Cinemagia recomandă 3 musicaluri (și) pentru cei cărora nu le plac musicalurile

de Mihai Șerban în 20 Feb 2022
Trei filme care împing limitele acestui gen

Recunosc că nu sunt un mare fan al musicalurilor, însă acest format este cât se poate de ofertant prin capacitatea de a exprima emoții și atitudini contrastante, precum și prin felul în care se poate combina cu orice alt gen de film, fie că e o epopee comică, o tragedie sângeroasă sau o dramedie. Fiecare dintre aceste trei filme, pe care Cinemagia le recomandă călduros, se raportează altfel la ce înseamnă un musical.

Dancer In The Dark (2000, regia Lars von Trier)

Cum altfel să începem această listă decât cu un film pe care am putea să îl numim un „anti-musical”? Câștigătorul Palme D`or la Cannes în 2000, „Dancer in the Dark” ne împărtășește soarta tragică a Selmei, o emigrantă est-europeană din SUA care, pe măsură ce își pierde vederea și contactul cu realitatea, se refugiază în musicalurile vechi precum un copil în lumea fantastică a unui basm.

Selma strânge bani pentru ca fiul ei să se opereze iar boala degenerativă care îi răpește lumea din fața ochilor să nu îl afecteze și pe el. Însă pentru o femeie dezrădăcinată, împinsă de instinctul matern până la crimă, muzica devine un soi de idealism ironic. Iar actrița Bjork, recompensată și ea la Cannes pentru rolul ei, este de-a dreptul incredibilă.

O, Brother, Where Art Thou (2000, regia Joel & Ethan Coen)

În această variantă picarescă a Odiseei lui Homer transformată într-un musical comic, urmărim aventurile unor pușcăriași evadați prin Mississippi, în căutarea unei comori îngropate în urma unui jaf. Aici, George Clooney își dovedește cu vârf și îndesat talentul comic interpretându-l pe Everett Ulysses McGill, care este liderul celor trei pușcăriași doar fiindcă ceilalți doi (John Turturro și Tim Blake Nelson) sunt cam înapoiați mintal.

De-a lungul aventurilor bizare ale celor trei „stooges”, secvențele de musical funcționează ca un soi de cor antic, conturând portetul locului în care s-a născut blues-ul, dar și clanul Ku-Klux. De la convoiul de pușcăriași puși la muncă silnică ce sparg la unison piatra cu târnăcoapele, la seducătoarele sirene și la adunările sinistre ale KKK-ului, toată lumea își cântă crezul în triluri; inclusiv cei trei evadați, care compun un hit country, dar își cedează drepturile pentru un ciubuc încasat pe loc. Culmea, coloana sonoră a acestui film a depășit cu mult vânzările filmului în sine.

All That Jazz (1979, regia Bob Fosse)

În această capodoperă mai aproape de musical ca formă, dar mai complexă și naturalistă în conținut, Bob Fosse își transpune viața în alter-egoul său, Joe Gideon, (excelentul Roy Scheider) un regizor și coregraf care se bucură de culmile carierei sale, dar care se îneacă în excese, de la țigări, alcool, droguri și femei și până la un program de lucru cu mult peste puterile sale.

Ca și al lui Federico Fellini, „All That Jazz” este coșmarul calofil al grandomaniei unui artist care pentru a crea, e nevoit să se autodistrugă. Iar numerele de cabaret comic pe care acesta le creează sunt când tradiționale, când erotice, când de un tragism plin de umor. Iar montajul transformă aceste coregrafii într-o ilustrație nuanțată a inconștientului lui Joe. Și, într-un final, a morții sale.

Exploreaza subiecte similare:

Dancer In The Dark, All That Jazz, O Brother Where Art Thou?, Lars Von Trier, Bjork, Ethan Coen, Joel Coen, George Clooney, John Turturro, Tim Blake Nelson, Bob Fosse, Federico Fellini, Roy Scheider,

Alte știri din cinema

M3GAN 2.0: pledoarie pentru cumpătare

Continuarea horror-ului "tehnologic" se dedă unor excese de-a dreptul surprinzătoare

Povestea adevărată a unei eroine: Sub acoperire/Undercover

Sub acoperire spune povestea incredibilă a unei polițiste infiltrate timp de opt ani în gruparea teroristă ETA: Aranzazu Berradre Marín, pe numele ei real Elena Tejada

Filmul care i-a adus lui Arnold cei mai mulţi bani! Titlul o să te surprindă

Nu, nu este nici Minciuni adevărate şi nici vreun film din seria Terminator

Sarah Jessica Parker, remarci asupra sexismului spectatorilor. Are dreptate?

Actriţa din Totul despre sex rememorează momentele când publicul s-a întors împotriva personajului ei, Carrie Bradshaw

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells