Încerc?ri in proz?

[safenik]

Mi-a fost sugerat de cãtre cineva sã deschid un astfel de topic,intrucât nu existã.Am sã postez un fragment dintr-o prozã scurtã si orice comentariu este binevenit.



Constantin se trezi dintr-un somn adânc, tinând în braþe o tânãra frumoasã cu forme proeminente. Pe pãrul castaniu al acesteia, o razã strãlucitoare de soare,prevestea o zi frumoasã. În adâncul celor douã suflete,izvoare de iubire reverberau puternic. Privind-o cu afecþiune pe tânãra frumoasã, Constantin cu chipul sãu concentrat, emana emoþii intense. Tragând plapuma galbenã peste ei,primele ore ale dimineþii, avurã ca sursã de inspiraþie, nebunia dragostei lor. În stomac, Constantin simþea fluturaºi vioi, dornici de joacã, care se invitau la dans, pe ritmul muzici create din nebunia vorbelor sale pline de tandreþe , care se infiripa adânc in urechiile tinerei.Trãiri intense, pline de viatã, de fericire, demult nemaiîncercate, explodau acum în capul lui, ca niºte artificii spectaculoase, aruncate pe bolta cerului, cu menirea sã impresioneze si sã culeagã aplauze.
Luându-si rãmas bun printr-un sãrut aruncat de pe vârful degetelor, Constantin porni înspre casã imbãtat de fericire. Trecu vioi, aproape în paºi de dans, printr-o mulþime de oameni de toate vârstele: posomorâþi, triºti, oameni sãtui de atâtea si de atâtea. O copilã frumoasã dar inþepatã, se arãta invidioasã in sinea ei, pe acest tânãr care radia de atâta fericire.Privindu-l pe Constantin, un intelectual cu pãrul cãrunt, se intreba dacã-i vorba oare doar de o fericire trecãtoare, de moment, se gândea ca poate ar trebui sa-l urmareascã ca sã-ºi rãspundã la întrebare, dar nu indrãzni. Tânãrul lunecã mai departe pe stradã, savurând din plin starea euforicã care-i umplea inima de emoþie si-i fãcea trupul sã vibreze puternic. Ce fatã minunatã!, îºi spunea el, gândindu-se la noaptea precedentã, in timp ce îºi privea zâmbetul strãlucitor ieºind în evidenþã din vitrina prãfuita a unui magazin. Incã de când pornise spre casã, ca descãtuºatã din lanþuri de foc, mintea-i zburase printre rafturile imaginaþiei. Scotocind dupã ingredientele necesare creãrii unei lumi cu decoruri de vis, in care Constantin în diferite ipostaze ca un fel de erou in ochii iubitei lui, se infructa pe indelete din plãcerile vietii. Fiecare pas il fãcea acum mai puternic si mai increzãtor. Izvoare de energie pozitivã, se revarsau din trupul sãu, nãvãlind peste sufletele incarcerate care se chinuiau sã urce din josul strãzii. In acel moment, tot ce-l inconjura, avea pentru el un aer plãcut.
In timp ce pãsea agale pe trotuarul larg si impânzit de oameni, pe partea cealaltã a strãzii, un nor mare de praf, se izbea lovind violent, ferestrele unei clãdiri mari ºi albe. Privirea lui maturã faþada clãdirii. Era sediul firmei unde lucra. Fereastra in spatele cãreia Constantin presta zilnic o muncã dificilã, reusea sa-i capteze in mod deosebit atenþia. O privea lung,deznãdãjduit. Un nerv ascuns zvâcni puternic sub buzele sale fin conturate, facându-le sã tremure. Deodatã se simþea gol pe dinãuntru.
Totul in jurul sãu pãrea ostil si strãin.Nimic nu amintea de vraja ce insufleþise totul cu atât de puþin timp in urmã. Cu capul puþin plecat,trecu mai departe pãsind cu nesigurantã in josul strãzii. Nu-ºi putea infrâna sentimentul neplãcut care incepea sã-i otrãveascã interiorul. Mintea-i scotocea din nou rafturile imaginaþiei. Doar cã de data aceasta, cauta armele necesare distrugerii acelei lumi cu decoruri de vis.
Cotind-o încet la stanga,blocul în care locuia,se lãsa vãzut în spatele a doi plopi biciuiþi de furia vântului. Deºi era obiºnuit cu frecventele si bruºtele sale schimbãri de spirit, astãzi Constantin simþea o neliniºte mai ciudatã si mai apãsãtoare. Scãldându-se într-o stare de spirit depresivã, acesta se indeletnici sã-ºi propulseze mintea departe in cãutare de noi înþelesuri. Pe masurã ce mintea i se aprofunda în necunoscut, Constantin începea sã-ºi piardã simþul realitãti. O ameþelã surveni brusc acompaniatã de bãtãi puternice ale inimii. Palid ca un cadavru si coplesit de spaimã, Constantin se asezã pe o bancã din lemn. Luptându-se cu toate necunoscutele care-i survolau prin creier, incerca disperat sã-ºi dea seama ce se intâmplã cu el.
Mai bine de o jumãtate de orã, Constantin ºezu pe acea bancã din lemn. In cele din urmã, batãile inimii revenirã la normal, facându-le loc frisoanelor care-l fãcurã sa dârdâie de frig. Ochii sãi de un albastru intens, priveau cãscati in gol. Când se ridicã de pe bancã, o ameþealã puternicã ii fãcu capul sã vâjâie. Se simþea ciudat ºi nu reusea sã-ºi dea seama ce se intamplã cu el. Parcã fiecare lucru in parte, avea acum inþelesuri ascunse. In toatã aceastã ciudãþenie, tânjea dupã tot ce era normal, dupã tot ce-i fusese dat panã in acel moment sã inteleagã. Gândul cã poate “innebunise" precum anumiþi scriitori pe care-i admira, il inspãimânta.
Drumul panã la scara blocului I se pãru lung si obositor.


