Articole The Impossible

În 2004, a doua zi de Crăciun, marea s-a învolburat și a înghițit coasta vestică a Thailandei, în cel mai mare dezastru natural care a lovit vreodată această țară. Uriașele valuri mortale, care au acoperit satele și stațiunile de pe coastă la intervale de 10 minute, au dus la moartea a peste 5000 de oameni și la dispariția a peste 2800 de suflete. Numai în Thailanda, 1480 de copii au rămas orfani în urma dezastrului.

Henry, Maria și cei trei fii ai lor, Lucas, Simon și Thomas, aflați în vacanța de Crăciun în Thailanda, aveau să fie prinși în dezastrul provocat de tsunami. Despărțiți într-o clipă, grav răniți, s-au luptat să supraviețuiască și să se regăsească. Este povestea adevărată și remarcabilă a perseverenței, a iubirii și a încrederii nezdruncinate în cei apropiați, dar și în miile de oameni străini, victime ale aceleiași catastrofe.

Paradisul spulberat este al doilea film al regizorului Juan Antonio Bayona, după horror-ul de mare succes The Orphanage. Filmul este inspirat de povestea unei familii care a înfruntat unul dintre cele mai mari dezastre din istoria recentă. Bayona a fost cucerit de tăria lor sufletească și de iubirea care i-a unit în împrejurări dintre cele mai îngrozitoare.

“Nu este un simplu film despre supraviețuire, ci ridică mai multe întrebări: pentru cine vrei să trăiești și în ce fel? Există aici ceva foarte puternic, care depășește tragismul și vorbește despre condiția umană, ceva care îi mișcă profund pe oameni atunci când aud povestea”, spune regizorul.

Transpunerea poveștii pe marele ecran nu a fost una ușoară. Aspectele tehnice erau descurajante, fără a mai pomeni de echilibrul ce trebuia menținută între ororile reale și triumful spiritului uman, precum și de dificultatea de a menține suspansul într-o poveste cu final cunoscut. Așa cum spune Bayona “A fost un proiect profund personal pentru mine, deși nu eram nici măcar siguri că va putea fi realizat”. Și totuși, Bayona și echipa sa erau hotărâți. Producătoarea Belén Atienza spune: “Într-un fel sau altul, în filmul acesta a existat mereu un dram de nebunie: întotdeauna am fost convinși că-l putem face, chiar dacă la început n-aveam nici cea mai vagă cum vom reuși”.

Paradisul spulberat are la bază incredibila supraviețuire a unei familii. În viața reală este vorba despre o familie de spanioli, iar în film, cei cinci sunt englezi. Totuși, dublurile lor cinematografice, Naomi Watts și de Ewan McGregor în rolul părinților, Henry și Maria, și cei trei băieți, interpretați de Tom Holland, Oaklee Pendergast și Simon Joslin, sunt adevărați “cetățeni ai lumii”. Deși vorbesc propriile dialecte britanice, iar McGregor își păstrează accentul scoțian, personajul lui McGregor lucrează în Japonia, iar personajul lui Watts este o doctoriță care a renunțat la meserie, pentru a-l putea însoți pe soțul ei.

Pentru familia reală, Belon, n-a fost ușor să încredințeze cuiva sarcina de a le transpune viața pe marele ecran, dar Maria Belon spune că au realizat că nu e numai povestea lor și că acest film ar fi putea reprezenta o eliberare pentru întreaga familie. Echipa de realizatori s-a străduit să-i includă cât mai mult în procesul de producție, așa încât, în final, Bayon și colaboratorii săi i-au cucerit pe membrii familiei Belon.

Totul a început atunci când producătoarea Atienza a auzit la radio povestea acestei familii. Din fericire, Sanchez a avut șansa de a colabora direct cu membrii familiei, mai ales cu Maria Belon, o experiență unică și extrem de folositoare pentru toți cei implicați.

“Sergio este un om deosebit. M-am apropiat de el și am învățat multe grație lui. Etica sa este incredibilă, se luptă pentru ideile în care crede. Îmi amintesc prima dată când Sergio mi-a spus versiunea creată de el pornind de la povestea mea. Am fost foarte impresionată. A aprofundat subiectul și a descoperit lucruri pe care eu nu le puteam vedea”, a spus Maria Belon.

