basm. "Era absolut magic,” spune designer-ul. “Iesi din sifonier. Ninge, e frig si nu stii unde te afli. Apoi, in mijlocul padurii, vezi un stalp de felinar, a carui baza este acoperita de mai multe radacini care au crescut acolo. Nu sunt radacini lemnoase, ci radacini din fier forjat. Este o introducere foarte sugestiva pentru lumea Narniei.”
Sifonierul
Fara a fi o piesa obisnuita de mobilier, sifonierul de lemn sculptat peste care dau copiii Pevensie in casa profesorului este chiar o intrare straveche intr-un univers paralel. Fiind un alt simbol foarte puternic al povestii, sifonierul era esential pentru design-ul acestei productii. "Sifonierul a fost un proiect foarte important," spune Ford. "Este poate cea mai importanta piesa de recuzita din film. Cat de multe din asteptarile copiilor se bazeaza pe modul in care va arata sifonierul ? Am stiut ca este o raspundere foarte mare.”
El continua: “Mai intai am gasit un sifonier care chiar i-a apartinut lui C.S. Lewis, iar acum se afla intr-un muzeu din Statele Unite. Un sifonier mare, dreptunghiular, cu o portiune sculptata, si de culoare destul de inchisa. Un sifonier in stil iacobin. De aici ne-a venit ideea ca sifonierul nostru nu trebuia sa fie prea baroc, prea incarcat de elemente decorative. Trebuia sa aiba o nota de simplitate. Pe urma, Andrew a ajuns foarte inteligent la concluzia ca acest sifonier trebuie sa aiba o singura usa, mare. In fond, e o poarta de intrare spre o alta lume. Deci sifonierul nostru a avut o intrare care copiilor li s-a parut irezistibila."
Ford s-a inspirat si din a sasea carte din seria CRONICILE DIN NARNIA, Nepotul Magicianului, unde ni se spune ca sifonierul era confectionat din lemn de mar. "Ca atare, am incercat sa copiem acest lemn bogat, de culoare intunecata. Stiind ca sifonierul lui C.S. Lewis era acoperit cu scuplturi, eu si Andrew ne-am intrebat ce sculpturi autentice sa folosim,” continua Ford. “Asa ne-a venit ideea sa spunem povestea Nepotului Magicianului chiar prin intermediul sculpturilor. Am folosit noua imagini din carte, care sunt sculptate pe casetele sifonierului, cu capete de lei in partea de sus. In partea de jos le-am pus pe Vrajitoarea Alba si pe sora ei. Ca urmare, tot sifonierul are o poveste frumoasa de spus."
Padurile inzapezite din Narnia
Pentru a transforma in continuare studiourile de filmare in padurile Narniei, coplesite de blestemul iernii, Ford a facut apel la talentul altor doi veterani australieni ai filmului -- Russell Hoffman, seful echipei experte de peisagisti care a creat padurile din Narnia, si "expertul in zapada" Peter Cleveland, a carui echipa a folosit 11 materiale diferite pentru a crea bogata zapada artificiala care impodobeste atat de multe dintre decorurile Narniei.
"Am folosit spuma poliuretanica pentru arbori. Este materialul folosit in constructii pentru izolarea caselor," explica Cleveland. "Un alt tip de produs folosit a fost o zapada obtinuta din hartie, mai exact din scutece de unica folosinta, maruntite. Scutecele erau din Tara Galilor, iar spuma poliuretanica pentru arbori am luat-o din Tennessee. Avantajul produsului din hartie a fost ca reuseam sa eliminam foarte usor urmele de picioare si sa readucem decorul la starea initiala, imaculata, pentru fiecare noua dubla."
Casuta castorilor
Un alt decor remarcabil al lui Ford este "casuta castorilor", unde domnul si doamna Castor le ofera adapost copiilor Pevensie si le prezinta istoria Narniei. Regizorul Adamson si i-a imaginat pe castori ca pe niste mestesugari rustici, care isi creeaza singuri casa, mobilierul si uneltele, folosind materialele pe care le gasesc in jurul lor si facand troc cu piticii din zona pentru a obtine alte obiecte. El si-a dorit un aspect foarte autentic, "castoresc", care le-a impus designer-ilor sa se adanceasca pe neasteptate in studiul biologiei… si arhitecturii castorilor.
Dupa cum spune Jules Cook, unul dintre principalii art directori ai lui Ford, care a supervizat decorul casutei: "Pentru mediul in care traiau castorii, atat pentru interioare, filmate in decorul construit la Henderson Studios, cat si pentru exterioare, filmate in cadrul uriasului peisaj inzapezit din Kelly Park, ne-am inspirat in mare masura din secventele cu castori filmati in habitatul lor natural in filmul IMAX din 1998 'Castorii.’ Intr-o secventa culminanta a acestui film, un urs distruge barajul unor castori si, examinand cu atentie barajul distrus, am descoperit numeroase elemente de baza pentru scena din filmul nostru, in care o haita de lupi ai Vrajitoarei Albe distrug casuta, cautandu-i pe copiii Pevensie."
