Jor Van Kline a copilărit lângă unul dintre cele mai mari studiouri de producţie americane, Metro- Goldwyn-Mayer (MGM), iar acest lucru a fost definitoriu pentru cariera sa ulterioară, ce însumează peste 40 de ani în industria cinematografică.
Aflaţi la vârsta la care era odinioară „maestrul” pe când se strecura pe platourile de filmare şi-şi imagina aventuri care să îl poarte prin toată lumea, copii invitaţi la Atelierul de efecte speciale organizat la KINOdiseea marţi, 20 noiembrie, îl ascultă fascinaţi şi curioşi. Jor Van Kline a prezentat, ajutat de o serie de imagini, cele mai de impact, dar şi cele mai apreciate efecte speciale la care a lucrat.
Cele mai de impact proiecte din carieră
L-am întrebat pe „profesor" care au fost secvenţele la care a lucrat şi care l-au impresionat chiar şi pe el, cel care a contribuit la realizarea lor. Mi-a indicat chiar două dintre acele secvenţe selectate pentru prezentare: erupţia vulcanului din Dante’s Peak, alături de plonjonul şi filmarea ulterioară sub apă a maşinii celor doi spioni din Mr. and Mrs. Smith (este vorba de episodul pilot al unui serial bazat pe aventurile celor doi). „În momentul în care vezi o secvenţă de acţiune, este posibil să nu ai nici cea mai vagă idee despre felul în care au fost realizată. Există mai multe modalităţi de abordare în realizarea efectelor speciale, iar asta complică lucrurile şi influenţează rezultatul final. De exemplu, scena cu maşina putea fi filmată din interior, aşa cum am făcut noi, într-un bazin uriaş, unde am pompat apă înăuntrul maşinii, pentru a crea senzaţia că se scufundă, sau să o băgăm direct în apă. Se întâmplă uneori ca nici eu să nu-mi dau seama cum au fost realizate efectele speciale într-un film"....
„Pentru scena din Dante’s Peak am locuit trei luni în deşert, căci trebuia să recreăm, într-un mod cât mai spectaculos şi mai realist, explozia unui vulcan. Folosind o construcţie înaltă de peste zece metri, compusă din uriaşi cilindri sub presiune, explozibili şi diverse materiale ce aveau să fie propulsate în aer, am reuşit să creăm până la urma exact acea explozie perfectă pe care regizorul, de altfel de formaţie vulcanolog, ne-a cerut-o", a povestit maestrul. Un „truc" al scenei a fost filmarea cu o cameră specială, care a făcut apoi ca cele câteva secunde de explozie să se transforme în film în jumătate de minut. Însă cel mai mult a petrecut pe platourile de filmare pe când lucra la efectele speciale din Close Encounters of the Third Kind (Steven Spielberg, 1977), de altfel primul contract al său şi cel care l-a introdus în lumea efectelor vizuale, realizate în partea de post-procesare a filmului.
„Am fost atras de partea live a efectelor speciale"
Nu i-a plăcut însă ideea de a lucra într-un spaţiu închis, pe partea digitală, astfel că s-a specializat, prin lucru şi contact direct cu „magicienii" efectelor speciale, în acea parte fizică, mecanică a domeniului. „Am fost atras de partea live a efectelor speciale. Aici interacţionezi direct cu echipa de filmare, cu regizorul, e o muncă mai dinamică, mai distractivă, asta mi-a plăcut să fac”, menţionează Van Kline. Pentru Waterworld, un alt film sonor din filmografia sa, Van Kline şi echipa de efecte speciale a petrecut şapte luni în Hawaii, unde a lucrat pe mai toate formele de relief existente.
Cea mai mare provocare în realizarea efectelor speciale a fost lucrul în şi pe apă
„A lucra cu apa este unul dintre cele mai grele lucruri. Nimic din ceea ce faci în altă parte nu se compară cu asta. Este foarte obositor, extenuant chiar, pentru că trebuie să petreci 10-12 ore pe zi în acest mediu ce-ţi supune corpul la grele încercări. Însă nu m-am plâns de asta. Sunt scufundător, aşa că mi-a plăcut munca la Waterworld. De fapt, asta este cea mai mare provocare pentru un profesionist independent ca mine. Să-ţi găseşti de lucru. Nu toţi cei din meseria asta au norocul să prindă un serial precum E.R, care durează 12 ani sau Bonanza, care a ţinut 20 de ani. Este cel mai greu, emoţional, psihologic, să faci faţă lipsei de activitate, să nu obţii proiectele pe care ţi le doreşti".
