„Un film de o seriozitate aproape intimidantă", cum îl descrie Screen Daily, Malmkrog - drama de epocă pentru care Cristi Puiu a câștigat Premiul de regie în secțiunea Encounters la Berlinale 2020 - intră în cinematografele noastre. Cinemagia a văzut filmul și vă spune la ce să vă așteptați de la această producție de epocă, republicând cronica apărută odată cu premiera filmului la Berlin.
Inspirat din lucrarea „Trois Entretiens” scrisă de Vladimir Soloviev la începutul secolului XX, Malmkrog este în mod straniu plasat în aceeași epocă, dar în sudul Transilvaniei, în satul omonim (Malmkrog = Mălâncrav). Acțiunea e mutată din lumea slavă în spațiul multicultural de influență austriacă din preajma Sibiului. Fidele sursei, personajele din filmul-piesă de teatru sunt ruși, dar exponenți ale unor curente culturale diferite, probabil tipic pentru mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX.
Ne așteptam ca figurile să fie oameni în vârstă, zaharisiți, exponenți ai prototipului „omului de prisos” din literatura rusă, care - indiferent de inteligența proprie - este incapabil să influențeze cumva în bine lumea din jur, însă unele dintre punctele de vedere sunt surprinzător de actuale.
Plasat într-un conac luxos, într-o zi de iarnă, filmul pune la un loc personaje aristocratice dar cu vederi politice diferite: Ingrida este o femeie trecută de prima tinerețe care glorifică imperialismul rus și pune egal între război și civilizație (explicabil social prin aceea că statutul ei social superior, de soție de general, se datorează războiului). Nikolai, poate cel mai profund dintre toți, dar și tanăra Olga au vederi anarhiste (de nuanțe diferite) - și anarhismul era popular în epocă. Edouard, poate cel mai actual, este și cel mai european: afirmă cauza pro-europeană, vede o Europă unită din care Rusia va face parte, afirmând superioritatea culturii bătranului continent asupra întregii lumi. Nu, nu sunt oameni de prisos, dar pluralitatea vederilor și optimismul acestora va fi cu siguranță dezamăgită de ororile secolului XX.
La două ore din cele 3 ore și 20 de minute ale filmului, singura scenă de acțiune își face apariția și anticipează probabil tragedia Primului Război Mondial, sau poate lanțul de tragedii derulat la începutul secolului XX - totalitarism, războaie - ce va pune capăt brutal acelei lumi. Haos total, nimic nu mai funcționează: servitorii nu reacționează când sunt sunați cu clopoțelul, o muzică ciudată se face auzită, sursa fiind necunoscută, această find urmată de țipetele înfricoșate. Antihristul însăși sau un simplu revoluționar?
Malmkrog este un omagiu unei lumi apuse dar reia și niște idei actuale. Pariul este ca spectatorul să suporte un film static și niște discursuri filosofice poate prea austere și prea vetuste pentru omul de astăzi.
Părerea ta
Spune-ţi părerea