Sincer,nu stiu dacã sã mã apuc sa dezvolt mai departe sau sã mã opresc aici.Sã las un simplu fragment.

[Pitbull]

Päi, întâi si-ntâi, ar trebui sä cunoastem datele principale ale ansamblului - o prezentare succintä a temei, ideii si subiectului - ca sä putem aprecia dacä meritä s-o dezvolti sau nu.

[safenik]

Poate cã nu am inþeles exact tot ce mi-ati cerut sã relatez si sper sa mã fac cât de cât înþeles.Prin prisma personajului am încercat sã descriu trecerea de la o stare de spirit la, alta cauzatã de un oarecare inconvenient. De la o stare euforicã,la o stare de depresie.În momentul în care personajul pãtrundea bine in starea depresivã,am vrut sã arãt cã el simþea ceva ce numai simþise pana in acel moment.Ceva ciudat,ceva ce nu-ºi putea explica.Toate acestea sunt încununate dacã pot sã spun aºa,de pierderea simþului realitaþii de cãtre personaj urmatã de un atac de panicã(se poate spune ºi aºa).Cauza fiind propulsarea minþii in cãutare de noi inþelesuri,de un rãspuns poate ceva legat de starea ciudatã.Dupã ce intensitatea atacului scade,el continuã sã simtã o stare ciudatã si totul ii pare foarte confuz.Nu acceptã aceastã stare ºi tînjeºte dupã ceva normal,dupa ceva ce cunoaºte.Se gândeste chiar la nebunie. Cam asta am vrut sã arãt în acest fragment sper sã înþelegeþi.

[Pitbull]

Nu-nu-nu-nu-nu - nu trebuie sä ne EXPLICI fragmentul, ci sä ne povestesti întregul. CE SE INTAMPLA IN TOATA PROZA E CARE VREI S-O SCRII - nu ce ai urmärit cu fragmentul scris deja.

[Led-Ze-Pencil]

In timp ce pãsea agale pe trotuarul larg si impânzit de oameni, pe partea cealaltã a strãzii, un nor mare de praf, se izbea lovind violent, ferestrele unei clãdiri mari ºi albe. Privirea lui maturã faþada clãdirii. Era sediul firmei unde lucra. Fereastra in spatele cãreia Constantin presta zilnic o muncã dificilã, reusea sa-i capteze in mod deosebit atenþia. O privea lung,deznãdãjduit. Un nerv ascuns zvâcni puternic sub buzele sale fin conturate, facându-le sã tremure. Deodatã se simþea gol pe dinãuntru.
Totul in jurul sãu pãrea ostil si strãin.Nimic nu amintea de vraja ce insufleþise totul cu atât de puþin timp in urmã. Cu capul puþin plecat,trecu mai departe pãsind cu nesigurantã in josul strãzii. Nu-ºi putea infrâna sentimentul neplãcut care incepea sã-i otrãveascã interiorul...

Care va sa zica un tip sensibil, Constantin, pleaca spre casa de la o bunoaca careia tocmai i-a facut felul. Soarele straluceste, totul e minunat, probabil e duminica. Da cu ochii de sediul firmei unde lucreaza si se starnesc nori de praf si vanturi puternice, inclusiv in sufletul lui. Devine abulic, anemic, autistic. Dupa care i se face rau si se teme sa nu fi innebunit. Pleaca acasa.

Corect?
Foarte misto.
Asta mi se intampla si mie cand dau cu ochii de sediul unde trag de vreo 10 ani incoace. Noroc ca acum cu criza firma se desfiinteaza si o sa trebuiasca sa-mi caut de lucru in alta parte. La alte ferestre batute de vant.
Parerea mea e sa continui. sa nu te lasi. Pe masura ce ai sa scrii ai sa prinzi curaj, experienta, incredere, si ai sa te intorci si asupra acestui fragment sa-l slefuiesti cat poti mai bine. Zi-i inainte!

[safenik]

Exact.Mai mult de atat nu am gandit cand m-am apucat de fragmentul acesta.Cred ca ce ai scris tu imi cerea pitbull sa scriu.Se pare ca eu am incercat sa explic fragmentul.Eu cred ca fragmentul se face inteles si ar putea foarte bine sa ramana asa.Deasemenea as putea sa continui,sa merg mai departe cu Constantin.Sa-i povestesc putin viata de dupa acel atac de panica,de dupa acea stare ciudata.Sa arat ca poate el nu a innebunit ci pur si simplu a trecut la un alt nivel de intelegere.

[safenik]

De ce Constantin trãieºte dileme dupã o noapte petrecutã în compania unei tinere cu forme proeminente ? N-ar fi trebuit sã fie fericit ?! Mda, poate ajunsese la întrebarea „De ce merit eu toate astea” ?


Nu-i vorba de nici o dilema,pur si simplu trece de la o stare la alta.Poate ca tie nu ti se intampla,dar sunt oameni la care se intampla.Un inconvenient oarecare ii deajuns.Si in nici un caz personajul nu ajunge la intrebarea"De ce
merit eu toate astea".Nu are nici o legatura.Constantin ia totul asa cum vine.

[Led-Ze-Pencil]

Nu poþi dezvolta o simplã trecere de la o stare la alta, fãrã o finalitate sau o cauzã ineditã.
Un om care, dintr-un simplu inconvenient oarecare trece la o stare radicalã, e cam ciudat.

Nu stii cum e sa dai cu ochii cu locul tau de munca!

[safenik]

revederea locului de munca ii acel simplu inconvenient.Putea fi oricare altul!Nu conteaza!Bogdan te asigur ca sunt oameni care trec de la o stare la alta asa din cauza unui simplu inconvenient.Asta nu inseamna ca sunt ciudati.As prefera diferiti.Oameni mai sensibili,mai depresivi.De unde vine,de ce vine acesta schimbare radicala nu stiu sa-ti spun acum.

[Led-Ze-Pencil]

Un individ ca-n Tunelul de Sabato.

Da, Tunelul, mare carte... Mai rar asa ceva.
(vorbesc f. serios)
Ce pacat ca omul trebuie s-o ia iar de la ABC ca sa inteleaga cum se face sa scrii genial. Sau macar inteligibil.

[Led-Ze-Pencil]

Safenik, cine te-a invatat ca pe cinemagia se poate discuta literatura?
Nu mai exista agonia, liternet, etc.net?
Eu zic ca nu e cazul. Aici se analizeaza filme, scenarii, critici de filme, critici de scenarii, critici de critici de filme etc.
Literatura romana a fost intotdeauna cu un pas inaintea cinematografiei romanesti. De ce vrei sa faci un pas inapoi?

[Pitbull]

Eu l-am învätat.
E firesc ca, în cafenea, sä avem si un separé literar - asa cum avem unul teatral, unul de poezie universalä, altul de poezie proprie, playlist-uri (si atât), artä fotograficä (topic cäzut de mult în paraginä, ia revigorati-l!) bancuri, etc...
De ce sä trimitem literatura la altii, sä le facem trafic? E a noasträ, nu a lor!

[Led-Ze-Pencil]

A, scuzati, n-am stiut.
Safenik, vino inapoi, avem de vorbit!

[safenik]

Structura unui personaj

Personajul este cel ce oferã unui scenariu osatura. Dacã luãm în considerare faptul cã pe baza personajelor va fi construitã acþiunea acestea trebuie sã ofere acel punct de sprijin destul de “solid” pentru a putea permite “mutarea” unei întregi lumi.


Vom reveni asupra tipologiilor de personaj. Vom reveni asupra modului în care personajele ar trebui sã interacþioneze. Vom reveni asupra dialogului ºi acþiunii.


Toate acestea însã au la bazã modul în care va fi construit personajul. Lajos Egri a simplificat totul pânã la a te face sã exclami: “pãi e normal sã fie aºa”. Da, e normal sã fie aºa însã cãutãrile informaþiilor (referitoare la acest subiect) m-au condus la niºte rezultate surprinzãtoare prin lipsa lor.


Când definim un personaj definim urmãtoarele aspecte:

- aspectele fiziologice

- aspectele sociologice

- aspectele psihologice


Conform fiºei de lucru e bine sã nu lipseascã un mic rezumat al personajului:


1. Principalul scop dramatic al personajului – ce anume vrea personajul sã facã pe toatã durata poveºtii?

2. Principala motivaþie dramaticã a personajului – de ce anume vrea sã facã ceea ce vrea sã facã?

3. Principalele trãsãturi ale personajului – care sunt cele mai importante trãsãturi ale personajului?


Sã detaliem acum cele trei aspecte (fiziologic, sociologic ºi psihologic).


I. Profilul fiziologic


1. Sexul

2. Vârsta

3. Înãlþimea ºi greutatea

4. Culoarea pãrului, a ochilor, a pielii

5. Þinuta corpului

6. Înfãþiºarea – arãtos(oasã), supra/sub-ponderal, aspect îngrijit, plãcut, neîngrijit/dezordonat. Forma capului, a feþei, a membrelor, a corpului.

7. Defecte fizice – diformitãþi, anomalii, semne din naºtere, boli

8. Elemente ereditare


II. Profilul sociologic


1. Clasa socialã – clasa de jos, clasa mijlocie, clasa de sus (eventual: burghezie, clasa muncitoare, clasa conducãtoare, nobilime, noii îmbogãþiþi, aristocraþie)

2. Ocupaþia – tipul de muncã, orele de muncã, venit, condiþiile de muncã, sindicalist/nesindicalist, legãturi cu alte domenii, compatibilitatea cu tipul de muncã

3. Educaþia – “cantitatea deþinutã”, ºcoli urmate, note, materii preferate/nesuferite, aptitudini sau talente

4. Aspecte familiale – modul de trai al pãrinþilor, bogãþia/sãrãcia lor, orfan sau nu, dacã trãiesc sau nu, divorþaþi/trãiesc separat, obiceiurile pãrinþilor, modul lor de a gândi, eventuale vicii, grija sau neglijarea copilului, relaþia copil-pãrinþi