Într-un fel, Sanchez a trebuit să-i ajute pe membrii familiei să-și amintească o parte dintre evenimentele disperate, deoarece, ca mulți oameni suferind de stres post-traumatic, ei blocaseră sau alteraseră amintirile cele mai dureroase. McGregor a fost atras în acest proiect mai ales de șansa de a colabora cu un regizor ca Bayona și cu un scenarist ca Sanchez.

“Mi-a plăcut foarte mult scenariul. Era onest, autentic, de o simplitate brutală, care îi dădea viață. În plus, îmi doream să lucrez cu Bayona. Cu câțiva ani în urmă am făcut un film cu Naomi și este plăcut să lucrezi cu cineva deja cunoscut. Din păcate, n-avem prea multe scene împreună, dar oricum a fost minunat, pentru că ne cunoaștem bine și ne înțelegem cu ușurință, ceea ce sper să se vadă și pe ecran. Amândoi avem copii și amândoi am încercat să creăm imaginea unui cuplu real, nu a unui 'cuplu de cinema'“, spune McGregor.

Aventura familiei l-a atins pe McGregor într-o manieră personală. “Când Henry își revede copii la spital, după ce fuseseră despărțiți de tsunami, când își regăsește în sfârșit familia... În momentul acela am plâns citind scenariul. Era un moment foarte emoționant. Am patru copii, dar n-am mai jucat până acum rolul unui părinte. Mi-am dorit să-l pot face pe Henry să fie ca mine. Puteam să-l abordez doar ca pe un alt rol, dar mi-am dorit să explorez ideea de paternitate în contextul unui asemenea dezastru. M-am gândit că modul cel mai eficient de a face acest lucru era să-l interpretez cu mine în minte”.

McGregor a încercat să-l întâlnească pe Alvarez Belon înainte de începerea filmărilor, dar programul lor încărcat nu le-a permis acest lucru. Și totuși, McGregor spune că i-a fost de ajuns să citească scenariul pentru a-și face o idee despre oamenii care l-au inspirat.
“Există o secvență între Maria și fiul ei cel mare, Lucas, care mi s-a părut deosebit de emoționantă. Când băiatul vede pentru prima dată cât de grave sunt rănile ei, îi spune “Mamă, nu pot să te văd așa!” Mi s-a părut că replica avea o sinceritate incredibilă, deoarece era un copil care pur și simplu nu putea îndura să-și vadă mama rănită. Nu cred că știam atunci că era o poveste adevărată, dar sentimentul era de o mare acuratețe și a dat tonul filmului pentru mine”, spune McGregor.

Pe de altă parte, Naomi Watts a petrecut mult timp alături de Maria, înainte și în timpul filmărilor. “Când am citit prima dată scenariul, am fost surprinsă de claritatea și de autenticitatea sa. Ulterior, am aflat că scenariul avea la bază experiența reală, povestită chiar de Maria și de Henry. A fost impresionant să o cunosc și să discut cu Maria. A fost foarte generoasă, de mare ajutor și mi-a fost alături tot timpul. Este incredibil de curajoasă și de puternică”, spune Watts.

Scenele dintre Lucas și Maria au emoționat-o și pe Naomi Watts. Tsunami-ul acoperă totul, cu o viteză devastatoare, dar, din fericire, mama și fiul reușesc să se întâlnească în apele monstruoase și să se ajute unul pe altul să supraviețuiască. În consecință, Watts a avut multe scene cutremurătoare cu Tom Holland, care joacă rolul lui Lucas.

“Îmi place relația care se dezvoltă pe parcursul filmului între mamă și fiu, iar Tom este un actor cu un talent neobișnuit. Este foarte ușor să lucrezi cu el, iar talentul lui e o sursă de inspirație. I-a făcut pe toți cei din jur să fie mai buni, i-a motivat cu sinceritatea lui. Am avut scene foarte dificile fizic, la începutul filmului. Nu prea aveau mare lucru de-a face cu actoria, pentru că eram izbiți de apă și de resturi de toate felurile. Practic, valurile ne dictau emoțiile, așa cum trebuie să fi fost și în viața reală. Dar eu și Tom am avut câteva momente în care ne-am apropiat și am putut vedea ce minunat este și ce talent incredibil are. Pentru mine, una dintre marile satisfacții aduse de acest film a fost prietenia care s-a creat între mine și Tom”, spune Watts.

