Turneu Iconoclast III - Born To Kill (1947) Robert Wise

[Mercutio]

Tema de saptamana aceasta este Filmul Noir.
Igor12 ne propune filmul: Born To Kill (1947) de Robert Wise.



Se poate vota pana pe 21 Noiembrie

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[Igor12]

Stiu ca poate pentru multi, filmul noir reprezinta o categorie de filme relativ "usurele", a caror atmosfera nu suscita prea mult concentrarea sau atentia. Insa e o categorie de filme draga mie la care apelez adesea cand vreau sa ma destind sau sa intru in atmosfera anilor 40-50. Poate datorita filmarii alb-negru, poate datorita tipologiei personajelor prezente in pelicule, sau a celebrelor "femme fatale" si a stralucirii lor. Sau poate toate la un loc. Din aceasta categorie, de departe preferatul meu e "The Lost Week-end", secondat de "Born To Kill". N-o sa povestesc in amanunt filmul insa ce as vrea sa spun e ca am ales acest film pentru ca e oarecum diferit de marea majoritate a filmelor noir. In loc de "la femme fatale" aici apare "l'homme fatal" (uluitorul Lawrence Tierney- Sam Wild), barbatul dur, rau cat incape, tipul clasic de "vilain" si gata sa elimine orice obstacol ce se interpune in calea vointeii lui, sau a ceea ce crede el ca e corect sa vrea. Actioneaza impulsiv, fara a cantari prea mult, fara remuscari ulterioare. Nimic nu pare a-l impresiona, femeile pt el nu sunt decat un instrument ce-i pot servi drept mijloace pentru a-si atinge scopul.Claire Trevor- Helen Brent]- ceea ce ar fi trebuit sa fie "la femme fatale", sfarseste prin a fi subjugata de aparitia "ensorcelante" a lui Tierney. Oscileaza intre dorinta de a intra in posesia unei averi printr-o casatorie lipsita de dragoste si cea de a iesi din platitudinea vietii de pana atunci-visand la o dragoste pasionala si o viata plina de aventuri alaturi de cel ce-i starneste furtuni contradictorii in suflet. Elisha Cook Jr.(Fred Grover), singurul personaj pozitiv sa zicem, a carui unica dorinta e ca toate lucrurile sa mearga bine pentru prietenul sau, chiar daca asta ar insemna eliminarea unor obstacole(vieti omenesti) din calea visului lui. Walter Slezak- detectivul de un egoism delicat, manierat, e personajul care mai destinde atmosfera adaptand convenabil pt sine si situatii, citate din biblie Si nu in cele din urma, Esther Howard (Mrs. Kraft), pata de culoare a acestui film, o betiva notorie, a carei unica iubire e berea dar care gaseste resurse in sufletul sau ros de bautura, sa caute cu incapatanare pe asasinul prietenei sale.
Ca lipsuri as putea mentiona constructia unidimensionala a personajelor, cu exceptia lui Claire Trevor care ezita, oscileaza intre dorinta unei averi proprii si cea a unei iubiri bolnave dar suficient de atractive pt ea incat sa incline balanta si sa devina victima acestui "homme fatal".

4 stele (cu subiectivitatea de rigoare)

[Mercutio]

Intr-adevar, un noir cumva atipic. Dar nu cred locul femeii fatale a fost luat de barbatul fatal. Femeia fatala exista. Ce inseamna de fapt fatala? Inseamna ca ea, femeia, determina, in mod fatal, personajul principal masculin la fapte putin recomandabile, criminale. In noirul tipic, barbatul de obicei are un fond bun, dar este corupt mereu de femeie. In cazul filmului de fata, femeia isi pastreaza atributul de fatal, pentru ca ea reprezinta cauza crimelor pe care el le comite. Ceea ce difera este ca ea are un fond bun, o constiinta morala, in timp ce el este raul, vanitosul, psihopatul.
Intriga e complicata si pe alocuri trasa de par. In schimb dialogurile, scenele de actiune, au un impact puternic, sunt brutale, deranjante.
Ca motivatie, personajul principal masculin aduce cu Ion al lui Rebreanu , prin obstinatia lui de a capata si avere, si dragoste.

2.5 stele

[Igor12]

Te contrazic, Mercutio. In filmul de fata, nu Helen e motivul pt care Sam actioneaza asa. Dubla crima de la inceputul filmului e comisa inainte de a o cunoaste pe Helen, e din gelozie prosteasca, din mentalitatea "machista" de a nu suporta ca tocmai el sa fie tras pe sfoara. Iar decizia de a se casatori cu Georgia nu e datorata lui Helen, ci dorintei de a ajunge acolo sus, de a demonstra (evident, pe banii si pozitia sociala a altora) ca e "cineva". Deci aici la femme fatale e doar "la femme". Si fondul bun, putin cat e el,isi face simtita prezenta doar in scena in care ii spune logodnicului ei ca are nevoie de el pt ca el reprezinta acea oaza de siguranta, stabilitate si liniste din viata ei si doar datorita lui, caracterul ei distrugator e intemnitat in interior, domolit sa nu izbucneasca. Fapt ce s-a si intamplat pana la urma, demonul e evadat.