5. Religia – practicant, nepracticant, ateu, agnostic, forþa credinþei

6. Rasã, naþionalitate – puterea influenþelor culturale ºi tradiþiilor

7. Locul în comunitate – “conducãtor” pentru prieteni, cluburi din care face parte

8. Afilieri politice – adept sau nu, partidul în care este înscris, poziþia faþã de guvern

9. Moduri de a se distra, hobby-uri – ce tip de cãrþi citeºte, sporturi, jocuri, eventuale colecþii personale


III. Profilul psihologic


1. Viaþa sexualã – frecvenþa, standarde morale

2. Premise/idei personale – filosofia asupra vieþii, ambiþii, viziunea asupra lumii

3. Frustrãri – dezamãgiri majore

4. Temperament – coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic, extrovertit, introvertit indolent, pesimist/optimist

5. Atitudinea asupra lumii – resemnat, sceptic, luptãtor

6. Complexe – obsesii, inhibiþii, superstiþii, fobii, ciudãþenii

7. Introvertit, extrovertit, ambivert – eventual o autocaracterizare

8. Aptitudini – limbi strãine vorbite, talente

9. Calitãþi – gradele de imaginaþie, judecatã, gusturi, echilibru, tact, isteþime

10. IQ-ul – mare, mediu, scãzut



Pitbull am creat un personaj dupa "Structura unui personaj" de mai sus.Am gasit-o pe un site si m-am gandit sa o postez si aici.Poate ajuta pe cineva.Sa-mi spuneti putin daca asa cum am facut eu se construieste un personaj.

Un professor de desen la vreo 50 de ani, mic de statura cu spatele garbovit.Fata,plina de riduri, ii pare tocita de trecerea timpului.Ochii sai mari si albastri, par intotdeauna rataciti.Par aproape ca numai are deloc.Cand mai iese la plimbare si se intampla sa bata vantul,din loc in loc,cateva fire de par albe si moi,se trezesc la viata si dau nastere la un dans nebun.Acum 15 ani intr-o noapte ploioasa de vara,ametit bine de la alcool,pierde controlul masini pe care o conducea si se izbeste violent de un pom.Atat sotia(Elena) cat si fiica(Maria) isi pierd viata.De atunci,guriile rele spun ca si-a pierdut mintiile,ca el numai este acelasi.Dupa tragicul eveniment,in scurt timp Petru a devenit un ciudat in ochii veciniilor de bloc.Uni sustin ca se drogheaza,alti ca bea prea mult si ca aduce tinere la el in apartament.Cateva batrane mai credincioase cred ca acesta ii posedat de un demon.De cateva ori,politia a fost nevoita sa intervina pentru a solutiona anumite conflicte iscate intre el si vecini.De fiecare data,el a fost amendat.Ii place la nebunie sa citeasca.In fiecare seara, sade in fotoliul sau comfortbabil si citeste la lumina vie a lampi.Niciodata nu-i lipseste un paharel stropit cu putin wiskey.Petrece mult timp la mormantul fiicei si al sotiei.Cateodata,ramane acolo pana seara tarziu,iar cand se intoarce acasa,izbucneste in plans,tipa,devine violent cu obiectele din jurul sau.In zilele cand se simte mai bine,de obicei iese impreuna cu cativa prieteni scriitori la un bar din oras.

[safenik]

Mersi mult pentru comentariu.Cred ca pentru inceput ar trebui sa incerc sa
conturez personaje mai putin pretentioase.Poate un adolescent indragostit(ceva ce cunosc deocamdata mai bine).

[Pitbull]

BARICADATELE

- sau -

TRIŞORUL ŞADE COLO-ŞA



Pe strada Cacaratiţelor Anchilozate, la numărul 0,81(555) doi bis, locuiau surorile Brăţă, care le chema pe cea mică Vasile, şi pe cea mare Taifuniu - deci, nu iereau gemene.
Pe vremuri, ele erau tinere, da' şi acum, că-şi dădeau pe faţă cu lanolină (Vasile) şi cu lanoleancă (Taifuniu), pro-curate de la butoiangiul asociat Toaderopol, şi d-aia era mort după ele copilu' lui Toaderopol, care îl chema Mizdulicescu Cărămizdă, dar logodnica lui, care era ramolită, tot Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) îi zicea - deci, făcea confuzie.
Dar însă de Vasile şi Taifuniu nu era bine.
Şi Vasile, şi Taifuniu, îl adorau pur şi simplul din tăt sufletul pe Rulu, care scria, şi lumea-i zicea Missippip (pseudonimb literar) - deci noi îi vom zice alternativ Rulu şi Missippip.
Şi fiiiindcă ele ambele două într-atâta ţineau la Rulu, ca să împace şi capra şi varza (adică şi pe Vasile, şi pe Taifuniu), se duceau alternativ la Rulu, şi i se băgau în pat, care nu suporta două persoane - deci Rulu avea barbă.
Ho, că s-a ivit o problemă.
Taifuniu era impotentă, şi când s-a dus la Missippip pentru întâiaşi dată, a făcut atac de coarde în faţa lui Missippip care era virgin - deci Taifuniu a murit.
Vasile peste măsură s-a încântat că i-a decedat rivala, care era tomnai sucombata de soră-sa, şi a dai şi un ceai, chiar, de bu-cur-ie - deci, Vazile era perfi(z)dă.
Şi Rulu, cu lacrimi în urechi de invidie, s-a hotărât să se sinucidă prin ardere pe rug, şi ca să-l ia poliţia, a castrat pe o persoană care o chema Rooseveltescu - deci, nu se ştie ce a ieşit, întrucât Rooseveltescu era logodnica cea ramolită a lui Mizdulicescu Cărămizdă.
În cazul acesta, pe Vasile a cuprins-o remuşcăturile, în consecinţă, l-a pârât pe Missippip lui Mizdulicescu Cărămizdă, care se apucase să pape tapiţeria de pe fotoliile din magazinul lui taică-su de oftică că nu mai are cine să-i spună Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) - deci, pe Rooseveltescu castrarea efectuată de Missippip a făcut-o să-şi piardă graiu(').
Mizdulicescu Cărămizdă, foarte supărat, s-a dus la Rulu şi i-a sbierat în telefon:
- Bă Rulule băi, pe ce te-ai bazat dumneavoastră de mi-ai jugănit logodnica, că eu nu puteam să adorm seara decât dacă o auzeam adresându-mi-se: "Curchilleanu (nu citi «cur», ci ca şi cum ar fi scris «chur»!) mamă, să nu sphorăi!" Bangambontule!!!!!!!!!
Şi i-a trimis lui Rulu o cărămi(z)dă care i-a perforat geamu lui Rulu - deci, Mizdulicescu Cărămizdă i s-a auto-trimis lui Rulu!
Dar fiiindcă deoarece Vasile tot îl mai iubea pe Missippip, dânsa s-a dus la dispensar la Rooseveltescu convalescentă, şi a consolat-o, şi Rooseveltescu, amuzată fok, i-a propus:
- Bre Vasile, da' haida să-i facem un complot, de banc, lui Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) - care propunere a fost acceptată cu entuziastă entuziasmare de Vasile - deci, pe Rooseveltescu castrarea efectuată de Missippip nu a făcut-o să-şi piardă graiu(').
Şi a doua zi după ce a murit Taifuniu, Vasile s-a dus şireată la Toaderopol, şi i-a cerut dacă are prezervative, care zicea ea că are nevoie ca să-şi orneze ibricu' - deci Toaderopol a crezut că minte Vasile, dar tot i-a dat prezervative, care credea el că are ea nevoie ca să-şi cârpească batistele - deci Vasile a întâmpinat greutăţi în aplicarea planului.
Totuşi, complotul lui Vasile cu castrata Rooseveltescu n-a obţinut ca rezultat mare scofală, că fincă Mizdulicescu Cărămizdă, răzbunăcios din fire, l-a criminalizat pe Rulu cu o custură care a manglit-o din magazinul lui taică-su din octombrie - deci Rulu nu mai fu în viaţă.
Şi Vasile a plâns după Missippip, cu lacrimi multe de tot, şi hohote multe şi mai de tot, care l-au trezit la realitate pe Toaderopol - deci ei doi dânşii se-nsurară (s-au căsătorit).
Da' ca să nu le fie dor de Taifuniu moartă şi Rulu mort, Mizdulicescu Cărămizdă, remuşcat de asasinarea comisă, l-a împăiat pe Rulu, şi cadavrul l-a îmbrăcat pe dinăuntru cu pielea lui Taifuniu, care a jupuit-o de moartă - deci a procedat sadic.
Şi Missippip mort-împăiat, înveşmântat lăuntric cu pielea lui Taifuniu moartă-jupuită, a fost făcut cadou lui cuplul Toaderopol-Vasile (da' tot Brăţă o chema) care l-a aşezat în magazin la vedere ca decor - deci joia veneau la Rulu să-l vadă.

[Pitbull]

GAGHE CORUPTA

- sau -

TAINA MARCHIZULUI CURAKE

(roman foarte obscen)

Personajele:

Gaghe Corupta
Criţă Schizofrenicu
Schopenhauer Vomitatu
Konopides Kapabilu
Marchizul Curake
Plîma
Contele Jupiter Receptoru

plus:

Vasile Brăţă
Toaderopol
(soţ şi soţie)
Rooseveltescu
Mizdulicescu Cărămizdă
(soţ şi soaţă)




Motto:
Prin vremi, peste poduri impotente,
Mobilité-urile este infecte...!
Dar nimeni, în lumea toată, nicicând, niciunde nu
A avut galoşi interfaciali
Mai abitir decât tehnicianul
Ţuguiat...!
...!

Cuvânt ânainte:

Gaghe Corupta este vitează şi eroică. Dar asta nu e de ajuns. Nimica în lume nu e o problemă mai veşnic-eternă, decât groasnicele anegdote a căror sinteză o alcătuieşte romanul foarte obscen ici-şa de faţă. În ale sale rânduri veţi afla cheia teribilei enigme a sexului lui Gaghe, o să aflaţi taina Marchizului Curake, şi de ce este infecte mobilité-urile.

Gaghe Corupta

sau

Taina Marchizului Curake

-!- roman foarte obscen -!-

Acuma, sigur că citirăţ capul de operă "Baricadatele" sau "Trişorul şade colo-şa", la al cărui finishi doamna Vasile Brăţă se mărită cu domnul Toaderopol - căci Rulu zis Missippip murise. Şi atuncea, ei doi au plecat în voiaj de nuntă împreună cu perechea Mizdulicescu-Rooseveltescu, soţii Cărămizdă. Acuma, fioroase de tot păţanii pătimiră ei patru în voaiajul lor de miere, dar mai cu seamă la cofetăria "Şase limbrici fracturaţi", unde poposiră.
Şi atuncea, ei de cum intrară îi frappă perversitatea decorului, căci în pereţii toţi şi tavanul întreg era împlântate mobilité-uri care avea filamentul rupt, deci arăta tragic. Şi, pe un podium confecţionat din brăcinari foarte-foarte suculenţi, cânta şi ţopăia cu solemnitate ca mânaţi de draci formaţia de muzică pholc "Criţă Schizofrenicu", căci îi tocmise proprietăreasul cofetăriei, Gaghe, care nu se ştia dacă era fată sau băiat, căci l-a corupt odată un nenea care nu se ştia dacă era obsedat sexual sau homo (tot sexual), cumva, aşa că s-a dat cu banu (nu Rădulescu) şi a reieşit că ăl nena e obsedat, aşadar în consecinţă Gaghe e fată, căci banu (nu Rădulescu) era trucat, anume că ca să reiasă că Gaghe e fată, că ca să se poată cununa cu ea Marchizul Curake - căci Marchizul Curake era îl iubea pe Gaghe, şi murea de oftică că e băiat şi nu se pot căsători, deci a aranjat intriga cu obsedatu şi banu (nu Rădulescu), ca să reiasă că Gaghe e fată, şi să o poată lua.
Acuma, zise Gaghe Corupta către noii veniţi:
- Sărutmâinile copii frumoşi!
Şi atuncea, răspunse Toaderopol către Gaghe Corupta:
- Să creşti mare, tovarăşă, nouă ne e foame!
- Păi staţi aşa! sări Gaghe şi, îngrijorător de peste măsură de aferată, zburătăci în bucătărie, de unde veni cu patru farfurii pline-ochi cu plăcintuţe de rulmenţi agresaţi (de la "agresor") căci asta ierea specialitatea casei.
Şi atuncea, formaţia "Criţă Schizofernicu" le închină noilor veniţi un cântec de muzică inTitulat "Tovarăşe Marchiz nu umbla cu fofârlica!" căci Criţă Schizofrenicu se revoluţionarizase contra Marchizului, care avea o şleahtă de bangambonţi procreată din el însuşi, gagică-sa Plîma şi amantul ei, contele Jupiter Receptoru.
Acuma, Gaghe Corupta, bâzâind înciudată, le povesti soţilor tineri însurăţei care e amicii noştrii intriga concepută de şleahta de bangambonţi a Marchizului, care tomnai în acea seară urma să vie s-o peţească pe Gaghe, aşadar Vasile cu bărbasu şi Rooseveltescu cu bărbasu bătură cu pumnul în masă şi inervaţi răcniră că ei nu admit o asemenea mojicie.
Şi atuncea, intră în cofetărie kiriaşu lui Gaghe Corupta, care îl chema Konopides Kapabilu şi era sobru foarte mult. El zise:
- Bonsoar la tătă lumea! şi, cu perseverenţă, se aşeză la o masă, cufundându-se într-o contemplare nostalgică a mobilité-urilor care, împlântate în pereţii toţi, era infecte, drept care Gaghe Corupta îi informă pe amicii noştriii:
- E f. f. diliu.
Acuma, Toaderopol îi ceru lui Criţă Schizofrenicu să mai cânte o ţâră exorbitanta cântare a lui, dar vedeta îi comunică că nu are kef momental, căci era indispozat de suferinţa cea chinuitoare a patroanei sale, Gaghe.
Şi atuncea, veni zgomote stranii de afară, şi toţi fură convinşi că a venit şleahta de derdebei ai lui Marchizul Curake, şi aşa şi fu, căci Marchizul Curake pătrunse amuzat în cofetărie în chimeşă de noapte şi o arestui pe Gaghe Corupta, supt privirile jicnite a formaţiei "Criţă Schizofrenicu", dar Marchizul deţinea putoarea politică, aşa că oamenii din cofetărie nu cuteză să protesteze.
Acuma, Gaghe Corupta loată find, Vasile propuse înflocărată:
- Bre fraţilor, da hai să nu ne lăsăm noi amica în ghearele ălor infecţi! drept care toţi, la un singur ison, scandară cu vâlvă:
- Păi ce cred ei!
Şi atuncea, Konopides Kapabilu incită masele la luptă cu fraza sa cea plină până peste urechi de ardoare şi sobrietate:
- Huo Marchizul cel împuţit!!!
Şi vai de revoltaţi erau la momentul acela cei din cofetăria "Şase limbrici fracturaţi!" Oh!
Acuma, nu peste prea târziu, se calmară tipii, dar dânşii, de peste poate de amărâţi ce era de petrecutul fapt, nu constatară că Konopies Kapabilu avea un ochi mai mare, fapt care bătea la ochi, aşadar, ei tăţi, nu ierea perspicac nici unul dintre ei.
Şi atuncea, un voiajor ostenit de drum făcu irupţie, deranjându-i pe ei; ăsta era domnul Schopenhauer Vomitatu, care totalmente necunoscut, se prezentă încântat de cunoştinţă, find în necunoştinţă de cauză, căci dânsul nu ştia absolut de loc că tuturor find amărâţi nu prea le ardea de încântare, dar ce să faci, asta-i situaţia!
Acuma, e drept că nimănui nu ar fi bănuit dacă domnul Schopenhauer Vomitatu e sau nu e un ticălos, dar el, după ce ascultă cu multă de tot atenţie, că Mizdulicescu Cărămizdă îi relată drama întâmplată, dovedi ce inteligent e el, ridicând o problemă fantastic de gravă, din toate puntele de vedere, fără ecepţie: că ca să facă intriga, Marchizul Curake a avut nevoie de un complice, şi acest complice actualmente se găseşte printre ei în confetărie, aşadar nu toţi e băieţi cumsecade căci unul din ei e creminal în mod inerent!
Şi atuncea, toate bănuielile căzură asupra lui Konopides Kapabilu, care Schopenhauer Vomitatu, om cu carte, constată imediatmente că el are un ochi mai mare, fapt care bătea la ochi, deci Konopides Kapabilu este suspect, şi toţi începură să-l insulte.
Acuma, între noi fie vorba, Schopenhauer Vomitatu era om cu carte, şi pe deasupra imbatabil, incoruptibil, invincibil, indstructibil, incombatabil, indivizibil, impenetrabil, insesizabil, da' fleţ, căci el demonstră tuturora fleţitudinea sa prin faptul că el nu îl insultă nici cât negru supt unghie pe Konopides Kapabilu.
Şi atuncea, nicicui nu-i trecu prin creieri că ce s-o fi întâmplând în acele clipe acasă la Marchizul Curake, căci ei prinşi de vârtejul faptelor, nu intuiau de fel faptul că acasă la el, Marchizul o violează pe Gaghe, şi ei amândoi se aleargă ambii prin budoarul lui Plîma, care joacă tabinet sud-american cu contele Jupiter Receptoru, şi Plîma trişează, profitând de faptul că contele nu e deloc concentrat la joc, căci întrucât alături are loc fapte obscene, el încontinuu îşi consultă ceasul, că poimâine el are probă la croitor, şi azi e seara, deci pe sfârşite.
Acuma, Plîma scoase fulu de aşi din sutien şi-l bătu pe conte la joc în speranţa că el va plânge de orgoliu, şi întradevărmente, contele Jupiter Receptoru vărsă lacrimi multe de mâhnire că a mâncat bătaie, dar Plîma îl sărută pe genunchiul stâng din faţă, şi-i trecu.
Şi atuncea, întreaga ţară fu străbătută de un val de durere: Konopides Kapabilu, jicnit că e în mod calomniuos bănuit de crimă, s-a sinucis cu obidă, trăgându-şi în cap plasa de prins fluturi a lui Gaghe Corupta, uitată în vâltoarea evenimentelor şi politică atârnată de un mobilité infect; şi Konopides Kapabilu nu mai trăi, cu toate că Rooseveltescu, care în tinereţea ei sburdalnică fusese salvamară, făcu toate eforturile roosevelteşti-posibile pentru a-l salva, de la moarte, şi ca să-şi poată exercita fosta ei profesie, îl aruncă în clozet, de unde mai apoi îl scoase cu colacul de salvare.
Acuma Plîma, care findui ruşine să umble dezpuiată purta totuşi un costum de baie, cu toată obscenitatea mediului ambiant, se prezentă la cofetărie pentru a târgui doi desagi de mobilité-uri dălea infecte, dar bag eu seamă că publicul o detesta, căci oamenii din cofetărie o alungă cu huiduieli, deci Plîma se aciuă la braţul contelui Jupiter Receptoru, care venea de zor să o scape din ghearele guliganilor, deci ei amândoi, ambii se tupilară acasă la Marchizul.
Şi atuncea, Schopenhauer Vomitatu îl trimise pe Toaderopol în misiune de război, şi Toaderopol, după o enormă cantitate de palpitante peripeţii, izbuti să aducă celor din cofetărie un trofeu, care nu era altceva decât contractul încheiat între Marchizul Curake şi spionul aflat între ei, care e cremenal în mod inerent.
Acuma, ei cu toţii e chiombiră interesaţi la interesanta hârţoagă, pe care scria aşa: "DECI NE-AM ÎNŢELES, TOVARĂŞU MARCHIZ?" şi dedesupt, cu şezutu-n sus, scria iscălitura: "CRIŢĂ SCHIZOFRENICU", şi toţi simţeau în subconştientul lor că cheia misterului e în slovele zugrăvite măiestru acol!
Şi atuncea, Schopenhauer Vomitatu anunţă:
- Tovarăşi, eu ştiu cine e vinovatul! E acela care i se adresează Marchizului cu "tovarăşe Marchiz!" Oare titlul cântării "Tovarăşu Marchiz, nu umbla cu fofârlica!" nu vă spune nimica? la care toţi cei din cofetărie într-un glas fu de acord:
- DA!
Acuma, asta nu era o dovadă suficentă, deci Schopenhauer Vomitatu mai sculă un cap de acuzare contra suspectului:
