Guest
Join Date: Feb 2009
Location: Bucuresti
Posts: 9
|
„Almodovar plagiaza un film romanesc” – nici ca se putea un subiect mai incitant. Am intrat sa vad despre ce film romanesc e vorba, sau daca e o gluma. „Neinvinsa-i dragostea”. Pe-al lui Almodovar nu l-am vãzut, iar de la filmul lui Mihnea Columbeanu, zis acum Pitbull, am ieºit inainte ca Geo Costiniu sa faca ce urma sa faca la morga. Nu d-aia am iesit. Cred ca nu stiam nimic despre subiectul filmului, alfel nu intram deloc. Dupa Revoluþie a urmat o serie de filme în care fix acelasi tip de erou, parca dupa aceleasi scenarii, nu mai lupta impotriva capitalismului, ci al comunismului.
Tot de pe CineMagia am aflat cu ceva timp in urmã cine e Pitbull ºi am citit ceva care parca se chema „Sinopsis pe lung”, din care am inteles subiectul filmului lui. Mi s-a parut fara noima, respingator, incredibil ca cineva sa trateze violarea de cadavre intr-un film de lung-metraj, de dragul senzationalului. Acum am vazut ca insusi autorul l trateaza ca pe un film „perfect mediocru”. M-a surprins ca unii isi dadeau cu parerea pe forum fara sa fi vazut filmul. Am citit pe sarite, unii considerandu-l bunut, dupa ce s-a creat posibilitatea de a-l vedea pe calculator. Nu a starnit controverse importante, dar m-a intrigat tendinta autorului de a justifica oalele sparte in capul lui, destinate producatorul, adica lui Daneliuc, ºi cât de adinc a fost filmul sau sapat. Nu mi se pare de mirare ca autorul sa nege ca scenele erotice sunt vulgare, pornografice, perverse, pedofile, mai ales dupã ce am vazut ca le-a apreciat la maximum pe cele din „Nunta muta”, unde chiar sunt pornografice, asa ca am vazut filmul lui, ca sa inteleg despre ce e vorba.
Mi-am facut special cont sa spun ce am de spus si nu s-a spus cum trebuie pina acum.
Eu intelesesem din discutii ca pustul i-o trage lu aia mica. Era de asteptat ca asa ceva sa fie condamnat. Cand colo, este o scena extrem de frumoasa si nevinovata, incarcata de semnificatii fara a cadea in didacticism. Nu ma pricep la cuvinte, dar cei doi copilandri, care nu erau chiar asa de frumosi, mi s-au parut superbi, datoritã felului in care a fost costruita scena. Erau dezbracati, dar nu goi, frumosi si curati, dar nu pentru ca regizorul i-a bagat in apa, ci dupa felul in care se privesc si se ating, dupa firescul intimplarii, fara ostentaþie, fara gandul la actul sexual animalic, dar nici excluzandu-l. Un viitor barbat normal, care se simte atras si nu stie de ce, o viitoare femeie normala, care vrea sa afle ce are un barbat in plus. Scena este pregatita inca de la inceputul filmului, cand baiatul trage cu ochiul la matusa sa care se dezbraca. Probabil ca scena dinspre final a fost special conceputa pentru a fi asezata in celalat taler fatza de scena violarii moartei, dar a fost lipita extrem de ingenios. Baiatul ride cand aude de violarea unei moarte, dar i se face rau cand afla ca e vorba de cineva drag lui. Un comportament (in)uman, justificat aici prin lipsa de maturitate, dar care persista la altii pina la batrinete.
Filmul incepe cu sinuciderea unei femei, care se arunca de la balcon. Scopupul vizibil, dar nu strident, este introducerea in atmosfera, adica birfa oraselului. Incepe insa constructia portretului violatorului de cadavre, pe care l interpreteaza, cum nu prea a avut ocazia in filmul romanesc, Geo Costiniu. Carcotasii poate spun ca a fost usor, dar gesturile si privirea, mai ales cand sta chircit in celula, cand umbra politistului l striveste, nu e de colea. „Familia” lui nu poate fi descrisa in cuvinte. Trebuie vazut filmul. Desi personajele sunt destul de aproape de sabloane, nu te duce gandul ca regizorul era un debutant. Imaginea rezolva foarte multe. Batrina pronunta „pe mine” si nu „pã mine”, dar se poate trece cu vederea.
Mai rar, sau aproape deloc in ultimii ani, un debutant a lucrat cu atitea personaje. Nu ma refer la actori. Dichiseanu reuseste sa construiascã un personaj credibil fara sa aiba nevoie de prea multe replici. Este ginecologul care face si necropsii. De remarcat este monologul lui in timp ce reface fecioria moartei violata-si-inviata. Scena ar fi putut fi hilara, dar este cat se poate de credibila. Nu stiu daca autorul vazuse „Tobosarul” (Toba de tinichea), cand un nou-nascut „vedea” pe unde iese. Ba mai si comenta. Cred ca era un film de Oscar, dat nu mi s-a parut justificata filmarea, decat indrazneata ºi originala. In cazul lui Columbeanu a fost un procedeu obisnuit, ca atunci cand filmezi din interiorul unui frigider. Nu vad cum ar fi rezolvat problema, ca „din exterior” nu putea filma, iar „operaþia” nu trebuia trecuta cu vederea, are un rol esential. E vorba de umilintele la care se supune fata pentru bãiatul pe care-l iubea, ca pina la urma el sa-si bage... Scuze, devin mai vulgar ca Pitbull.
M-a surprins ca mereu s-a discutat despre „Neinvinsa-i dragostea” ca fiind un film cu un necrofil care readuce la viaþã o sinucigasa. Credeam ca asa e, pina sa vad filmul. Vazindu-l, am inteles de ce este considerat asa. Desi scenaristul - regizor nu-l construieste pe violatorul de cadavre ca personaj principal, se ocupa totusi prea mult de el. Nu neaparat ca timp si spatiu, ci ca intensitate a scenelor. Scenele respingãtoare ºi nerealiste au dat impresia generala falsa. Tot ritualul de pe placa de beton din morga trebuia eliminat. Se poate ca medicul legist – ginecolog sa se insele, date fiind circumstanþele, dar necrofilul nu avea cum. Moarta nu e tzapana, pare ca doarme. Acesta o mangaie indelung, iar scena nu poate fi decat respingatoare pentru spectatorul normal. Nu ne interesa catusi de putin trairile violatorului, nu pentru el a fost facut filmul. In rest, totul se sustine. Mai sunt si asperitati, dar sunt relative. De exemplu cineva caracteriza ca aproape de penibil cadrul în care fata leºinã pe caldarãm. Mie mi s-a pãrut foarte reuºit. Firesc, fãrã sã parã cautat. Spatiile acelea dintre borduri itzi lasau speranta ca fata s-ar putea agatza de ele ca sa inainteze. Eu as fi intors aparatul cu 90 de grade pentru a da senzatia ca fata vrea sa se catzere, sa urce. E dovedit ca sinucigasii au intotdeauna intentia de a renunta, dar de multe ori e prea tarziu.
Gresit mi s-a parut modul de prezentare al tatalui fetei. Nu ca sa ne ridem trebuia sa se uite la reviste porno si sa se masturbeze. Trebuia montat invers. Sa se uite la reviste ca sa se „incalzeasca”, dar inutil, pentru ca fizicul sotiei sale da totul peste cap. Trist, dar adevarat. De ce ne ridem ? Era vina ei ? Nu avea niciun rost alergarea prin camera si aruncarea cu globul pamintesc. Cu ceva inteligenta, cei doi parintzi ar fi putut avea, insa, alt comportament fatza de fata lor. Pe alocuri, interpretarea Dorinei Lazar e formala.
Autorul spunea ca toate momentele comice au fost intentionate. Dar nu trebuia sa avem mereu momente comice. De exemplu, cand Cezar vine la morga n-avea niciun rost sa-i spuna medicului „incantat de cunostinta”, doar ca sa se amuze spectatorul. In fond tinarul era indurerat. Desi porc, e un barbat normal. Ca sã cunosti un barbat, imbata-l. Asta a facut si Columbeanu. Eu cred ca a reusit, nu ca sa ridem noi i-a dat sa bea. Prezenta la afirsit a violatorului, propunerea s-o invieze din nou, toata constructia, filmarea, jocul actorilor, sunt bine dozate, contrar unor afirmatii de pe aici. La fel imaginea fetei chircita intr-un coltz la morga, linga un perete alb, acoperita cu un cearsaf de i se vede numai capul, incepand apoi sa se ridice, de parca se desira iar capul o parasea.
