Bazat pe un serial de televiziune din 2019 creat de cineastă, Vulpea și iepurașul salvează pădurea prezintă o gașcă de animăluțe dintr-un condru ca oricare altul, fiecare conturat pe o tipologie proprie. Ele încearcă să își recupereze habitatul natural după ce a fost distrus de un castor cu tendințe dictatoriale. Antagonistul se face vinovat de tăierea hectarelor întregi de copaci și construirea unui palat luxos. Cea mai mare problemă nu este însă aceasta, ci barajul care oprește curgerea râului, inundând astfel casele personajelor.
Așadar vulpea delăsătoare, iepuroaica harnică, bufnița anxioasă, ratonul bandit, foca afaceristă, mistrețul auto-proclamat excelent în toate, pinguinul emigrat de la Polul Sud și sirena blondă la propriu și la figurat fac echipă pentru a deturna planurile bogătașului autoritar. „Șobo-pirații”, acoliții castorului, sunt alături de el până când aroganța, orgoliul și încăpățânarea lui îi determină să se distanțeze, iar dorința de apartenență la un grup unit îi ademenește.
Narațiunea reprezintă o analogie, bineînțeles. Există destule personaje reale ce ar putea fi sursă de inspirație pentru malefica rozătoare și cultul său al personalității. Multe ecosisteme sunt distruse în modurile arătate în animație. Premisa în sine nu este una rea, execuția însă a tras în jos întreaga producție. Dacă Vulpea și iepurașul salvează pădurea are vreun avantaj, acesta este abordarea temelor sociale de actualitate. În condițiile în care copiii din public reușesc să treacă peste faptul că sunt tratați de parcă sinapsele dintre neuronii lor nu funcționează – așa cum obișnuia Clubul lui Mickey Mouse să facă pe vremea când aveam eu cinci ani – atunci au șansa să rămănă cu o mână de idei constructive.
Aici nu există „micunelte secrete care ne vor ajuta mai târziu” și nici întrebări adresate în mod direct spectatorilor, dar există absurdul din puterea prieteniei care le rezolvă pe toate și schimbă radical un personaj în câteva minute. La fel și cântecele de-a dreptul enervante cu versuri cât se poate de banale. Nu am folosit niciodată acest cuvânt într-o cronică, dar nu am termen de descriere mai bun: Vulpea și iepurașul salvează pădurea este cel mai c r i n g y film pe care l-am văzut până acum. Lipsit de orice subtilitate în ce privește dialogurile și orice originaliatate în ce privește glumele – iar dublajul nu ajută cu siguranță. Slab din punct de vedere estetic. Cu o muzică instrumentală ce variază de la disco la rock, dar ușor de trecut cu vederea. Cu un titlu ce anticipează întreaga acțiune.
De cele mai multe ori, animațiile din cinematografe sunt cel puțin suportabile pentru părinții copiilor, dacă nu distractive sau chiar revelatoare. Producția Maschei Halberstad din păcate nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii. Recomand orice alt film pentru copii, iar dacă totuși nu există altă variantă, recomand ca adulții să vină pregătiți pentru orice altă activitate care nu deranjează micii spectatori. Vulpea și iepurașul salvează pădurea are intenții pozitive și scopuri nobile, dar eșuează să le atingă.