- Ezicstă un om. El are o boală: el nu poate scrie semnul de întrebare decât cu susunjos!!! Deci ca să-l scrie, întoarce foaia cu josunsus!!!!! Deci asta s-a petrecut şi acilea-n cazul nostru ici-şa de faţă: semnatarul scrisoricii a întors foaia pentru a pune semnul de întrebare, dar a uitat să o rotească la loc, deci iscălitura a ieşitără cu josunsus! Iar de această boală e făcut vinovat de-a o avea tomnai acest perfid şi sadic păsărică cântătoare: CRIŢĂ SCHIZOFRENICU!!! şi cei din cofetărie fură de acord!
Şi atunea, cel într-atât de umilitormente acuzat, protestă cu un contraargument zdrobitor precum vulcanii noroioşi din a Buzăului preajmă, căci sbieră asupra lui Schopenhauer Vomitatu:
- NENEA! Dar pentru ca asasinu să facă două asemenea inatmizibile erori, trebuie fără doar şi poate că el să fie un individ foarte cât se poate de fleţ! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, Schopenhauer Vomitatu nu pricepu unde bate Criţă Schizofrenicu, şi deci în consecinţă lăudă cu precădere raţionamentul într-atât de subtil al acestuia, şi de-o-potrivă cu ceilalţi, şi el fu de acord!
Şi atuncea, Criţă Schizofrenicu lansă bomba seculului:
- NENEA! Nu-i aşa că dumneătăluţă sunteţi singurul din noi care e fleţ? Păi e clar dar limpede că dumneavoastră eşti ucigaşul! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, de groază că a fost descoperit, Schopenhauer Vomitatu urmă egzemplul tragicului său predecesor, badea Konopides Kapabilu, şi-şi trase-n cap plasa de fluturi, şi muri, şi Rooseveltescu nu-l salvă, şi cei din cofetărie fură de acord!
Şi atuncea, Vasile îi reveni în memorie cum că Gaghe Corupa e în ghearele infecte (mai infecte chiar decât mobilité-urile) ale perverşilor ticăloşi din şleahta lui Marchizul Curake şi propuse cu durere de răsbunare în voce:
- Dragii mei frăţiori, hai degrabă acasă la Marchizul, că comedia aceasta amăruie nu mai poate să ţie într-ăstfel multă vreme! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, răzbunăcioşii noştriiiii amici de zor se sculă la revuluţie, dar şleahta cea împuţită (mai împuţită chiar decât Marchizul) a Marchizului, se uită la ei de departe cum vin, cu benoclu electronic, şi adulmecând primejdia, cu frica-n pipote o luă la picior, abandonând-o pe Gaghe Corupta!
Şi atuncea, Gaghe Coruptul săvârşi marele lui act de eroism! Căci el era robust, căci fusese în copilărie campion la tras-împins! Şi, fugind cu viteză mare neuniform accelerată şi cu viteză iniţială (căci şi-a tras un şut în şezută, pentru a-şi augmenta impulsul), Gaghe (în mod dibaci foarte) Coruptul a ajuns să-i întreacă la goană pe cei negativi!!!
Acuma, Gaghe Coruptul, alergând foarte nencetat, îi înconjură de două ori pe speriaţii aceia cei răi, după care ţipă la dânşii cu toată intensitatea pulmonar-vocală de care-i erau apţi bojocii:
- Sunteţi înconjuraţi!
Şi atuncea, ticăloşii, dezamăgiţi şi dezopinaţi, se predară justiţiei, care abia aştepta să-i aibă, propietate personală, şi cei din cofetărie fură de acord!
Acuma, e drept că Gaghe Coruptul nu stete degeaba în tăt timpul cât făcuse zădarnice tentative de a-l viola parşivul Marchiz Curake ci, dovedind că el e cel mai perspicac dintre toţi ăilalţi, reuşi să pătrundă taina Marchizului.
Şi atuncea, aflară cu toţii cum că pe Marchizul Curake îl chema Curake ca diminutiv de la Mercur, şi Mercur că fincă s-a născut miercuri...
Acuma, mai era un mister de deslegat la mijloc, adicătelea absolutamente nime nu poseda habar că de ce o fi infecte mobilité-urile.
Şi atuncea, intui Toaderopol:
- Păi sigur că este infecte mobilité-urile! Mobilité-urile este infecte deoarece sunt confiscate de Gaghe Coruptul le-a confiscatără de la Marchizul de acasă, care acolo e un mediu înconjurător înpuţit şi optscen, şi de-aia mobilité-urile este infecte!
Acuma... gata.

...avut galoşi interfaciali
Mai abitir decât tehnicianul
Ţuguiat...!
...!


* * *

(1976)

[Led-Ze-Pencil]

Cum spuneam si in alta parte: 1976? Adica aveai 16 ani si scriai asa?

Neinvinsa-i maiestria!

[Pitbull]

aveai 16 ani si scriai asa?

Da.
Totusi, le-am tradus în englezä abia pe la 46.
Sä pun si variantele internationale?

[Led-Ze-Pencil]

Da.
Totusi, le-am tradus în englezä abia pe la 46.
Sä pun si variantele internationale?

api limba absurdistana e destul de straina.
dar daca altii or vrea albion, cine stie...