Filmul din 1960 a devenit încă de la premieră unul dintre titlurile clasice ale genului western, iar actualizarea lui Antoine Fuqua are toate şansele să facă povestea atractivă şi pentru publicul pentru care genul a căzut în desuetudine. Cu o distribuţie de zile mari, o mulţime de efecte speciale clasice, dar şi confruntări armate în decorul arid al Arizonei, Cei şapte magnifici distrage atenţia de la lungimea nejustificată şi uimeşte cu desfăşurarea de forţe.
Remake-ul păstrează premisa din producţiile originale: un mic orăşel devine pradă intereselor meschine ale unor răufăcători (în cazul acesta premisa are nuanţe corporatiste), iar localnicii apelează la ajutorul unei pestriţe echipe de antieroi pentru a se apăra. Atât originalul japonez, Cei şapte samurai, cât şi adaptarea americană din 1960 s-au bucurat de prezenţa pe afiş a unora dintre cele mai populare nume ale cinema-ului naţional, iar remake-ul nu face nici el excepţie, ba chiar plusează cu o distribuţie multirasială: Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Vincent D'Onofrio, dar şi sud-coreeanul Byung-hun Lee, actorul latino Manuel Garcia-Rulfo şi amerindianul Martin Sensmeier.
La câţiva ani după Războiul Civil americanii de rând se simt pe cont propriu, cu autorităţile mai preocupate să pună ţara din nou pe picioare. Locuitorii din micul şi paşnicul Rose Creek devin victimele industriaşului Bartholomew Bogue (Peter Sarsgaard, nu foarte convingător), care e gata să recurgă la crimă pentru a avea acces la aurul dintr-o mină din apropiere. Localnicii au la dispoziţie trei săptămâni pentru a părăsi valea, dar situaţia se schimbă când Emma Cullen (promiţătoarea Haley Bennett), al cărei soţ a fost ucis de Bogue, dă peste Chisolm (Denzel Washington), un vânător de recompense dispus, contra unei sume de bani, să sară în ajutorul orăşelului.
Fuqua iroseşte timp preţios arătând cum se reuneşte echipa celor şapte magnifici, dar compensează cu explorarea fabulosului ţinut deşertic, în care soarele pare a fi mai periculos decât bandiţii şi pieile roşii, dar şi cu detalii din trecutul complex al justiţiarilor. Ce nu poate masca scenariul este faptul că prima oră a filmului nu e decât un preambul, o încordare a muşchilor pentru măcelul final. Faptul că acest măcel face toţi banii, atât din punct de vedere dramatic, cât şi din cel al desfăşurărilor de forţe, ar putea transforma noii magnifici în campioni ai box office-ului.
Un regizor hiperkinetic, Fuqua se adaptează cerinţelor mai molcome ale genului, dar asta nu înseamnă că Cei şapte magnifici se mişcă şi arată ca un western din anii '60. Filmul are o energie extraordinară, nu foarte doritoare să se supună întotdeauna verosimilului, dar foarte atractivă la cinema. Faptul că Cei şapte magnifici poate fi văzut şi în sălile IMAX este un plus al premierei de vineri: este unul dintre puţinele titluri cu aspect clasic ce ar trebui savurate pe un ecran cât mai mare.
Pe lângă Haley Bennett, foarte convingătoare în rolului celei care "caută justiţie, dar se mulţumeşte şi cu răzbunarea", Cei şapte magnifici beneficiază din plin de carisma celorlalţi actori principali, de la negociatorul Denzel, la amuzantul Pratt şi tot mai înţeleptul Hawke. Vincent D'Onofrio este şi el foarte bun în rolul vânătorului de piei roşii prins în lupta din Rose Creek, iar Byung-hun Lee şi Martin Sensmeier poate că au o funcţie decorativă, dar aptitudinile lor fizice (arte marţiale, trasul cu săgeata) sunt folosite foarte bine în luptă.
Ce mai încoace şi încolo, Cei şapte magnifici este echivalentul western al lui Furios şi iute 7 şi chiar merită o vizită la cinema.
