"Neînvinsă-i dragostea"

[StefanDo]

neuptolem, link-ul catre transfer.ro este un ecran mai sus

[Pauline Kael]

Decat sa vaz "Concurs" mai bine ma uit la "Corabia nebunilor".

[Neuptolem]

Si gasesc filmul acolo??..
Bag adresa de e-mail, cum functioneaza?

Nu e niciun film acolo.

[StefanDo]

se pare ca a dezactivat pitbull transferul, altfel nu te-ar duce la homepage-ul lor

[Neuptolem]

Nu stiu daca e tragic sau trist ceea ce se intampla, poate cate putin din fiecare. Cred ca e de la criza asta.. :w00t: :hmm: :sleep: Eu ma bag la The Perfume cu mandra 8) , mai intru peste 2 ore, daca nu gasesc filmul apoi..o sa tin cont mai mult de sfatul lui Prolly.

[Se7en]

Mah baieti. Am vazut si eu filmul lui Mihnea Columbeanu. Si in cel mai nepupincurist, nepupanbotist si nepupantrompist fel pot spune ca filmul mi s-a parut bunuþ. Bineinteles indraznesc sa pun asta in cârca uneori exageratelor mele perspective in pretentiile unui film pe care acesta poate ca nici nu le are. Dar asta e, asa imi place mie sa fac asta, de vreme ce am curajul sa vad partea plina a unui pahar ce uneori e descurajant de gol. In fine, nu asta e si cazul lui "Neinvinsa-i dragostea" unde goliciunea e mai degraba una predominant epidermica si nu neaparat "paharicã". Trecem.
Pentru inceput: nu fac cronica, ci mai degraba o elucubratie. Un bla bla, pe care unii il veti gasi ridicol, iar altii cel mult...existent.
Bun, pentru inceput as vrea sa remarc o chestie. Dana Magdici cred ca e pe moment cea mai frumoasa, sau era prin '94, cea mai frumoasa deci, actrita romanca pe care am vazut-o intr-un film romanesc. Ok, ar mai fi si Iulia Verdeº dar mnoh... u know, e inca studenta ... bla bla, Dana Magdici cred ca la vremea cand se turna Neinvinsa-i Dragostea terminase deja actoria. Ok, enough macho talk, let's talk uhm... business.
Filmul, deci, se ocupa de evolutia in timp si spatiu a unei individe "Magda", nou iesite de sub regimul protectionist-tachimurist a lui nea' Nicu, ce incearca disperata, cuprinsa de valul libertin, capitalist, americanesc etc. sa isi puna in aplicare "liber-cugetãturile" prin a-si serba cum se cuvine majoratul. Stiti la ce ma refer, bautura,chef, sex etc. Ma rog la ultima sectiune, cu prietenul din armata daca se poate. Si bineinteles ca nu se poate, si de aici incepe toata trebãluiala. Acuma chestiuea de substrat a filmului e complet alta. Este vorba despre actul sexual care poate aduce la viata. Uhm... poate aduce la viata? Eu cred ca metaforic da, poate. Prin necrofilie ca in film? Cred ca c-o sansa de unu la un milion... uhmm...miliard...trilion... In fine, ideea e ca METAFORIC se poate cu o sansa mult mai mica si aia e tot ce conteaza. Lasand insa la o parte latura mai mult sau mai putin verosimila a ideii filmului, as vrea sa ma concentrez asupra lucrurilor mai practice din el. In primul rand replicile din film. Spre deosebire de vomitaturile afectate din unele aberatii celuloidale mai recente gen "Dincolo de America" si, intr-o mai mica masura aberatie, "Nunta muta", dialogurile in "Neinvinsa-i Dragostea" sunt decente si credibile... pana la un punct. Pana cand unul dintre personaje indiferent de varsta e in stare sa ofere fara incetare si cu o eterna gratie replici peste replici de o usturime si de o acuratete impresionanta. Atunci deja iti dai seama ca nu mai privesti un caracter pe ecran, ci un scenarist care isi pune propria dibacie verbala in gura unor perosnaje ce majoritatea poate ca n-ar fi in stare de asemenea replici niciodata. Iar astfel de replici fatale, taioase si "pe sub maneca" ies atat din din gura Bunicului Onanist cat si din gura celor doi minori ai filmului. Daca da un farmec special filmului? Da, dã, dar e ca si cum ai auzi cate un personaj spunand un banc la fiecare replica. Iar asta pentru ca in jmecheria lor, replicile sunt pana la urma amuzant si bine scrise, chiar daca nu neaparat realiste. O alta chestie care m-a frapat este atomsfera tipica dintr-o zona urbana romaneasca imdiat dupa '89, aceea foame si nebunie care plutea in aer dupa lucrurile americane, dupa moda si ispitele noilor trenduri, in timp ce altele mai vechi gen armata obligatorie isi provoaca propriile consecinte. Consecinte care se vad de altfel de-a lungul intregului film. Magda isi serbeaza ziua fara compania prietenului ei, are o epifanie erotica in care se dezabraca complet in fata invitatilor printr-un striptease lasciv, incearca sa se dezvirgineze cu un vechi amic ca apoi sa fuga de la petrecerea ei, sa lesine pe strada, sa ajunga la morga ca acolo sa fie dezvirginata de medicul legist. Ca apoi sa-si revina in simturi de acest prea viril medic legist si sa inceapa apoi sa imprastie in jur uimire si groaza printre cunostinte si prieteni cu un adevarat aer mesianic. Si mesianica practic ii este intreaga poveste de la "viol" pana la finalul filmului. Atingeri uimite de gloate hasidice la vederea ei iesind din morga pana la seria ei de iertari si gratieri in jur, de la prietenului ei ce nu a putut veni la ziua ei, pana la "invietorul" sau transformat la final dintr-un necrofil scarbos, intr-un tip de treaba ce s-a lasat purtat inconstient de soarta, permitand penisului sau sa dea nastere primului mesia feminin. Si cum poate o Mesia femeie sa se asemene lui Isus ce a fost crucificat, decat prin a suferi un travaliu poate la fel de teribil dar potrivit unei femei: un viol si o dezvirginare simultan. Interesant... :w00t:
O alta treaba care m-a lovit cand vedeam filmul a fost sentimentul de "am mai vazut eu chestia asta pe undeva". Si asta s-a intamplat cand vizionam revoltat o sesiune de masturbare a Bunicului, si zicand in sinea mea: stai ca stiu! A daa! "Little Miss Sunshine"! Si acolo bunicul familiei avea asemenea sesiuni private, numai ca acolo acestea pareau poate mai naturale si de aceea cred ca mi-au trezit atunci mai degraba curiozitatea si nu revolta. Si atunci am ajuns sa realizez pionieratul lui Mihnea creând asemena personaje ce probabil puse intr-un context potrivit, ar putea exista si in realitate. Mihnea Columbeanu a facut "Neinvinsa-i Dragostea" in '94, Jonathan Dayton si Valerie Faris si-au expus copia abia in 2006. So, who's The Wright Brothers? Exact, Mihnea.
Ca si concluzie pot spune ca filmul nu este deloc slab ci doar ciudat. Ceea ce au facut generatii mai fragezi de dinozauri vechi din industria filmului romanesc m-au lecuit definitiv de relativism in gusturi. De acum inainte, ORICE film e mai bun decat un "Dincolo de America" iar "Neinvinsa-i Dragostea" nu face exceptie. Problema cu el este una singura: nu ia in serios chestiuni de o maxima gravitate pe care filmul insusi le ridica. Personajele sunt prea ºugubeþe, iar drama lor este prea caragialesca pentru un film cu scene de un erotism uneori halucinant gen Gaspar Noé, si de motive spirituale si metafizice care ar face un eseist francez extatic pana la orgasm, daca tot veni vorba.

Cat despre Almodovar as putea sa zic atat: oricum ar intoarce-o pionierii, pionieri raman. Iar cand filmul lui o ajunge sa fie mare, gras si frumos, n-ar strica ca intr-o zi sa vina prin Bucuresti si sa-i dea o prea-meritata bineþe maestrului Columbeanu.

[Cinemania]

am 'rasfoit' cateva secvente din film si abia astept sa il urmaresc...dar nu pt discutiile create datorita posibilei plagieri...daca insusi autorul filmului zice ca nu e, atunci nu e (nu vorbesc in general, ci ma refer strict la situatia aceasta)

[Pitbull]

Se7enule, retinând cä nu-i o analizä ci doar un blabla, vorba ta, zic asa:
- Comentariile tale sunt în linii mari juste, dar prea împinse spre observatii pozitive. Eu însumi väd echilibrul +/- undeva mai la mijloc.
- Ai fost neatent la unele detalii - sau chiar mai mult decât detalii (nu armatä obligatorie, ci scoalä de cadre; nu medicul legist e necrofil, ci îngrijitorul; nu Magda, ci gasca se aruncä în degustat libertatea bahic-sexualä-etc., Magda e chiar siktiritä de toate excesele astea).
Oricum, dintre criticile tale, cea mai pertinentä e cä da, multe replici sunt prea "studiate", prea literare, în dauna credibilitätii. Chiar si vorbitul "ca-n viatä" e construit. Asta era boala acelor ani, a trebuit sä vinä momentul Cristi Puiu ca sä trecem hopul.

[Se7en]

- Ai fost neatent la unele detalii - sau chiar mai mult decât detalii (nu armatä obligatorie, ci scoalä de cadre; nu medicul legist e necrofil, ci îngrijitorul; nu Magda, ci gasca se aruncä în degustat libertatea bahic-sexualä-etc., Magda e chiar siktiritä de toate excesele astea).

"nu armatä obligatorie, ci scoalä de cadre" - din pacate din film n-am inteles direct asta, dar probabil ca ai dreptate

"nu medicul legist e necrofil, ci îngrijitorul" - just, greseala mea

"nu Magda, ci gasca se aruncä în degustat libertatea bahic-sexualä" - inca cu dubii de vreme ce insusi grupul era impresionat de explozia de senzualitate a Magdei. Ea era singura care isi expunea corpul in public, in timp ce altii faceau sex in privat in alte camere ale apartamentului.

[Pitbull]

L-am urcat din nou:
http://s6.transfer.ro/storage/transf...3d6801f680.zip
http://s6.transfer.ro/storage/transf...0c4879a648.zip

[redmen]

Vreau si eu filmul.

[Led-Ze-Pencil]

L-am urcat din nou:
http://s6.transfer.ro/storage/transf...0c4879a648.zip

inca mai merge linkul, am incercat acum

[redmen]

Oare cand expira linkul ? Ca eu cam am probleme cu internetul si nu pot sa il iau acuma.

[Led-Ze-Pencil]

Oare cand expira linkul ? Ca eu cam am probleme cu internetul si nu pot sa il iau acuma.

de regula la 10 zile de la upload
dar mai sunt si exceptii - adica poate expira mai repede

[N.Priceputu]

„Almodovar plagiaza un film romanesc” – nici ca se putea un subiect mai incitant. Am intrat sa vad despre ce film romanesc e vorba, sau daca e o gluma. „Neinvinsa-i dragostea”. Pe-al lui Almodovar nu l-am vãzut, iar de la filmul lui Mihnea Columbeanu, zis acum Pitbull, am ieºit inainte ca Geo Costiniu sa faca ce urma sa faca la morga. Nu d-aia am iesit. Cred ca nu stiam nimic despre subiectul filmului, alfel nu intram deloc. Dupa Revoluþie a urmat o serie de filme în care fix acelasi tip de erou, parca dupa aceleasi scenarii, nu mai lupta impotriva capitalismului, ci al comunismului.
Tot de pe CineMagia am aflat cu ceva timp in urmã cine e Pitbull ºi am citit ceva care parca se chema „Sinopsis pe lung”, din care am inteles subiectul filmului lui. Mi s-a parut fara noima, respingator, incredibil ca cineva sa trateze violarea de cadavre intr-un film de lung-metraj, de dragul senzationalului. Acum am vazut ca insusi autorul l trateaza ca pe un film „perfect mediocru”. M-a surprins ca unii isi dadeau cu parerea pe forum fara sa fi vazut filmul. Am citit pe sarite, unii considerandu-l bunut, dupa ce s-a creat posibilitatea de a-l vedea pe calculator. Nu a starnit controverse importante, dar m-a intrigat tendinta autorului de a justifica oalele sparte in capul lui, destinate producatorul, adica lui Daneliuc, ºi cât de adinc a fost filmul sau sapat. Nu mi se pare de mirare ca autorul sa nege ca scenele erotice sunt vulgare, pornografice, perverse, pedofile, mai ales dupã ce am vazut ca le-a apreciat la maximum pe cele din „Nunta muta”, unde chiar sunt pornografice, asa ca am vazut filmul lui, ca sa inteleg despre ce e vorba.
Mi-am facut special cont sa spun ce am de spus si nu s-a spus cum trebuie pina acum.
Eu intelesesem din discutii ca pustul i-o trage lu aia mica. Era de asteptat ca asa ceva sa fie condamnat. Cand colo, este o scena extrem de frumoasa si nevinovata, incarcata de semnificatii fara a cadea in didacticism. Nu ma pricep la cuvinte, dar cei doi copilandri, care nu erau chiar asa de frumosi, mi s-au parut superbi, datoritã felului in care a fost costruita scena. Erau dezbracati, dar nu goi, frumosi si curati, dar nu pentru ca regizorul i-a bagat in apa, ci dupa felul in care se privesc si se ating, dupa firescul intimplarii, fara ostentaþie, fara gandul la actul sexual animalic, dar nici excluzandu-l. Un viitor barbat normal, care se simte atras si nu stie de ce, o viitoare femeie normala, care vrea sa afle ce are un barbat in plus. Scena este pregatita inca de la inceputul filmului, cand baiatul trage cu ochiul la matusa sa care se dezbraca. Probabil ca scena dinspre final a fost special conceputa pentru a fi asezata in celalat taler fatza de scena violarii moartei, dar a fost lipita extrem de ingenios. Baiatul ride cand aude de violarea unei moarte, dar i se face rau cand afla ca e vorba de cineva drag lui. Un comportament (in)uman, justificat aici prin lipsa de maturitate, dar care persista la altii pina la batrinete.
Filmul incepe cu sinuciderea unei femei, care se arunca de la balcon. Scopupul vizibil, dar nu strident, este introducerea in atmosfera, adica birfa oraselului. Incepe insa constructia portretului violatorului de cadavre, pe care l interpreteaza, cum nu prea a avut ocazia in filmul romanesc, Geo Costiniu. Carcotasii poate spun ca a fost usor, dar gesturile si privirea, mai ales cand sta chircit in celula, cand umbra politistului l striveste, nu e de colea. „Familia” lui nu poate fi descrisa in cuvinte. Trebuie vazut filmul. Desi personajele sunt destul de aproape de sabloane, nu te duce gandul ca regizorul era un debutant. Imaginea rezolva foarte multe. Batrina pronunta „pe mine” si nu „pã mine”, dar se poate trece cu vederea.
