Greşelile din filme şi seriale pot distruge într-o singură secundă magia respectivei producţii, atrăgând brutal atenţia publicului că ceea ce văd pe ecran este doar un construct populat de actori îmbrăcaţi în costume şi nu o "realitate". De la celebra cafea Starbucks din mult-hulitul ultim sezon din Game of Thrones sau croissantul care devine brusc o clătită americană în Pretty Woman, aceste greşeli sunt o adevărată ruşine pentru companiile de producţie, care au oameni angajaţi speciali pentru a se asigura că fiecare cadru este perfect şi nu suferă din cauza unor aşa-zise greşeli de continuitate.
Ceea ce discutăm mai jos nu este o greşeală de continuitate şi nu va apărea niciodată la rubrica de "scăpări" (goofs) de pe imdb, dar reprezintă fără îndoială o problemă ce ştirbeşte din credibilitatea unei producţii.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui serial este reprezentat de costumele personajelor. Uneori, ele capătă un loc central, de exemplu în cazul unor producţii de epocă unde adesea o parte importantă a preproducţiei reprezintă realizarea de la zero a costumelor. Alteori importanţa costumului este mai discretă, dar el este întotdeauna o parte integrantă a personajului, comunică ceva despre personaj şi este o alegere deliberată a unui membru al echipei de producţie, alegere aprobată de regizor.
Am fost, de exemplu, pe platoul de filmare al producţiei Into the Badlands, unde am descoperit cu stupoare că o echipă de zece oameni avea un singur lucru de făcut: să se asigure că sute de costume realizate de la zero pentru producţie arată uzate sau chiar ponosite. Opt ore pe zi, acei oameni recurgeau la diverse metode mecanice, inclusiv torţe cu gaz, pentru a uza costumele şi a le conferi acea patină necesară pentru a fi credibile în decorul postapocaliptic al serialului.
Chiar şi când acţiunea are loc în prezent şi într-un decor mai familiar, costumul este important pentru personaj. Uneori el îi subliniază statutul (o uniformă) sau un anumit stil (de exemplu costumul negru al lui John Wick). Şi aici ajungem la greşeala întâlnită în mai toate serialele, dar niciodată observată: dacă scenariul nu o cere explicit, personajele NU POARTĂ NICIODATĂ ACELEAŞI HAINE.
În filme acest aspect trece uşor neobservat, dar spectatorul atent ar putea fi frapat de garderoba aparent infinită a personajelor din serialele ce se întind pe mai multe sezoane. Decizia de a nu repeta costumele este cu atât mai frapantă în cazul serialelor centrate pe familii cu probleme financiare, unde nu există nicio justificare pentru sutele de costume ce se perindă pe ecran.
Poate că cel mai siderant exemplu este One Day at a Time, excelentul sitcom disponibil pe Netflix. O temă recurentă a serialului este faptul că familia Penelopei (Justina Machado) are probleme financiare: cei patru membri se întreţin exclusiv din salariul ei de asistentă medicală şi fondurile insuficiente apar adesea ca o sursă de frustrare. Dar dacă te uiţi la cele 46 de episoade vei descoperi că mama Penelopei, Lydia, exuberant personaj interpretat de legendara Rita Moreno, nu repetă nici măcar o dată un costum. Nu se repetă nici pijamalele şi nici măcar cămăşile de noapte. Unde mai pui că, din cauza spaţiului insuficient din micul apartament al familiei, Lydia doarme într-o parte a sufrageriei convertită în dormitor, iar cele peste 200 de costume purtate de-a lungul celor patru sezoane nici măcar nu ar putea încăpea în apartament.
Am făcut recent un super-binging cu primele cinci sezoane din serialul Clanul Soprano, superhitul HBO de la începutul mileniului. Poate că nu sare în ochi faptul că Tony Soprano (James Gandolfini) nu poartă niciodată aceeaşi cămaşă (până la urmă stilul vestimentar al personajului este să arunce pe el primul lucru găsit în dulap), dar nu la fel stau lucrurile cu psihoterapeuta Jennifer Melfi (Lorraine Bracco), care poartă peste 100 de costume sobre, fără să apară de două ori cu acelaşi costum în scene diferite. Nici Carmela Soprano nu repetă costumele, iar acest detaliu sare în ochi când soţul ei este spitalizat de-a lungul mai multor zile, iar Carmela, deşi devastată de situaţie, poartă de fiecare dată altceva.
Într-un alt celebru serial din primul deceniu al mileniului, Maria LaGuerta, şefa departamentului de poliţie în care lucrează Dexter şi Debra Morgan, nu repetă nici măcar o dată elegantele costume pe care le poartă la serviciu. Este "doar" o poliţistă şi totuşi pare să aibă la dispozitie o garderobă inepuizabilă. Nu e ciudat?
Cum spuneam mai sus, acest aspect nu este obligatoriu o greşeală, dar este categoric o scăpare care ştirbeşte din verosimilul poveştii. Nu am revăzut recent Friends/Prietenii tăi, dar bag mâna în foc că de-a lungul celor 234 de episoade se repetă un număr neglijabil de costume, asta în condiţiile în care personajele se plâng adesea că îşi doresc mai mulţi bani şi au colegi de apartament tocmai pentru a face economie.
