Am scris în repetate rânduri despre falimentul creativ de la Hollywood, faliment care, din păcate cu deplina complicitate a publicului, face ca pe marile ecrane să ajungă tot mai puţine filme originale, iar programul cinematografelor să fie dominat de continuări, remake-uri şi spin off-uri. Şi lucrurile ar putea chiar să se înrăutăţească, iar apetenţa studiourilor de film de a risca oferind poveşti originale să scadă: stau dovadă cele trei remake-uri anunţate recent, cele pentru American Psycho, Tangled şi Another Round.
Deşi şi-a început început cariera în adolescenţă şi a impresionat cu rolul principal din filmul lui Steven Spielberg Empire of the Sun pe când avea doar 13 ani, englezul Christian Bale a devenit cu adevărat cunoscut şi un adevărat leading man la Hollywood cu American Psycho, lansat în anul 2000. Iată că acum acel film ce satirizează consumerismul şi alienarea din societatea modernă are parte de un remake. Nu ar trebui să avem nimic de obiectat la alegerea înlocuitorului pentru Bale: Austin Butler a dovedit ce poate în Elvis, iar în Dune: Part Two, unde îl interpretează pe nemilosul Feyd-Rautha, a arătat că posibilităţile sale interpretative au suficientă anvergură ca să fie convingător şi în roluri negative.
Cu italianul Luca Guadagnino (Call Me By Your Name) ales ca regizor, producţia Lionsgate are toate şansele să impresioneze, dar... publicul care îşi aminteşte foarte bine filmul original va trebui să vadă un nou lungmetraj a cărui poveste este lipsită de orice surpriză. La fel stau lucrurile şi cu Tangled/O poveste încâlcită, un nou remake live action după o animaţie Disney, care iată că intră în producţie la nici 15 ani de la premiera filmului original. Iarăşi, va fi probabil un film excelent realizat, dar unul care nu va oferi absolut nicio surpriză fanilor animaţiei. Aşa cum este cazul, de altfel, cu versiunea live action a lui How to Train Your Dragon, şi ea lansată la doar 15 ani de la debutul animaţiei. Remake-ul şi-a lansat recent primul trailer, doldora de cadre identice cu cele din animaţia originală... Şi se poate şi mai "rău": versiunea live action a lui Vaiana/Moana se va lansa în 2026, la doar zece ani de la premiera animaţiei.
O altă producţie celebră al cărei remake a fost anunţat săptămâna aceasta este Another Round/Încă un rând, filmul danez al lui Thomas Vinterberg lansat în 2020 şi recompensat atât cu Oscarul pentru Cel mai bun film străin, cât şi cu trofeul pentru Cel mai bun film al anului la ediţia din 2021 a Premiilor Academiei Europene de Cinema. Dacă noul Tangled va fi doar o "traducere", noul Another Round va fi o "traducere şi adaptare", în sensul că remake-ul se va sincroniza cu realitatea americană, prin urmare are libertatea de a introduce elemente noi.
Sunt destule remake-uri care nu s-au ridicat la înălţimea originalului, ba chiar departe de asta. Este notoriu cazul lui Downhill, traducerea americană a excelentului Force Majeure (2014), producţia suedeză premiată la Cannes. Cu Will Ferrell şi Julia Louis-Dreyfus în rolurile principale, remake-ul schimbă tonul şi eşuează lamentabil în explorarea temelor vitale propuse de filmul original, făcându-şi publicul (minuscul, de altfel) să se întrebe ce-o fi fost în capul realizatorilor. Din păcate, Another Round pare candidatul perfect pentru un tratament similar, subtilităţile sale având toate şansele să fie îngroşate strident la teleportarea pe tărâm american.
Sunt câteva cazuri de remake-uri aproape identice cu originalul, dar care au ajuns cumva mult mai celebre decât producţiile care le-au inspirat. Unul dintre ele este Prince Avalanche, filmul lui David Gordon Green premiat la festivalul de la Berlin cu trofeul Ursul de Argint pentru Cea mai bună regie. Juriul festivalului ar fi trebuit să se întrebe dacă Green chiar a regizat ceva în acest film, căci Prince Avalanche nu este decât o preluare cadru după cadru a filmului islandez Either Way/Á annan veg/La răscruce (2011). Ce face regizorul american este echivalentul rearanjării fotografiilor dintr-un album, rearanjare care, iată, pare să justifice un premiu pentru fotografie...
O situaţie similară a reprezentat CODA, care în 2022 câştiga Oscarul pentru Cel mai bun film, căpătând o notorietate considerabil mai mare decât filmul original, producţia franceză La famille Bélier (2014), CODA nefiind altceva decât o traducere cuvânt cu cuvânt a comediei de familie regizate de Eric Lartigau. Şi, dacă tot suntem la traduceri cuvânt cu cuvânt, serialul The Agency, cu Michael Fassbender în rolul unui agent secret ale cărui misiuni îi contaminează iremediabil viaţa privată, nu este decât traducerea unui celebru serial francez, Le Bureau des Légendes, în care rolul principal era interpretat de Mathieu Kassovitz.
