Turneu Filme Clasice - The Lost Weekend, Billy Wilder - 1945

[anaemona]

The Lost Weekend - Billy Wilder, 1945

Perioada de votare: 9 septembrie 2013 - 22 septembrie 2013, ora 23:59 PM



Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[White1]

The Lost Weekend trateaza problema alcoolismului intr-un mod foarte direct, fara prea multe subtilitati, si cred ca aici rezida mare parte din farmecul lui. Nu se bazeaza foarte mult pe maiestria regizorala a lui Wilder ci pe jocul actoricesc al lui Milland (cred ca e cel mai bun rol al lui, cel putin din ce am vazut eu) si pe scenariul excelent.
Motivatiile alcoolicului, calvarul prin care trece, incercarile de redresare...toate sunt surprinse in tonuri intunecate dar si cu mult umor, si, mai ales, cu multa compasiune. As zice ca e un lucru surprinzator pentru un austriac (go figure).
E primul film la care ma gandesc atunci cand trebuie sa recomand un film alb-negru unei persoane care nu a vazut inca nici unul de acest fel pentru ca e foarte antrenant si nu te lasa sa te plictisesti nici o secunda. Si pentru ca unul din trademark-urile Hollywoodului clasic (dialogurile jucause/inteligente) e prezent din plin.

PS1 :imi cer scuze Anemonei pt. (ne)participarea mea la turneu. In principal pentru ce s-a intamplat in topicul lui M, dar nu a fost cu rea intentie, chiar aveam de gand sa scriu despre el.
PS2: Nu o sa notez filmul pentru ca nu vreau sa castige cu 4 stele obtinut dintr-un singur vot.

[anaemona]

White, chiar nu e cazul sa-ti ceri scuze. Nu avem contract cu nimeni, obligatii fata de nimeni aici. Citeodata avem niste porniri care se dizolva pe parcurs si nu e nimeni vinovat pentru asta. Nici nu mai stiu ce am scris la M, poate eram mai suparata atunci.

As vrea si eu sa vad filmul, nu-mi amintesc daca l-am vazut in trecut, dar in momentul asta am niste dificultati tehnice. Poate le rezolv pina duminica.

[anaemona]

White, in sfirsit am reusit sa vad filmul

Mi-a placut tot ce am vazut de BW, ceva mai putin One, Two, Three, care e propagandist si desi are dialoguri si scene dragute, nu pot sa trec peste impresia general creata. The lost weekend e extrem de serios si toti actorii joaca perfect, nu doar Milland. Totul a fost perfect pina la sfirsit Stateam cu sufletul la gura, o sa se termine rau sau bine? Pacat ca nu a mers pina la capat cu autenticitatea. Nu pot spune ca m-a deranjat finalul cu adevarat, dar nu l-am crezut si nu mi s-a parut filmul care sa te faca sa crezi in fairy tales. Tinind cont de anul de productie, cred ca finalul i-a fost impus, oamenii in razboi, dupa razboi au nevoie de ceva pozitiv in viata lor. Imi amintesc ce zicea Fellini, ca nu ar fi rezistat sa faca filme in America, sa-i dicteze un producator cum sa fie filmul lui. Nu stiu daca a fost cazut lui Wilder, poate a fost alegerea lui, dar cine stie, daca undeva, intr-un basement mucegait nu exista o alta versiune de final

[White1]

Ma bucur ca l-ai vazut si ca ti-a placut. Nu esti singura care ar fi preferat ca filmul sa se se cheme "The Last Weekend" Eu n-am avut nici o problema cu finalul, stiu ca pare putin cam abrupta redresarea dar nu mi se pare atat de deranjant. Sunt absolut sigur ca Paramount a avut de a face cu modul in care se termina filmul, se stie ca studiourile Hollywoodiene aveau o aversiune inascuta fata de finalurile nefericite.
Si daca tot se potriveste cu profilul turneului, un citat din clasici, (indragitul user White1 pe pagina filmului de pe Cinemagia) referitor la final:
"Nu cred ca Birnman s-a lasat de bautura din dragoste pentru Helen. Pur si simplu ajunsese in punctul in care fie se sinucidea, fie isi schimba radical viata..adica renunta la aclool. E drept ca Helen l-a impiedicat in ultimul moment sa recurga la prima varianta, poate mai tentanta, dar asta e alta poveste. Acum, in ceea ce priveste finalul, eu nu il consider deloc "usurel". Adica, dupa ce eroul trece printr-un adevarat iad (si cat de bine e zugravit iadul asta de Wilder) e imposibil sa iasa din el neatins. Si nu avem nici o garantie ca nu se va intoarce din nou la vechile lui obiceiuri. In plus trebuie sa iei in calcul si anul in care a fost realizat filmul si subiectul acestuia. Filmul era destul de controversat (si probabil riscant din punct de vedere financiar) si fara un final intunecat. In sfarsit, e vorba si de mesajul pe care l-ar fi transmis filmul persoanelor cu aceiasi problema ca a lui Birnman: "If you can't quit your drinkin' problem just kill yourself"? "

LE: A, si apropo de ce zice Fellini:unii regizori (dintre imigranti) se adapteaza mai bine sistemului, altii mai prost sau deloc. Cel mai bun exemplu e Fritz Lang care dupa ce a venit in America a inceput sa realizeze filme slabe pe banda rulanta.

[anaemona]

Milland reda perfect disperarea, nervozitatea, amageala, nebunia unui alcoolic. Mi-a placut mult scena cu sticla pusa in lampa, reflexia de pe tavan, expresia de linistire de pe fata lui cind a vazut-o. Am crezut ca o sa cada de pe scaun inainte sa ajunga la ea in schimb BW l-a facut sa cada pe scari Scena cu lampa si nu numai mi-a amintit de un alt film care trateaza subiectul asta, Days of wine and roses, si ce rol fantastic a facut Jack Lemmon acolo. Si are si JL o scena asemanatoare, mai dura, in care isi cauta sticla ascunsa intr-un ghiveci din sera socrului.

[pink95]

Am descoperit si eu un site www.cinema-club.do.am pare un site pliat pentru cinefili cu foarte multe filme vechi dar si noi, multe dintre ele de exceptie. Puteti incerca si voi sa va convingeti