"In general, barajele construite de castori conduc o parte din apa raului prin structura lor," explica in continuare Cook. "A trebuit sa fim in mod deosebit atenti la modul in care va ingheta fluxul de apa din jurul habitatului lor." Ferastraie electrice si diverse utilaje de perforare au fost folosite pentru a crea pe marginile bustenilor efectul de "dinti" care au retezat lemnele respective. Cum castorilor le place sa curete crengile de coaja, echipa a avut grija si de acest aspect. Constructorul decorului, Pete MacKinnon, estimeaza ca a folosit peste 4500 de bete, de toate marimile, "de la grosimea unui deget pana la grosimea unui picior", pentru a crea decorul. Mobilierul din casuta este si el improvizat in mod corespunzator, astfel incat Castorii locuiesc intr-un spatiu aglomerat cu diverse instrumente si unelte miniaturale, undite si tot soiul de alte piese. Pe de alta parte, influenta doamnei Castor se face simtita in diverse materiale tesute si conserve preparate in casa.
Lumea Vrajitoarei Albe
Tot in cadrul Henderson Studios au fost realizate cateva dintre cele mai fantastice si mai uluitoare decoruri - cele care alcatuiesc lumea Vrajitoarei Albe, inclusiv Marea Sala de Gheata, donjonul Vrajitoarei sau curtea castelului ei, fiecare decor fiind construit astfel incat sa reflecte un taram obsedant, inghetat, un regat al zapezii si gheturilor. Pentru productie au fost folositi peste 31 000 litri de rasini si jumatate de kilometru de fibra de sticla, din care s-a creat aceasta lume inghetata.
In curtea Vrajitoarei Albe se afla zeci de fapturi din Narnia - intre care grifoni, ursi, centauri, pantere, uriase si fauni - transformate de Vrajitoare in stane de piatra. Pentru a crea aceasta gradina stranie de sculpturi blestemate, Ford si Gracie au apelat la echipele lor pentru a sculpta manual aproximativ 70 statui in marime naturala, dupa mulaje de spuma poliuretanica realizate de o echipa de zece artisti din toata lumea (provenind, printre altele, din Beijing, Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda), intr-un interval de cinci luni, sub supervizarea veteranului australian din lumea productiei de film John Searle ("Moulin Rouge," "Babe").
Castelul Reginei
In final, realizatorii filmului au apelat la echipa de creatie pentru castelul reginei, o alta provocare de proportii pentru spiritul lor creator. "In carte, castelul reginei nu este descris ca fiind de gheata," remarca Ford. "Noi insa am luat o decizie pripita, si anume ca vom face un castel din gheata. Totul parea minunat la momentul respectiv. Apoi, desigur, a aparut marea problema: cum sa construim un castel din gheata."
"Am construit niste decoruri-mamut din fibra de sticla groasa de un centimetru," povesteste Ford. "Fiecare piesa a fost sculptata din polistiren. Apoi am acoperit polistirenul cu un strat de plastic impermeabil, pentru ca fibra de sticla sa nu se lipeasca. Apoi, cu ajutorul unui pistol special, fiecare piesa a fost acoperita cu fibra de sticla amestecata cu colorant, pentru a obtine un aspect usor albastrui. In final, am discutat mult cu Don McAlpine despre lumini. A facut o treaba extraordinara, astfel incat toate elementele din acest decor aratau exact ca si cum ar fi fost facute din gheata."
Desi in mare parte LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL a fost filmat in studio, au fost utilizate si cateva locatii autentice. Productia a strabatut intregul glob, realizand filmari in Polonia, Republica Ceha, Anglia si, desigur, Noua Zeelanda - locul care a ajuns cu adevarat sa reprezinte lumea basmelor cu zane. Dupa ce a strabatut tot globul cautand paduri bogate si dealuri verzi, Adamson a ales in final South Island, din Noua Zeelanda, pentru a filma batalia apoteotica pentru Narnia, in care armata lui Aslan, acum condusa de Peter, infrange trupele Vrajitoarei. El a ales o locatie cunoscuta sub numele de Flock Hill, pentru ca, dupa cum spune, “este cel mai uimitor loc pe care l-am vazut vreodata.” Compania a folosit si Elephant Rocks, o vale abrupta, care contine sute de formatiuni stancoase unice, foarte cautate de cataratori. Aici au fost filmate scenele cruciale din tabara lui Aslan, iar exterioarele cu conacul Profesorului Kirke au fost filmate in Auckland, la Monte Cecilia Park, un refugiu catolic intemeiat in 1913.
Copyright© 2000-2025 Cinemagia® 
