Are Bucureşti în titlu, dar omagiază orice cartier de blocuri din ţară. Bucureşti NonStop, un snop de patru poveşti legate laolaltă de personalitatea mai mult sau mai puţin ataşantă a unui vânzător de nonstop, se lansează vineri pe ecrane şi are toate calităţile pentru a atrage atenţia publicului dezamăgit de filmele "de festival" ale cinema-ului nostru: un melanj de umor, amor şi emoţie, Bucureşti NonStop are pe generic câţiva dintre cei mai populari actori din România şi îl invită pe ecran, cu bunele şi relele lui, pe locatarul de la bloc.
Ca şi Florin Şerban pentru Box, regizorul Dan Chişu a anunţat că toate încasările din bilete vor ajunge în contul de ajutorare al victimelor din Colectiv.
În Bucureşti NonStop Gheorghe Ifrim este Achim, vânzător la un magazin de lângă un bloc bucureştean. Ajutat de aplombul lui Ifrim, Achim devine un simbol al unei întregi tipologii de oameni, familiară tuturor. Îşi petrece aproape zi şi noapte în magazin şi, evident, ştie tot ce li se întâmplă celor din jur. La el mergi şi pentru un pachet de ţigări, dar şi pentru un încărcător de telefon, dacă ai nevoie. Serviciile sale sunt mai variate decât ce se află în inventarul magazinului, iar omenia sa poate fi un factor de coeziune printre locatarii blocului. Chişu surprinde foarte bune spiritul comunităţii şi îşi intrigă spectatorul cu un melanj ataşant de personaje în ceea ce poate fi uşor cel mai convingător film din cariera sa de cineast independent.
Olimpia Melinte este Jeny, o prostituată care vrea să lase Bucureştiul pentru a se întoarce în orăşelul ei moldovean. Adrian Titieni este peştele ei, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol sunt Bodo şi Gelu, doi tipi care vor să facă bani dintr-un accident de maşină, iar Cuzin Toma (foto) e Tedi, un tânăr venit la Dora (Maria Obretin), iubita care nu îi mai răspunde la telefon. Lia Bugnar şi Ilinca Manolache sunt prietenele Dorei, gata să-i dea sfaturi contradictorii despre relaţia cu Tedi. Dorina Lazăr şi Ion Besoiu sunt doi soţi în vârstă, care aduc, cu nostalgiile, discuţiile în contradictoriu şi problemele lor, emoţia din scenariul mai degrabă comic scris de Dan Chişu.
Ce ar putea atrage la Bucureşti NonStop este atât familiarul personajelor, cât şi modul inspirat în care acestea sunt împinse în situaţii excepţionale. Scenariul găseşte o fericită cale de mijloc între verosimil şi inedit, atrăgându-şi spectatorul în poveste cu nişte eroi ştiuţi, poate în alte versiuni, din viaţa de zi cu zi a acestuia, şi oferind soluţii noi, amuzante sau emoţionante la situaţii de care am auzit cu toţii.
Filmul are şi o oarecare componentă voyeuristică: pentru locatarul de bloc, care îşi poate uşor imagina multitudinea de poveşti desfăşurate în vieţile vecinilor, evenimente vesele sau triste ce au loc în spatele uşilor închise ale unor apartamente inaccesibile, Bucureşti NonStop răsuceşte cheia în broască şi oferă acces înăuntru. Nu ai cum să nu priveşti cu atenţie şi să nu te întrebi câte se întâmplă în vieţile celor pe care îi saluţi în faţa blocului, pe palier, când cobori cu liftul sau, de ce nu, la nonstop-ul din cartier...
Un alt mare merit al filmului sunt actorii, bine ghidaţi de Chişu şi extrem de naturali. Bucureşti NonStop nu are accentele false, teatrale, care supără uneori în producţiile româneşti comunicând apăsat spectatorilor că sunt martorii unui efort artistic. Puţine sunt filmele româneşti recente cu interpretări mai convingătoare decât Bucureşti NonStop. Recomandarea noastră e să-i dai o şansă.
Părerea ta
Spune-ţi părerea