Mai rar, sau aproape deloc in ultimii ani, un debutant a lucrat cu atitea personaje. Nu ma refer la actori. Dichiseanu reuseste sa construiascã un personaj credibil fara sa aiba nevoie de prea multe replici. Este ginecologul care face si necropsii. De remarcat este monologul lui in timp ce reface fecioria moartei violata-si-inviata. Scena ar fi putut fi hilara, dar este cat se poate de credibila. Nu stiu daca autorul vazuse „Tobosarul” (Toba de tinichea), cand un nou-nascut „vedea” pe unde iese. Ba mai si comenta. Cred ca era un film de Oscar, dat nu mi s-a parut justificata filmarea, decat indrazneata ºi originala. In cazul lui Columbeanu a fost un procedeu obisnuit, ca atunci cand filmezi din interiorul unui frigider. Nu vad cum ar fi rezolvat problema, ca „din exterior” nu putea filma, iar „operaþia” nu trebuia trecuta cu vederea, are un rol esential. E vorba de umilintele la care se supune fata pentru bãiatul pe care-l iubea, ca pina la urma el sa-si bage... Scuze, devin mai vulgar ca Pitbull.
M-a surprins ca mereu s-a discutat despre „Neinvinsa-i dragostea” ca fiind un film cu un necrofil care readuce la viaþã o sinucigasa. Credeam ca asa e, pina sa vad filmul. Vazindu-l, am inteles de ce este considerat asa. Desi scenaristul - regizor nu-l construieste pe violatorul de cadavre ca personaj principal, se ocupa totusi prea mult de el. Nu neaparat ca timp si spatiu, ci ca intensitate a scenelor. Scenele respingãtoare ºi nerealiste au dat impresia generala falsa. Tot ritualul de pe placa de beton din morga trebuia eliminat. Se poate ca medicul legist – ginecolog sa se insele, date fiind circumstanþele, dar necrofilul nu avea cum. Moarta nu e tzapana, pare ca doarme. Acesta o mangaie indelung, iar scena nu poate fi decat respingatoare pentru spectatorul normal. Nu ne interesa catusi de putin trairile violatorului, nu pentru el a fost facut filmul. In rest, totul se sustine. Mai sunt si asperitati, dar sunt relative. De exemplu cineva caracteriza ca aproape de penibil cadrul în care fata leºinã pe caldarãm. Mie mi s-a pãrut foarte reuºit. Firesc, fãrã sã parã cautat. Spatiile acelea dintre borduri itzi lasau speranta ca fata s-ar putea agatza de ele ca sa inainteze. Eu as fi intors aparatul cu 90 de grade pentru a da senzatia ca fata vrea sa se catzere, sa urce. E dovedit ca sinucigasii au intotdeauna intentia de a renunta, dar de multe ori e prea tarziu.
Gresit mi s-a parut modul de prezentare al tatalui fetei. Nu ca sa ne ridem trebuia sa se uite la reviste porno si sa se masturbeze. Trebuia montat invers. Sa se uite la reviste ca sa se „incalzeasca”, dar inutil, pentru ca fizicul sotiei sale da totul peste cap. Trist, dar adevarat. De ce ne ridem ? Era vina ei ? Nu avea niciun rost alergarea prin camera si aruncarea cu globul pamintesc. Cu ceva inteligenta, cei doi parintzi ar fi putut avea, insa, alt comportament fatza de fata lor. Pe alocuri, interpretarea Dorinei Lazar e formala.
Autorul spunea ca toate momentele comice au fost intentionate. Dar nu trebuia sa avem mereu momente comice. De exemplu, cand Cezar vine la morga n-avea niciun rost sa-i spuna medicului „incantat de cunostinta”, doar ca sa se amuze spectatorul. In fond tinarul era indurerat. Desi porc, e un barbat normal. Ca sã cunosti un barbat, imbata-l. Asta a facut si Columbeanu. Eu cred ca a reusit, nu ca sa ridem noi i-a dat sa bea. Prezenta la afirsit a violatorului, propunerea s-o invieze din nou, toata constructia, filmarea, jocul actorilor, sunt bine dozate, contrar unor afirmatii de pe aici. La fel imaginea fetei chircita intr-un coltz la morga, linga un perete alb, acoperita cu un cearsaf de i se vede numai capul, incepand apoi sa se ridice, de parca se desira iar capul o parasea.
