Turneu Iconoclast - Astenicheskiy sindrom (1990) - Kira Muratova

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0096841/

Sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic
In afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

[MinRep]

"Sindromul asteniei" este un film foarte ciudat. Momentul aparitiei sale, in vreme de perestroika, in plina tranzitie inspre occidentalism, il recomanda mai degraba ca satira politica. Ceea ce, in mare masura, este, dar filmul Kirei Muratova este de asemenea o cautare, o incercare de a face cinema altfel, de a sonda limitele acestuia.

Filmul incepe cu un lung prolog, filmat in sepia, de aproape 40 de minute, in care vedem o femeie innebunita de pierderea sotului. Muratova intrerupe brusc aceasta poveste, care se dovedeste a fi doar un film. Socul pe care il provoaca acest moment este urmat de una dintre cele mai reusite scene ale filmului, o incercare ratata de sesiune Q&A cu actrita din rolul principal, dupa proiectia filmului. Toata audienta se ridica si pleaca, actrita paraseste si ea auditoriul dezgustata (cam ca personajul pe care tocmai l-a jucat), in sala ramandand doar doua randuri de soldati (care se ridica si ei si pleaca, dar doar la comanda) si un barbat adormit. Acesta va fi noul nostru personaj principal, Nikolai, un profesor de liceu, care sufera de asa-zisul "sindrom al asteniei", care se manifesta prin episoade narcoleptice, apatie in rest si un pic de agresivitate latenta.

In ultimele doua treimi ale sale, filmul il ocoleste adesea pe Nikolai, oprindu-se adesea asupra altor personaje pe langa care acesta trece, care au diferite probleme (un caine care trebuie prins, un prieten care trebuie anuntat de executia altui prieten etc.). Cateodata aceste interludii sunt simple scene mute, uneori cu animale, care au mai degraba un efect atmosferic si contureaza lumea stranie pe care Muratova pare sa o vada, o lume progresiv mai nebuna, mai agresiva, mai inumana.

Nu este nimic optimist in "Sindromul astenic". Acest lucru este surprins chiar de unul dintre personajele care iese de la filmul din film, nemultumit ca trebuie sa suporte un astfel de film dupa o zi grea de lucru. In consecinta, filmul este greu de urmarit. Pe alocuri, pare sa stea in loc chiar, dar in momentele cele mai bune reuseste sa iti induca un fel de stare de transa, care pare sa fie cel mai bun mod de a-l urmari.

3 stele (for sheer audacity)

[Malombra]

e interesant momentul cu căutatul prietenului. e un Nikolai care îl caută pe mihail sau invers, nu mai ţin minte. mie mi s+ar fi părut coincidenţă (ceaşcă îl caută pe gorbaciov sau invers. despre regimul lui ceaşcă chiar şi disidenţa rusă, cu soljeniţîn în frunte, recunoşteau că a fost cel mai crud dintre toate), dar în film mai e un individ - vissarion iosifovici, (stalin era iosif visarionovici) care propune crearea unui tip nou de om sau de elev , tip huiduit şi dezaprobat de toată sala.

[marcusARCUS]

The Asthenic Syndrome e un film care mi-a adus aminte de filmele lui Kieslowski de dinaintea Trilogiei,in special Amator si Dekalog.Nu ca stil,ci ca personaje.In ochii tuturor din filmele astea,se poate vedea la un moment dat,cat de mult s-au saturat de viata.Mi se pare un lucru fascinant,pe care nu pot multe filme sa-l sublinieze,si pe care il apreciez de fiecare data cand il observ.

Apropo de stil,ca tot l-am mentionat,este complet sarit de pe fix.Ar fi fost un film mai bun,daca n-ar fi fost "all over the place",dar asta ii e farmecul,nu-i asa?

3 stele

P.S.:Cine a sugerat filmul asta,poate sa mai imi spuna ce sa mai vad de Muratova?

[aniela07]

Mi-a placut filmul asta asa cu rupturi intre personaje, cu elemente dezumanizante prin care trecem cu totii (multimea din metrou din pasajul de la Unirii; groaznic, prefer sa nu ma gandesc), iar narcolepsia mi se pare un mod adecvat de adaptare la irationalitate. sedinta profesorilor mi se pare epitoma tuturor sedintelor din institutii moarte (scena e de folosit pe viitor).

3 stele

[bremen1980]

3 stele ii da si baiatu '. Pentru mine scena cu cafteala de la vanzarea pestelui a readus amintiri vechi ,nu neaparat placute .Unde sunt bataile de altadata de la cozi ??? Ce agresive deveneau babutele si cu ce dexteritate manevrau pensionarii sacosele cu sticle de lapte . In mainile lor acestea ajungeau arme de autoaparare . .Cum se mai inghesuia lumea atunci venea masina cu papica si cum se mai prapadeau cofraje de oua sau baxuri cu ulei .

[Mercutio]

iata un film rusesc din toate punctele de vedere. prima data m-a dus cu gandul la chelovek s kino-apparatom a lui vertov, prin felul in care e prezentata multitudinea de scene dispersate. apoi la esenstein, pentru ca la fel ca in filmele lui personajul principal e de fapt multimea, poporul, orasenii. ideea filmului, bine marcata in titlu, ceea ce da un sens acestei harababuri, e astenia, "nebunia" care parca i-a cuprins pe toti acesti oameni. se poate remarca pe alocuri montajul sovietic, ritmat, ca in scena cu fotografiile din cimitir sau cea cu carpeta cu motive grafice de pe peretele unei odai. insa ceea ce imi place mie cel mai mult la acest film, si ce il face cumva unic, desi e tot o traditie ruseasca de la gogol sau daniil harms, e absurdul. foarte putini autori au curajul sa redea absurdul la care oamenii adesea se dedau si implicit comicul situatiilor ce decurge din aceasta. scena in care profesorul mananca caviar cu lingurita privindu=se in oglinda mi se pare antologica.


3 stele

[SoricicaMov]

Cele 40 de minute din deschidere cu trimiteri vertoviene, filmul-din-film, sunt importante pentru ca absorbite in intreg ajuta la accentuarea contrastului dintre optimismul social expus propagandistic de avant-garda sovietica a generatiilor de inceput de secol XX si apatia distructiva a celor din final; Muratova arata ca Uniunea Sovietica are un trecut damnabil in totalitarismul sau dar solid ca angrenaj politic (ingropat in deschiderea filmului; evidenta asemanarea dintre sotul Natashei cu Stalin) insa prezentul este fracturat si instabil iar viitorul catre care se indreapta natiunea musteste de incertitudine; aceasta tranzitie este receptionata intr-o stare letargica, idee sugerata si de imaginile din final cand Nikolai, intr-una din crizele sale de narcolepsie se lasa purtat de metrou in intunericul tunelului incapabil de a reactiona; framantarile economice, politice sunt surprinse intr-un mozaic social tumultos, in care fiecare piesa reprezinta o proiectie mohorata a nemultumirilor si dificultatilor acelor ani; fie ca se afla intre peretii azilului de nebuni sau dincolo de ei, oamenii se poarta anormal, fiecare cu un comportament psihic de autoaparare deformat in fata realitatii instabile, cu fluctuatii de la lipsa totala de interes fata de orice activitate la agresiune irationala
(Desi e un film bun (3 stele), mi-a fost cam greu sa il urmaresc, asemenea personajului principal... am adormit de cateva ori in timpul lui )

[Mercutio]

final votare:

MinRep 3
marcusARCUS 3
aniela07 3
bremen1980 3
Mercutio 3
SoricicaMov 3


total 18
medie 3