Să aduci pe marile ecrane o animație despre un stil de dans atât de prețios (și prea puțin popular în ziua de azi) precum baletul, și să reușești să mai şi inspiri prin poveste și realizare tinerele fete (în special) nu este un lucru ușor. Mai ales că studioul de producție al animației Balerina (ce a intrat din 3 martie în cinematografele noastre), StudioCanal, nu se poate compara cu giganții Disney sau Dreamworks.
Combinația dintre personajele agreabile, decorurile captivante și coregrafia pașilor de balet reușește să atragă, să destindă, și să sădească dorința de a reuși în inimile celor aflați la început de carieră artistică.
Aventura ambițioasei Félicie începe într-un orfelinat dintr-o zonă rurală a Franței și se continuă la Paris, în anul 1882, când putem vedea Turnul Eiffel în construcție și Opera Mare din Paris în toată splendoarea ei arhitecturală, a decorurilor – dar și la apogeul exigențelor artistice.
Pentru că devine protejata lui Odette, fostă mare balerină, acum femeie de serviciu la operă, Félicie găsește o cale de a fi acceptată în grupa de începători din care vor fi aleși protagoniștii unui nou spectacol Spărgătorul de nuci. Urmează un carusel al emoțiilor și al antrenamentelor dure de care se ocupă Odette, care vede în mica orfană, plină de viață și de pasiune pentru dans, o învingătoare.
În ciuda unor obstacole, date de metoda mai puțin ortodoxă prin care s-a inclus printre balerinii de la Operă și a schemelor răutăcioase puse la cale de rivala sa, Camille Le Haut, mica orfană strânge din dinți și își continuă programul dur gândit de Odette, hotărâtă să meargă până la capăt și să obțină rolul de primă-balerină.
Dacă antrenamentul în afara Operei aduce cu montajul din Karate Kid – la un moment dat, Odette îi cere să execute o săritură în care să atingă ramura unui copac și să aterizeze în baltoaca de sub aceasta fără să ridice stropi – dansul și figurile de balet se încadrează perfect în ritmicitatea și armonia celor din spectacole. Secvențele de dans au fost coregrafiate după cele ale unor dansatori celebri - Aurélie Dupont și Jérémie Bélingard – iar piatra de încercare a protagonistei este executarea unui „grand jeté” perfect.
Eroina, prin independenţa, îndrăzneala şi exuberanţa ei - fără să îşi piardă capul în faţa greutăţilor şi tentaţiilor (opresiunea din partea celor bogaţi, aroganţa masculină, a expertului, a cuceritorului) - este un model pentru tinerele fete. Sunt foarte bine conturate personajele secundare din jurul lui Felicie. Odette, sobră, supusă, dar demnă. Prototipul mentorului și a mamei surogat.
Victor, prietenul alături de care eroina fuge de la orfelinat, este fascinat de ambiția lui Félicie, de care îl leagă și primii fiori ai dragostei. El va livra momentele amuzate din animație, alături de neîndemânaticul și rotofeiul său coleg de atelier – căci Victor îşi găseşte şi el mentorul; intră ucenic chiar la celebrul Gustave Eiffel. Un personaj interesant este și prim-balerinul Rudolph - după care toate fetele suspină - admirator al talentului și spiritului deschis al lui Félicie, însă incapabil de afecțiune și delicatețe în afara terenului său de exprimare artistică.
Avem prilejul de a admira Parisul și de la înălțime, după o neverosimilă scenă de urmărire în care este implicată și Statuia Libertății, şi în care Victor, prietenul lui Félicie, are ocazia de a îi demonstra că are şi el resursele necesare pentru a o face „să zboare” - exact senzaţia pe care o caută ea pe scenă. Pe finalul animaţiei, momentele tensionate cresc miza și ne fac să înțelegem atât frumusețea baletului, cât și necesitatea unor elemente esenţiale în desăvârșirea ca profesionist al acestei meserii – ambiție și pasiune ("spirit"), dar și o tehnică perfectă, obţinută după multă pregătire.
