În centrul localităţii belgiene Dendermonde străjuieşte de decenii, sau poate de secole, monumentul ecvestru al unui armăsar care, cabrat în avânt spre ceruri, şi-ar desprinde parcă de pământ cavalerul. Monumentul este inedit, fiindcă e dedicat mai curând patrupedului decât călăreţului împlătoşat care l-a îmblânzit. Este Bayardul, magic murg zburător, ajuns la noi, de departe, din celebrele "chansons des gestes", printr-un monument a cărei forţă cinetică a inspirat trofeul (de aur, argint şi bronz) oferit, de 25 de ani împliniţi, celor mai buni dintre participanţii Festivalului Internaţional al filmului francofon de la Namur.
Aşadar, anul acesta avem privilegiul să urmărim în leagănul francofoniei belgiene, la Namur, încă o ediţie, de astă dată jubiliară, a 25-a, a tradiţionalului turnir cinematografic. Vineri seară s-a dat semnalul întrecerii. Ca în fiecare început de octombrie, murgul din poveste a adunat cavaleri ai peliculei, "fără teamă şi reproş" din toata lumea. Primul care a intrat în arenă a fost filmul Illegal de Olivier Masset-Depasse însoţit de protagonista Anne Coesens. Autorul este o mai veche cunoştinţă a festivalului, unde a mai fost selecţionat, în 2006, cu lungmetrajul Cage. Acum, prin Illegal, el evocă teribila poveste a unei emigrante care trăieşte, clandestin, în Belgia opt ani, până când, într-o zi, ulciorul se sparge. E arestată. In timp ce fiul ei e încredinţat unei tutele, mama il caută, printre străini… Auspiciile bune sub care s-a deschis competiţia ne indeamna sa sperăm că ele vor continua la fel de stenic şi în zilele următoare. Câteva alte filme aflate pe afiş ne-au atras atentia.
Canadianul Louis Bélanger este şi el o mai veche cunostiinţă a Namurului. În 2001 îşi lansa aici un film intitulat Gaz blue bar. Noua sa producţie, Route 132, este - cum o sugerează şi titlul - un road movie care vine deja cu o frumoasă reputaţie datorită succesului de care s-a bucurat la Festivalul de la Montreal. Continentul african este şi el puternic reprezentat mai ales prin filmul L’afrique vue par... realizat de 10 autori din Algeria, Tunisia, Guineea Bissau, Congo, Mozambic, Africa de Sud, Angola, Guineea, Mauritania şi Burkina Fasso. Printre ei se află, alături de autori consacraţi precum Rashid Bouchareb, Aberahman Sisaki, sau Gaston Caboré, şi debutanti care-şi poartă - poate - în raniţă bastonul de mareşal. Burkina Fasso mai e, de altfel, reprezentată printr-un lungmetraj care şi-a trăit - cu câteva săptămâni în urmă - premiera la Veneţia, Notre étrangère.
E firesc să fie cinematografia franceză cea care dă greutate şi interes festivalului. Studiourile pariziene au trimis, de altfel, numeroase producţii recente. La vie au ranch, de Sophie Letourneur, este un debut, despre tinere care-şi caută un sens al existenţei. Autoarea lui No et moi e o cunoscută actriţă, Zabou Breitman, convertită la regie, şi care adaptează un bestseller eponim de Delphine de Vigan. MES DEUX SEINS - Journal d'une guérison este drama autobiografică a unui cancer mamar, propusă de Marie Mandy, iar Les amours imaginaires e propus de Xavier Dolan, care a plecat anul trecut cu Bayardul de Aur pentru filmul J'ai tué ma mère. Mai sunt si alte numeroase productii franceze de care ne vom ocupa în relatările următoare.
Cum se vede, lupta se anunţă strânsă şi captivantă, cu atât mai mult cu cât avem şi noi în arenă doi cineaşti care îşi măsoară forţele, Radu Muntean cu ultimul său lungmetraj Marţi, după Crăciun şi debutul lui Bogdan George Apetri, Periferic, care i-a adus deja Anei Ularu un premiu de interpretare la Locarno.