Finalul l gasesc remarcabil. Fata se duce la farmacie, dar scria „Inchis”. Farmacistul-spiþer-cioclu, inspirat ales actorul, interpretare excelenta, era insa in spatele geamului si, vazind-o, intoarce placa pe „Deschis”. Precis mai avea pus de-o parte un flacon cu diazepam, dispus sã-l dea fetei. Dar aceasta nu mai intra. Cuvintele sunt sarace, trebuie vazut modul in care a fost filmat acest sfirsit.
Desi se mentioneaza ca genericul este realizat de vreo 3 sau 4 persoane, cred ca autorul a sugerat impartirea personajelor pe „grupe de interese”. De aici rezulta meticulozitatea, seriozitatea cu care debutantul le-a construit. Daca la scrierea scenariului a simtin nevoia sa le inzestreze cu replici, dupa filmare unele replici ar fi trebuit soase din coloana sonora, pentru ca imeginea spunea totul. Am remarcat muzica, si-a facut datoria pe deplin.
Cea mai importanta si reusita secventa a filmului, dupa parerea mea, pentru care a meritat sa-l vad, constat ca nu a fost comentata de nimeni si nici pomenita de autor. E vorba de iesirea din spital a Magdei si drumul parcurs in scaunul cu rotile pina acasa, dusa ca pe moastele Sfintei Paraschiva. Nu-mi propun s-o descriu in cuvinte, ar fi o barbarie. Cand ajunge si e pusa pe picioare isi zice: „deci pot sa merg”. „Lumea te iubeste, mamica, neinvinsa-i dragostea”. Ultima parte e de prisos, dar, de, un debutant acu’ 15 ani, care voia sa fie sigur ca mesajul a fost bine inteles. In cadrul respectiv, in spate, alt personaj mai are o replica, deasemenea in plus. Mai sunt replici gen „nuca in perete”, cum ar fi: „Nu ma impinge ca sunt casant”, sau „Usor, ca te versi”. Dar si replici mai incarcate de semnificatii decat pare la prima vedere. Tinarul surprins adormit in pielea goala pe jos, in urma chefului, este intrebat : „Citzi ani ai ?” „Am destui...” , vine raspunsul. Citzi ani ar fi trebuit sa aiba ca sa fie in ordine ? Pe de alta perte, fiecare crede ca are destui ani. Si la 7, si la 14, si la 18, si la 60.
Povestea in sine este plasata in contextul noii „economii de piata”. Nu este ocolita dilema (dualitatea) capitalismului: „el a bagat banii, dar noi muncim – voi munciti, dar eu am bagat banii”. El a bagat banii, iar nevasta si amantul l-inseala. Eu cred ca Eugen Cristea trebuia sa fie sotul, iar celalalt amantul. Nu se insista asupra contextului social. Au facut-o, insa, alte filme, catastrofale, ca de exemplu „Priveste inainte cu minie”, nu mai stiu de cine regizat, dar scris de Petre Salcudeanu, care era in acea perioada si presedintele ONC-ului si ajunsese si ministru. Astfel de filme, ma gandesc eu acum, m-au facut sa nu urmaresc atunci pina la capat „Neinvinsa-i dragostea”.
Filmul lui Mihnea Columbeanu a fost ingropat de viu. Pacat. Dar poate fi sezgropat, pentru ca nu si-a dat duhul. Insusi autorul l considera acum „perfect mediocru”, „stufos in partea a doua”, dar este numai parerea lui. Nu este „modern” in intelesul de acum, dar este viu, este actual. Trebuie „tuns scurt”, nu dupa cum zic eu, ci dupa cum va dori Mihnea Cel Batrin, transpus pe DVD si/sau difuzat la TV. Va fi greu, pentru ca pre multi Pitbull i-a muscat de... opera, dar merita. Trebuie schimbata eticheta de „film despre un necrofil care readuce la viata o sinucigasa”. Este un film despre relatia dintre tineri, despre relatia dintre tinar si familie, dintre tinar si societate. Si aceasta este o formula prafuita, dar in cazul de fatza a fost ferita de praf prin modul de realizare a filmului, prin faptul ca nu a fost tinuta la vedere.
|