Deși Holland are o mare experiență pe scenă, în rolul lui Billy Elliott, interpretat la Victoria Palace Theatre, din Londra, Paradisul spulberat marchează prima sa apariție pe marele ecran. El descrie filmul ca fiind “povestea de iubire a unei familii”. Faptul că era o poveste adevărată a făcut-o să fie mult mai convingătoare.

“N-am mai auzit o poveste atât de uimitoare. M-am gândit că filmul acesta este un mod de a spune povestea acestei familii lumii întregi, ca toți să știe ce s-a întâmplat acolo”, spune Holland.

Evoluția emoțională, dar și fizică a lui Lucas l-a intrigat pe Holland, în special evoluția relației cu mama lui. “La începutul filmului, legătura cu mama lui, cu întreaga familie de altfel, nu este foarte puternică. Când valul uriaș îi desparte, Lucas trebuie să se comporte ca un adult, fiindcă mama lui e foarte grav rănită. Trebuie să fie puternic pentru că, dacă el începe să plângă, va plânge și ea, și nu există nimic mai rău decât să-ți vezi părinții plângând. În situația asta el trebuie să fie adultul și să-i dea încredere Mariei. Lucas se maturizează foarte mult în decursul filmului. Este o adevărată călătorie inițiatică și, la final, legătura dintre Maria și fiul ei e de o mie de ori mai puternică decât la început”.

Dacă în film mama depinde de fiul ei, în schimb, relația lui Holland cu Naomi Watts a fost complet opusă. “A fost incredibil să joc cu Naomi. Am învățat foarte multe de la ea referitor la interpretare. Este foarte generoasă și face tot posibilul ca să te ajute, chiar dacă nu e în fața camerei” spune Holland.

La fel ca Watts, Holland a petrecut ceva timp cu adevăratul Lucas. “ Am stat de vorbă vreo trei ore. Am discutat despre experiența lui, despre cum s-a simțit, am luat la rând toate evenimentele, toate emoțiile. Mi-a spus că s-a bazat foarte mult pe instinct pentru a supraviețui primului val”, spune Holland.

Toți cei trei băieți l-au impresionat pe Ewan McGregor, atât personal cât și profesional. “Mi-au plăcut 'copiii noștri' foarte mult. Cred că Tom, Oaklee și Samuel sunt niște copii deosebiți. A fost minunat să-l văd pe Tom debutând în fața camerelor, să-l văd cum prinde trucurile meseriei și cum evoluează ca actor de film. Este foarte talentat și foarte politicos. Pentru un copil, e foarte ușor să o ia razna, dar el e cu picioarele pe pământ, e pe drumul cel bun și un actor strălucit. Și ceilalți băieți mai mici, Samuel și Oaklee, sunt la fel de grozavi. Oaklee e într-adevăr foarte mic, dar era foarte serios când aveam o scenă împreună. Nu se purta ca un copil într-o piesă la școală, era realmente prezent la filmări”, spune McGregor.

Desigur, băieții sunt băieți și, înainte de tsunami, se aflau într-o stațiune încântătoare, la piscină. “În ultimă instanță, Samuel și Oaklee sunt doi băieți mici, care vor să se distreze. Am filmat câteva scene la piscină, chiar înainte de valul uriaș, iar ei nu voiau decât să înoate pe acolo, fiindcă sunt copii. Înainte să strige regizorul 'Acțiune!', eu le spuneam 'Hai, trebuie să ne concentrăm! Nu uitați! Sunteți foarte necăjiți. Credeți că nu o veți mai revedea niciodată pe mama voastră și că toată lumea va muri.' Dar la un moment dat mi-am zis 'Ce le tot spun eu aici bieților copii?'“ spune mcGregor.

McGregor are cele mai multe scene cu Pendergast și cu Joslin, acelea fiind momentele cele mai satisfăcătoare pentru actor. “Băiețeii aceia mi-au plăcut cel mai mult. Evoluția relației mele cu ei a fost fantastică. La început, erau foarte timizi cu mine, dar după o lună se schimbaseră complet. Erau mereu prin preajmă, veneau în rulota mea în pauzele de filmare, ceea ce-mi plăcea foarte mult. Cred că asta va fi amintirea mea preferată legată de acest film: scenele filmate cu puștii ăștia doi”, spune McGregor.

Pregătirile pentru Paradisul spulberat au durat aproape doi ani, iar filmările propriu-zise au durat 25 de săptămâni, fiind realizate în Spania, în Thailanda și pe mai mult de 60 de platouri.

Multe dintre locurile de filmare din Thailanda au coincis cu locurile în care s-a produs tragedia. Deoarece filmul este despre oameni adevărați, care au îndurat orori inimaginabile, și dorind să le onoreze și să le reprezinte cât mai bine experiențele, Bayona a insistat pe autenticitate absolută. Dacă la început pare a fi o peliculă de groază, cu oceanul dezlănțuit ca un monstru, la scurt timp filmul se transformă într-o poveste reală despre curaj și izbăvire.

“Un film inspirat de evenimente reale e mai ușor de realizat în anumite privințe, dar mai greu în altele. E mai ușor pentru că ai ca punct de reper vocea adevărului, dar mai greu din cauză că descrii evenimente pe care chiar le-au trăit niște oameni. Este responsabilitatea realizatorilor să onoreze aceste experiențe cu cât mai multă autenticitate, să transmită cu cât mai multă onestitate ceea ce au trăit acei oameni”, explică Watts.

McGregor mai spune că au încercat să aducă un omagiu nu numai personajelor lor, ci și celor care au trăit tragedia din 2004. “Când spui o poveste inspirată de fapte reale, ai o responsabilitate față de oamenii pe care îi interpretezi. Mai mult decât în oricare alt film al meu, m-am simțit responsabil față de toți cei care au fost afectați de tsunami. Oamenii care au murit atunci, cei care au supraviețuit, thailandezi... Au fost foarte multe victime. Dacă tsunami-ul ar fi fost folosit doar ca fundal dramatic, aș fi fost foarte deranjat, dar nu asta am făcut noi în acest film”, spune McGregor.

Bayona a insistat să filmeze în locurile unde familia Alvarez Belon a trăit tragedia, folosind ca figuranți oameni care trăiseră aceleași experiențe. Unul dintre locurile de filmare esențiale a fost The Orchid Resort, unde familia își petrecea vacanța de Crăciun. Maria Belon s-a alăturat echipei de filmare, aceasta fiind prima ei vizită în Thailanda, după dezastrul din 2004.

“Mă aflam la The Orchid, chiar în locul în care stăteam când a venit valul uriaș. Zgomotele asociate micului dejun, nepăsarea turiștilor, încrederea că totul e în regulă, planurile pe care și le făceau câțiva oameni... Totul era exact ca atunci. În vacanța noastră, era o dimineață frumoasă, iar apoi, în câteva minute, totul s-a schimbat complet. Am foarte multe sentimente amestecate. Cred că asta se numește “vinovăția supraviețuitorului”... Dar în zilele petrecute cu echipa de filmare la The Orchid am avut ocazia să cunosc pe câțiva dintre localnicii care au supraviețuit tsunami-ului, să discut cu ei. A fost o experiență șocantă și cred că regizorul a reușit să o redea cu mare artă în filmul său”, spune Maria.

Watts înțelege sentimentele lui Belon și se minunează de puterea ei de a reveni într-un loc care, evident, îi trezește amintiri oribile. “Până și la aterizarea pe aeroportul din Phuket, știind că familia Belon fusese acolo și știind ce urmase, eu m-am simțit încărcată de energie negativă. Pentru Maria, revenirea în acel loc împreună cu familia ei, faptul că a retrăit acele scene trebuie să o fi afectat într-un mod imprevizibil, ca atunci când revii la locul crimei. Dar probabil că a fost și un mod de a depăși acel moment, de a se simți din nou în siguranță”, spune Watts.

Pentru a recrea tsunami-ul, echipa de producție a lucrat cu șase companii de efecte speciale. A fost necesar un an pentru a recrea secvența impresionantă și îngrozitoare, de numai zece minute, în care primul val uriaș acoperă întreaga coastă.

Félix Bergés și Pau Costa, ambii specialiști în efecte speciale cu foarte multe premii în palmares, au primit sarcina de a crea probabil cel mai important personaj al filmului: tsunami-ul însuși. Pentru Bergés, unica opțiune era să folosească apă adevărată pentru că “apa creată digital nu era o opțiune viabilă, așa cum am realizat foarte rapid”.