Finalul l gasesc remarcabil. Fata se duce la farmacie, dar scria „Inchis”. Farmacistul-spiþer-cioclu, inspirat ales actorul, interpretare excelenta, era insa in spatele geamului si, vazind-o, intoarce placa pe „Deschis”. Precis mai avea pus de-o parte un flacon cu diazepam, dispus sã-l dea fetei. Dar aceasta nu mai intra. Cuvintele sunt sarace, trebuie vazut modul in care a fost filmat acest sfirsit.
Desi se mentioneaza ca genericul este realizat de vreo 3 sau 4 persoane, cred ca autorul a sugerat impartirea personajelor pe „grupe de interese”. De aici rezulta meticulozitatea, seriozitatea cu care debutantul le-a construit. Daca la scrierea scenariului a simtin nevoia sa le inzestreze cu replici, dupa filmare unele replici ar fi trebuit soase din coloana sonora, pentru ca imeginea spunea totul. Am remarcat muzica, si-a facut datoria pe deplin.
Cea mai importanta si reusita secventa a filmului, dupa parerea mea, pentru care a meritat sa-l vad, constat ca nu a fost comentata de nimeni si nici pomenita de autor. E vorba de iesirea din spital a Magdei si drumul parcurs in scaunul cu rotile pina acasa, dusa ca pe moastele Sfintei Paraschiva. Nu-mi propun s-o descriu in cuvinte, ar fi o barbarie. Cand ajunge si e pusa pe picioare isi zice: „deci pot sa merg”. „Lumea te iubeste, mamica, neinvinsa-i dragostea”. Ultima parte e de prisos, dar, de, un debutant acu’ 15 ani, care voia sa fie sigur ca mesajul a fost bine inteles. In cadrul respectiv, in spate, alt personaj mai are o replica, deasemenea in plus. Mai sunt replici gen „nuca in perete”, cum ar fi: „Nu ma impinge ca sunt casant”, sau „Usor, ca te versi”. Dar si replici mai incarcate de semnificatii decat pare la prima vedere. Tinarul surprins adormit in pielea goala pe jos, in urma chefului, este intrebat : „Citzi ani ai ?” „Am destui...” , vine raspunsul. Citzi ani ar fi trebuit sa aiba ca sa fie in ordine ? Pe de alta perte, fiecare crede ca are destui ani. Si la 7, si la 14, si la 18, si la 60.
Povestea in sine este plasata in contextul noii „economii de piata”. Nu este ocolita dilema (dualitatea) capitalismului: „el a bagat banii, dar noi muncim – voi munciti, dar eu am bagat banii”. El a bagat banii, iar nevasta si amantul l-inseala. Eu cred ca Eugen Cristea trebuia sa fie sotul, iar celalalt amantul. Nu se insista asupra contextului social. Au facut-o, insa, alte filme, catastrofale, ca de exemplu „Priveste inainte cu minie”, nu mai stiu de cine regizat, dar scris de Petre Salcudeanu, care era in acea perioada si presedintele ONC-ului si ajunsese si ministru. Astfel de filme, ma gandesc eu acum, m-au facut sa nu urmaresc atunci pina la capat „Neinvinsa-i dragostea”.
Filmul lui Mihnea Columbeanu a fost ingropat de viu. Pacat. Dar poate fi sezgropat, pentru ca nu si-a dat duhul. Insusi autorul l considera acum „perfect mediocru”, „stufos in partea a doua”, dar este numai parerea lui. Nu este „modern” in intelesul de acum, dar este viu, este actual. Trebuie „tuns scurt”, nu dupa cum zic eu, ci dupa cum va dori Mihnea Cel Batrin, transpus pe DVD si/sau difuzat la TV. Va fi greu, pentru ca pre multi Pitbull i-a muscat de... opera, dar merita. Trebuie schimbata eticheta de „film despre un necrofil care readuce la viata o sinucigasa”. Este un film despre relatia dintre tineri, despre relatia dintre tinar si familie, dintre tinar si societate. Si aceasta este o formula prafuita, dar in cazul de fatza a fost ferita de praf prin modul de realizare a filmului, prin faptul ca nu a fost tinuta la vedere.

[Pitbull]

Da-Priceputule!

Ingratä-i situatia în care m-ai pus... Cum sä-ti räspund, astfel încât unii sä nu mä acuze de subiectivism? Sä trecem peste asta - e de la sine înteles cä un comentariu atât de favorabil mä bucurä.

Cred cä, în esentä, as avea de spus urmätoarele:

- Ai înteles just toate intentiile mele, dar atitudinea ta pozitivä e prea binevoitoare: am senzatia cä finalizarea lor îti place mai mult decât mie - desigur, fiindcä numai eu stiu cu precizie ce aveam în minte, si deci pot aprecia cât de departe (în jos) am fost de realizarea acelor deziderate.
- Dacä nu sunt de acord cu unele dintre observatiile tale, e irelevant: e vorba numai de câteva detalii, strict discutabile, si poate cä la rândul meu gresesc, din subiectivism (de pildä, dezvoltarea atât de amplä a personajului lui Auricä si a familiei lui...) Adevärul e cä si tu i obiceiul sä apreciezi filmele prin prisma propriilor tale gusturi (la modul "eu as fi fäcut asa" - ca la Sitaru, de pildä; sau, aici, sugerând distribuirea lui Eugen Cristea si Puiu Lazär invers, în roluri; înteleg motivul, dar sunt decord cu el doar partial), deci, e greu de stabilit cine are mai mare dreptate.
- Da, secventa coaserii s-a dorit o replicä la acel subiectiv din "Toba de tinichea" (cu deferenta cuvenitä).
- Am mizat mult pe improvizatie; cu monstrii sacri, a mers; cu amatorii, a fost o loterie - de exemplu: replica "Am destui... sä tot am", a lui Alex Conovaru, 100% spontanä (ca räspuns la întrebarea lui Papaiani, la fel de improvizatä, chiar la cadru: "Da' tu câti ani ai, mä?"), a reusit; în schimb, "Imi dau lacrimile", a lui George Dobre (imediat dupä "...neînvinsä-i dragostea, mämicä!"), picä într-adevär cam în plus.
- Secventa drumului cu cäruciorul prin curtea spitalului e marele meu regret; nu pot sä-mi iert c-am ratat-o în halul äla. Mä uit acum la ea, mi-e super-evident ce-as fi avut de fäcut ca sä iasä ca lumea, si mä tot întreb: "Doamne, unde mi-a fost capul...?"
Ar mai fi multe de spus, poate la viitorul forumeeting nu mai fugi dupä vizionare, si conversäm acolo, pe larg...

(Cine stie, s-ar putea ca vocatia ta sä fie analiza de film, nu dramaturgia - desi observatiile tale la "Pescuit sportiv" nu m-au convins deloc, cum am si dat de înteles, prin täcerea-mi; culmea: ai fost mult mai critic fatä de acel film, pe care eu îl consider incomparabil mai bun decât "Neînvinsä-i dragostea"!)

[Led-Ze-Pencil]

Stii ce ar fi misto, Pitbull?

Sa scrii acum o cronica la Neinvinsa-i Dragostea ca si cum l-ai vedea prima oara (sa zicem ca a fost avanpremiera cu presa ieri) si sa nu tii cont deloc ca e al tau. Sa scrie Pitbull despre filmul lui Mihnea Columbeanu, recent lansat pe transfer.ro. Evident, cat mai nepartinitor si fara "inside informations".

Iar daca va trebui sa faci referinte la filmele prezentului, sa zicem ca prezentul e 1994, cu filmele de pana atunci.

Ar fi interesant si distractiv ca exercitiu. Te-ar amuza s-o faci?

[Pitbull]

Da, ideea asta mi-a venit de mult, si am s-o fac.
O sigurä ezitare am: dacä s-o concep ca fiind scrisä din perspectiva anului 2009 sau a anului 1994. Nu vreau sä împing prea departe jocul oglinzilor, vreau neapärat sä-l mentin între niste limite care sä-i asigure maximä obiectivitate si sinceritate.
Dar am s-o fac.

[Neuptolem]

O sigurä ezitare am: dacä s-o concep ca fiind scrisä din perspectiva anului 2009 sau a anului 1994.

'94. 2009 ar fi nedrept, au evoluat cu mult lucrurile in cinematografie fata de ultimul deceniu, pana si Alien Resurection ori Armagheddon imi par idiotele, filme la care cascam ochii pe atunci. Dar ce sa mai zic de rateuri?...Dar de alea romanesti???...
Ori 2001, e la jumate.

Eu as zice sa-l compari cu Speed - Cursa Infernala - asta e chiar reusit si fascineaza pana si azi - , ca tot in '94 a fost. 8) Doar dpdv al valorii cinematografice si la eficienta transferului: scenariul mintal - > produsul final rezultat, nu ma refer la partea comerciala.
Ori, macar, Senatorul melcilor.. :?

[Pitbull]

Eu as zice sa-l compari cu "Speed - Cursa Infernala" (...)
Ori, macar, "Senatorul melcilor".. :?

Nope, "Speed" e cu totul alt gen, nu film social.
Nope, "Senatorul melcilor" e cu totul altceva, nu film.
L-as putea compara cu debuturi românesti din acea perioadä: "E pericoloso sporgersi", "Polul Sud", "Rämânerea", "Innebunesc si-mi pare räu", "Timp liber", "Vânätoarea de lilieci", "Confesiune", "Liceenii în alertä" - dar mai bine n-o fac; de data asta, nimeni n-ar putea opri acuzatiile de subiectivism. Orice eventuale rapeluri la alte filme vor fi punctuale, nu comparativ-valorice.