[Mercutio]

... Iar decizia de a se casatori cu Georgia nu e datorata lui Helen, ci dorintei de a ajunge acolo sus, de a demonstra (evident, pe banii si pozitia sociala a altora) ca e "cineva". ...

Mie mi s-a parut ca a facut-o pentru a o sfida pe Helen si pentru a fi langa ea.
Oricum, nu e atat de evident. E nevoie de putina ambiguitate pentru a starni interesul. Intrigile in care personajele sunt unilaterale, motivate de o singura cauza, sunt plate.

[aniela07]

Recunosc ca genul filmului nu e printre preferatele mele. L-am vazut cand aveam insomnie, de aceea mi-a placut simplitatea intrigii, fara sa ceara de la mine foarte multa implicare pentru a-l intelege, nu m-a confuzat si nici contrariat, nu mi-a cauzat intrebari obsesive.
Mi-ar fi placut ca unele momente sa nu se intample asa brusc, cum ar fi confesiunea facuta surorii ca a parasit scena crimei fara sa anunte politia sau nunta.
Nu stiu daca era prea tarziu in noapte sau cele 2 surori chiar semanau, ca uneori ma intrebam care dintre ele e in anumite scene. Daca aspectul asta a fost intentionat sau e doar imaginatia mea stramba, nu stiu, dar este partea din film care mi-a placut cel mai mult.

2 stele

[MinRep]

Am deseori impresia ca filmul noir este un gen neinteles de o parte dintre cinefilii mileniului III. Sigur, iti ia o vreme sa te obisnuiesti cu modul in care vorbesc personajele si sa recunosti stilul vizual, dar odata ce ajungi sa cunosti genul, you can never get enough of it. Cu atat mai mult cand vine vorba de filme mai putin cunoscute, dar care se dovedesc a fi capodopere uitate. The Big Clock (cu Ray Milland si Maureen O'Sullivan), Cop Hater (cu Robert Loggia) sau Champion (cu Kirk Douglas) sunt astfel de filme. Si mi-ar placea sa spun ca "Born to Kill" li se alatura, dar - cu toate virtutile sale - nu este chiar in aceeasi liga.

Filmul este, in esenta, o melodrama noir care bifeaza cateva elemente necesare: o crima, un fugar, o femeie fatala, un detectiv particular etc. Robert Wise, insa, refuza sa le dea acestora rolul pe care un alt film al genului le-ar da: personajele principale devin cuplul format de criminal (care este cunoscut de la inceput) si asa-zisa femeie fatala (care este mult mai bine conturata decat de obicei), in timp ce detectivul particular trece in planul secund (sau chiar tert), acestuia lipsindu-i si integritatea de rigoare. Nici deznodamantul unor scene nu este chiar cel asteptat (precum incercarea prietenului cel mai bun al criminalului de a o asasina pe batrana angajatoare a detectivului particular - scena in acelasi timp brutala si haioasa). Cu siguranta, "Born to Kill" a testat cenzorii, dar - cu toate cuvintele de lauda pe care le am in prinvinta sa - adevarul este ca portiunea de mijloc a filmului (aproape o ora intreaga) este destul de inerta din punct de vedere narativ. Foarte multa dezvoltare a personajelor, foarte mult ACTING, dar foarte putina actiune si nicio rasturnare de situatie neasteptata.


Wise este un regizor greu de definit, dupa parerea mea. De-a lungul carierei sale de regizor a abordat mai multe genuri, de la horror la musical, cu rezultate variabile. Ca editor, este responsabil pentru "Citizen Kane", ceea ce nu il iarta, insa, pentru faptul ca a consimtit sa distruga o buna parte din "The Magnificent Ambersons" la cererea studiourilor si impotriva dorintei lui Orson Welles (kind of a dick move, you might say). "Born to Kill" este unul dintre filmele sale mai bune, chiar daca nu este atat de bine cunoscut si ii ofera destule ocazii sa arate ce a invatat lucrand cu Welles, dar si facand filme horror cu buget redus devenite intre timp filme-cult ("The Curse of the Cat People" sau "The Body Snatcher"). Cel mai bun film al sau - "The Hauting" - va aparea peste un deceniu si jumatate, plasat freudian aproape "West Side Story" si "The Sound of Music".

2.5 stele

[Mercutio]

voturi:

Igor12 - 4
Mercutio - 2.5
aniela07 - 2
MinRep - 2.5

Total 11
Medie 2.75