Decizia lor a provocat probleme serioase pentru realizatori. De exemplu, echipa a trebuit să mute zilnic 35 000 de galoane de apă, pentru a recrea violentele valuri. Echipa lui Bergés a făcut teste aprofundate pentru a crea o revărsare de ape cât mai feroce și mai realistă, fără să înece totuși actorii.

Scenele în care familia este luată de apă și mai ales cea în care Maria e literalmente înghițită de val și izbită ca o marionetă au fost filmate în Spania, în decurs de o lună și jumătate. Procesul a fost descris de Bergés ca un adevărat “coșmar”.

“Am avut două echipe de filmare, iar scenele acvatice au fost foarte dificile din punct de vedere tehnic. Rezervorul în care filmam era de 100 x 80 metri, iar în fundal era un ecran albastru deschis. Nu am putut folosi un ecran verde, deoarece erau prea multe elemente verzi, iar un ecran clasic albastru ar fi fost prea întunecat din cauza apei, așa că am ales noi culoarea și am vopsit peretele. Cea mai mare dificultate când filmezi un asemenea potop este viteza extraordinară cu care se mișcă apa. Și nu doar apa, ci totul se mișcă! În fiecare zi foloseam o macara enormă ca să mutăm ceva ce cântărea patru tone”.

Deși filmările în apă erau perfect controlate, experiența nu era mai puțin îngrozitoare pentru actori, mai ales pentru Naomi Watts, care a avut de îndurat partea cea mai dură. “Cu siguranță, aceea a fost partea cea mai dificilă a filmului. Nu mai am vârsta lui Tom, nu-i normal pentru mine să fiu azvârlită de colo-colo în apă. A fost foarte greu să filmez așa o lună întreagă. Îmi amintesc că A.J. îmi spunea ce replici trebuie să spun, iar eu îi ziceam că nu pot vorbi, că am gura plină cu apă”, își amintește actrița.

Pentru directorul artistic premiat cu Oscar, Eugenio Caballero, peisajul de coșmar lăsat în urmă de tsunami s-a dovedit a fi cel mai mare obstacol. “Inițial, marea dificultate pentru realizatori a fost să recreeze tsunami-ul. Surpriza mea a fost să descopăr că asta nu era nimic pe lângă ceea ce a urmat”.

Eforturile lui Cabellero de a realiza cele mai realiste circumstanțe pentru echipa tehnică și pentru actori au inclus recrearea unui peisaj complet devastat, pe o suprafață de opt ori mai mare decât un teren de fotbal. Cel mai dificil element s-a dovedit a fi un “simplu copac”, adăpostul miraculos care îi salvează pe Maria și pe Lucas.

“Cel mai dificil a fost copacul Mariei. Este un platou foarte mare, dificil de abordat. A fost primul platou pe care l-am construit în Thailanda. Când am ajuns acolo am realizat că locul ales prezenta foarte mari dificultăți din punct de vedere al accesului. Nivelul apei era prea mare și a trebuit să construim un baraj ca să stăvilim apele, altfel, la reflux, ar fi inundat complet platoul și ne-ar fi fost imposibil să lucrăm acolo. A fost foarte complicat, iar pentru mine acel copac era “esența filmului”, conceptual vorbind. Cred că, în orice altă țară, ar fi fost foarte dificil să creăm acel copac, dar noi am profitat de faptul că, în Thailanda, dacă tai o creangă, cresc imediat rădăcinile și, imediat, ai un copac viu. Era o sarcină foarte importantă și a necesitat o muncă de sculptor.

După ce am ales locul în care urma să construim platoul, am vrut să construim un șanț în jur, ca să controlăm nivelul apei. Am realizat că era imposibil, așa că am construit un baraj, să adăugăm pământ și să ridicăm nivelul solului un pic. Acolo am realizat fundația pentru copacul Mariei, care măsura aproximativ 7 m. Am aranjat crengile în așa fel încât să fie confortabile, ca actorii să poată urca pe ele, iar noi să putem spune povestea așa cum ne doream”, spune Caballero.

Caballero mai spune că, pentru atmosfera filmului, reacția localnicilor figuranți sau din echipa tehnică a fost esențială, atunci când au văzut cum e recreat peisajul devastat de tsunami. De fapt, echipa a filmat chiar la spitalul în care Maria a fost tratată în primă fază, iar echipa lui Caballero a recreat și acolo haosul care domnea după tsunami.