« Înapoi la pagina festivalului

De vorbă cu Edward Hogg

de Ştefan Dobroiu in 19 Feb 2010
De vorbă cu Edward Hogg

Unul dintre starurile în devenire ale Marii Britanii, Edward Hogg, a obţinut, cu câteva zile înainte de începerea festivalului de film de la Berlin, unde este inclus în programul Shooting Stars, un rol în noul proiect al "distrugătorului" Roland Emmerich. Iată mai jos ce părere are Hogg despre ce înseamnă să fii un actor cvasi-necunoscut într-o lume atât de volatilă şi ce provocări reprezintă pentru el Anonymous, filmul lui Emmerich despre William Shakespeare.

Care crezi că este cel mai important lucru pentru un tânăr actor?
Păi în primul rând entuziasmul. Să ai de lucru se întâmplă rar pentru orice actor, de orice vârstă. Cred că ar trebui să accept orice rol care mi se oferă şi să încerc să-l interpretez cât mai bine. Când eşti la început nu trebuie să faci prea multe mofturi. Capătă experienţă, continuă să munceşti din greu şi, cine ştie, când cariera ta va avea baze mai solide, vei putea începe să alegi rolurile care îţi plac mai mult.

Apari în noul film al lui Roland Emmerich, Anonymous. Ce te atrage mai mult la această dramă istorică şi care ţi se pare cea mai mare provocare la rolul lui Robert Cecil?
Sunt foarte entuziasmat că am obţinut acest rol. Povestea se situează în Anglia elisabetană şi se învârte în jurul celui mai faimos scriitor de teatru, William Shakespeare. Scenariul este fantastic, subiectul nemaipomenit şi scriitura cu totul şi cu totul ieşită din comun. Faptul că voi lucra cu un regizor atât de bun ca Roland Emmerich şi cu o distribuţie la care am visat dintotdeauna sunt principalele provocări, pentru că sunt foarte timid şi mă las uşor intimidat în anumite situaţii. Ca actor trebuie să-mi înving astfel de reacţii pentru ca ele să nu-mi afecteze interpretarea.

Poţi să ne spui mai multe despre rolul tău în film?
Am să-l joc pe Robert Cecil, fiul lui William Cecil, bărbatul însărcinat să se asigure că Elizabeth nu va fi răsturnată de pe tron. Când el moare, responsabilitatea mi se transferă mie. Robert e un puritan, îţi poţi da seama uşor că nu este un foarte mare fan al pieselor de teatru...

Experienţa ta de teatru este la fel de consistentă ca şi cea de cinema. Ce mediu preferi şi care crezi că e cea mai mare diferenţă între cele două?
Cea mai mare diferenţă este distanţa faţă de public. Un timp îndelungat petrecut în teatru te va face să-ţi utilizezi vocea şi corpul pentru a exprima emoţii, pe când în cinema camera poate vedea şi în spatele ochilor tăi. Publicul va avea acces la gîndurile tale fără ca măcar să fie nevoie să deschizi gura. Prefer teatrul, poate şi pentru că sunt mai obişnuit cu scena. Oricum, cu cât joc mai mult în film, cu atât mă îndrăgostesc mai mult de el. Şi aşa nici buzunarele mele nu mai sunt atât de goale...

Cât de importante sunt premiile şi programele ca Shooting Stars pentru un tânăr actor?
Nu ştiu cât de importante sunt premiile. Cu siguranţă sunt o apreciere, iar efectul pozitiv asupra încrederii în sine e importantă. Apoi atrag atenţia asupra ta şi oamenii importanţi din industrie vor să te întâlnească deşi altfel probabil n-ar fi făcut-o. Dar cu premii sau fără, voi fi întotdeauna actor şi am să muncesc mereu din greu. Asta e cel mai important.

Este vreun rol (sau un gen de film) care te interesează în mod deosebit sau pe care l-ai considera o provocare mai interesantă pentru tine?
Mi-ar plăcea să mă implic în filme mici, independente. Un regizor debutant, o distribuţie din actori necunoscuţi şi un scenariu cu o poveste specială. Dacă aş putea face asta pentru tot restul carierei, aş fi foarte fericit, dar cine ştie? Asta e o parte a lumii în care trăim. De exemplu vara aceasta nu voi lucra nimic. Şi poate nu voi mai lucra niciodată. Dar poate, doar poate, mi-ar putea pica în poală rolul visurilor mele...

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells