desi este cel mai apreciat film al lui Gergory Peck, consider ca este in nota sa obisnuita: interpreteaza fara cusur un personaj complet diferite fata de cele de dinainte si totusi isi aduce si el contributia sa personala nu numai printr-o naturalete de adevarat Actor dar si prin aerul pe care personajul il degaja: blindete si tandrete fata de cei dragi si un respect deosebit pentru oameni in general, care ins ascund o forta interioara deosebita si un cod moral impecabil.
de mentionat castingul care surprinde prin alegerea unor copii deosebit de talentati.
cred ca eu am vazut prea tarziu filmul asta.adica dupa multe alte filme.asa ca mi s-a parut(culmea)lipsit de sensibilitate.e duios ,pios si usor demonstrativ.am avut niste sincope e adevarat dar nu stiu daca e meritul lui sau al cartii(deci structurii narative)pe care n-am citit-o.orice ar fi sau m-am obisnuit eu cu altfel de filme sau ii lipseste o persepctiva.
AM CITIT CARTEA IAR FILMUL ESTE EXACT ECRANIZAREA PERFECTA! caci asa cum spunea Harper Lee " Nu trebuie sa faci caz de tot ce stii. Oamenilor nu le place sa aiba de a face cu unul care le arata ca stie mai multe decat ei. Asta-i scoate din fire!"
Avem un negru mort fãrã nici un motiv. Acum, cel care poartã vina, e mort si el. De data asta, lasã mortii sã îngroape mortii, d-le Finch.
Maycomb, un orasel mic in care "nu se grabea nimeni pentru ca nu aveau unde sa mearga", un oras vechi si prafuit dupa cum este descris si in partea introductiva a filmului. Filmul prezinta principalele evenimente concentrate pe doua directii:
1. Enigmaticul Boo Radley, copilul teribil de care se fereau toti vecinii
2. Mult discutatul proces in care un negru pe nume Tim Robinson este acuzat ca a violat o femeie alba.
La inceput pare ca cele doua planuri par sa nu interactioneze deloc asa ca astept momentul in care sa vad vreo legatura intre cele doua. Ba mai mult, astept sa vad care e semnificatia titlului in ceea ce priveste continutul filmului.
Raspunsul pentru ambele intrebari vine chiar in final, un final in care cinismul oamenilor ce provoaca moartea unui om nevinovat este "rasplatit" prin fapta de omenie a unuia dintre cei pe care ei l-au renegat,… citeşte
Doamne ce filme se faceau pe vremuri... E pacat ca tot ce mai conteaza in ziua de azi la un film sunt efectele speciale, publicitatea, trailerele si alte magarii...
sa (nu) ucizi o pasare cantatoare - o parabola despre copilarie, discriminare, viata intr-un orasel fictiv cu cateva mii de locuitori, gata sa trimita la moarte un barbat doar pentru ca are pielea de culoare neagra, banuit doar ca ar fi violat o fata alba si condamnat deja fara a se fi dovedit ca el ar fi autorul faptei...un avocat ce-si asuma rolul de imposibil aparator in fata unei multimi de oameni furiosi si intaratati de tatal fetei...si un final neasteptat...pe scurt, un film care merita urmarit cu atentie, mai ales pentru rolul facut de Gregory Peck
Dau nota maxima si pentru ca a trecut foarte multa vrema de cand un film m-a facut sa imi dau cu mana la un ochi si sa sterg o lacrima.
Sincer eu nu ma uit la filme noi, tot ce e nou mi se pare ca se deruleaza prea repede, de aceea de ani buni ma uit doar la filme ca acesta.
ca o paranteza, interpretul lui Dill a murit de Sida, fiind din cate am citiat gay
Gregory Peck intr-una dintre cele mai faimoase aparitii ale sale ! un clasic extraordinar , o drama care ne spune o poveste atat de surprinzatoare ! daca primele scene cu acei copii aduc a film de gen apropiat de thriller sau horror , emotia apare in momentul procesului atat de interesant care mi-a amintit de multe alte filme din acea perioada atat de reusite pe aceasta tema , situatia atat de neasteptata , dramele care urmeaza dar si emotia de la final , cu momente atat de incantatoare . isi merita pe deplin premiile Oscar , fiind o productie mult prea captivanta . recomand cu mare placere oricarui cinefil dedicat artei vizuale .
”To Kill a Mockingbird”, romanul publicat in anul 1960 al scriitoarei Nelle Harper Lee fiind, si singurul roman publicat, de altfel al scriitoarei, i-a adus acesteia un premiu Pulitzer. O drama profunda care abordeaza o tema extrem de sensibila, discriminarea rasiala, Lee fiind martora unor asemenea discriminari in copilarie, ajunge sa le transpuna in lucrarea sa, pentru care primeste Medalia Prezidentiala pentru Libertate pentru contributia sa in literatura.
In anul 1962 Robert Mulligan a regizat filmul ce are la baza romanul lui Lee, cu un scenariu de Horton Foote si pe marele actor Gregory Peck in distributie.
Povestea este redata prin ochii lui Scout, fetita baietoasa de sase ani, ne sunt dezvăluite pentru inceput amintiri dragi, bucurii ale copilariei, ca mai apoi totul sa fie tulburat de evenimentul ce va scoate la iveala injustitii, prejudecati, si rautatea… citeşte
Cu ce am ramas eu in urma vizionarii acestui film?
Pe langa povestea extrem de profunda si emotionanta (in care de-abia la sfarsit iti dai seama despre ce a fost de fapt in film), am ramas foarte miscata de personajul lui Greogory Peck. Un om cu coloana vertebrala, cu principii de viata la care foarte putini oameni se mai regasesc in ziua de azi, si mai ales rolul lui de tata. Un tata atat de stapan pe situatie care isi trateaza copiii ca de la egal la egal, cu repect si consideratie.
Asta da lectie pentru un parinte!
Au fost cateva scene in care , mai mai te asteptai din partea lui la o reactie tipica de genul: "Taci din gura, ca daca iti dau una vezi stele verzi". Dar nu si dl Atticus. :)
Filmul prezintă cu realism problemele de segregaţie rasială...americanii au avut curajul să le "dezbată" în filme, mai ales, multe dintre pelicule desfăşurându-se în mare parte din durata lor în sala de tribunal...sperând ca oamenii să gândească, să acţioneze şi altfel, fără ură, fără violenţă, pentru a nu ajunge "să ucidă o pasăre cântătoare"...
Două cuvinte şi despre Gregory Peck: memorabil actor !
Harper Lee, autoarea cărţii după care s-a făcut ecranizarea, a decedat la 89 de ani, pe 19.02.2016.
Robert Mulligan a fost un regizor destul de prolific, cu doar 20 de filme la activ, în aproape 40 de ani de carieră. Filmele sale sunt caracterizate de o sensibilitate extremă și o încercare constantă de a dezvălui misterele copilăriei, care nu este o condiție necesară pentru Mulligan, dar încă un vast continent de a explora
“Curajos nu e omul cu pusca-n mana. Sa fii curajos inseamna sa stii ca esti pierdut inainte de a intreprinde ceva, totusi intreprinzi oricum, si mergi pana la capat, orice-ar fi.”. Harper Lee reuseste sa faca din “….Sa ucizi o pasare cantatoare” nu numai o opera clasica a literaturii americane, dar, mai ales, o bucata de istorie cu bune si cu rele, cu rasism si toleranta, cu inocenta si ura nejustificata.
Harper Lee, desi a publicat un singur roman, a reusit sa transmita mai mult decat alti scriitori,in o suta de romane, La fel ca si cartea, filmul este exceptional.
America a trecut în anii '60 ai secolului al XX-lea printr-o perioadă de înnoire politică, socială şi culturală, fiind puse în discuţie multe dintre concepţiile depăşite ce datau din veacul anterior. La începutul anilor '60, exista o segregare rasială puternică în America, asemănătoare cu politica de apartheid promovată în Africa de Sud. Alegerea ca preşedinte a lui John F. Kennedy a marcat începutul unei ere noi marcate de o toleranţă mai ridicată faţă de celelalte popoare şi rase. The Civil Rights Act din1964, care a eliminat discriminarea bazată pe rasă, culoare, religie, sex sau origine națională, a fost elaborată la solicitarea expresă a preşedintelui Kennedy şi este comparabilă cu abolirea sclaviei populaţiei de culoare realizată cu un secol mai înainte de preşedintele Abraham Lincoln.
Am revazut cu mare placere acest "clasic" al cinematografiei americane dupa ce am citit atat excelentul roman omonim al lui Harper Lee cat si continuarea "Du-te si pune un strajer", continuare care nu-i cu nimic mai prejos. Avand in vedere ca in anul in care Gregory Peck a castigat Oscarul pentru exceptionala portretizare a lui Atticus unul dintre concurentii sai a fost Peter O'Toole, fara cusur in "Lawrence al Arabiei", consider ca atunci ar fi trebuit acordate doua Oscaruri pentru interpretare masculina. Probabil Hollywoodul va ecraniza si "Du-te si pune un strajer" dar avem o problema: de unde luam un nou Gregory Peck?
Un film bunicel,un clasic,probabil printre primele despre problemele rasiale in America,dar nu este unul impresionant,in nici un caz de top 250 ! Gregor Peck joaca foarte bine,dovada ca a castigat si OScarul pentru cel mai bun actor !
De cele mai multe ori sunt sceptica in ceea ce priveste ecranizarile cartilor si trebuie sa recunosc ca si de data asta am fost si imi doream din suflet sa nu ma dezamageasca acest film. Ei bine acum ca l-am vazut pot spune ca este o ecranizare fidela cartii si este probabil printre singurele care mi-au placut la fel de mult ca si cartea in sine. Filmul la fel ca si cartea transimte o emotie enorma.. Nu ai cum sa nu fi miscat de aceasta poveste. Atticus este si ramane un personaj foarte drag mie, nici nu are cum sa nu-ti placa la un om cu un caracter atat de puternic si cu o determinare atat de mare de a dovedi ca acel om este nevinovat.. Iar Gregory Peck a interpretat acest rol cum nu se poate mai bine.
Destul de palida prestația lui Peck; filmul trenează pe jumătate și te face sa-ți pierzi răbdarea cu el. Exista situații când o desfășurare lenta a acțiunii merita lăudata - vezi ecranizări poloneze și rusești. In schimb aici trebuie sa scoți cu cleștele câteva momente de inspirație regizorala precum cele legate de personajul negativ și acel binefăcător abstract. Punerea in scena a fazei cu procesul apare ceva pus pe repede înainte și nițel forțat sa balanseze golul primei jumătăți de film. In orice caz "Witness for the Prosecution" (1957) al lui Billy Wilder este net superior și-l recomand cu căldura.
de mentionat castingul care surprinde prin alegerea unor copii deosebit de talentati.
muzica? muzica este PERECTA!