... şi-ar dori ca Academia să ofere un Oscar care să recompenseze separat ramura tehnico-mecanică a efectelor speciale
Legat de regretele carierei, Van Kline a menţionat aici episodul-pilot al serialului Mr. and Mrs. Smith, produs şi regizat de Doug Liman, în care s-au investit 10 milioane de dolari, dar care nu a fost aprobat pentru continuare. A depus alături de colegii săi un efort considerabil, răsplătit de cei de la Fox Television prin feedback-ul lor apreciativ: „sunt cel mai bine realizate efecte speciale pe care le-am văzut până acum", i-au transmis ei lui Liman. Dar serialul, o continuare pe micul ecran a celebrei pelicule cu Brad Pitt şi Angelina Jolie, nu a mers mai departe.
Specialistul Van Kline mai are o nemulţumire, ce ţine de această dată chiar de Academia Americană de Film. Pasionat al unei ramuri de bază a efectelor speciale, ce dă mai mult realism şi credibilitate scenelor din filme decât o vor face vreodată efectele vizuale (CGI-ul), şi-ar dori ca Academia să ofere un Oscar care să recompenseze separat ramura tehnico-mecanică a efectelor speciale, nu să comaseze cele două ramuri distincte ale acestora (termenul „visual effects" a ajuns să desemneze în timp doar acele efecte digitale realizate în procesul de post-producţie). „Asta nu este în regulă", spune Van Kline şi adaugă: „În fapt, filmele sunt chiar efectele speciale".
Star Wars, Close Encounters of the Third Kind, repere cinematografice în efectele speciale
Ca un profesionist al domeniului, Van Kline este un mare fan al numelor celebre din industrie, ce au adus inovaţii şi au avut un impact surprinzător asupra tehnicii de filmare. Dacă ar fi să predea studenţilor un curs de efecte speciale, ar menţiona cu siguranţă tehnica de filmare din 2001: A Space Odyssey (Stanley Kubrick), în care era simulată gravitaţia artificială, dar şi pe cele ce arătau astronauţii plutind în spaţiu şi în interiorul navei. Ar mai fi de asemenea producţiile pline de provocări în ceea ce priveşte efectele speciale ale lui James Cameron, „Îi respect dăruirea cu care se implică în tot cea ce înseamnă noile tehnologii de filmare. Nu se lasă niciodată, este mereu în căutarea noutăţilor în domeniu şi caută să facă ceva ce alţii nu au mai făcut sau nu au făcut la fel de bine”.
Avatar este minunat din punctul de vedere al efectelor speciale, însă nu se va ridica niciodată la înălţimea lui Star Wars
Despre Avatar, din punctul de vedere al efectelor speciale, Van Kline nu are decât cuvinte de laudă, însă povestea nu l-a impresionat, a găsit-o banală. „Cameron nu a reuşit să realizeze ceea ce a realizat George Lucas cu Star Wars. Deşi a fost lansat acum 37 de ani, oamenii încă mai vorbesc despre Star Wars. Se mai aude acum ceva despre Avatar? Nu. Ştiu pe cineva care a revăzut franciza Star Warsde 50 de ori. Iată ce înseamnă un film de impact major. Cu toată tehnologia şi cu toate efectele vizuale fantastice, Cameron nu a atins acest maxim".
„Nu sunt un fan al formatului 3D. Este mult prea exploatat acum"
Deşi este de acord cu faptul că formatul 3D este unul spectaculos şi de viitor, Van Kline este de părere că formatul nu surprinde cel mai reuşit esenţa filmelor. „Este ironic, având în vedere cu ce mă ocup, dar pentru mine filmul înseamnă personaje, poveste, atmosferă. Unul dintre cineaştii mei preferaţi este Francois Truffaut". „Nu sunt un fan al formatului 3D. În plus, nu văd bine cu ochiul stâng, aşa că nici măcar nu mă pot bucura de această inovaţie în domeniu. Cred însă că 3D-ul este mult prea exploatat acum, şi nejustificat. Sigur, este captivant şi există filme, precum Star Wars, care merită un asemenea tratament, însă atunci când scopul principal este să obţii prin el foarte mulţi bani nu ies întotdeauna lucruri bune".
În opinia sa, meseria de specialist în efecte speciale este pe ducă şi asta pentru că cele vizuale, create cu ajutorul calculatorului, sunt mult mai ofertante. Cu toate acestea, „specialiştii în grafică computerizată nu sunt mai ieftini decât noi, cei care ne ocupăm de partea fizică a efectelor speciale. Diferenţa se vede însă, adesea, în ceea ce priveşte calitatea secvenţelor realizate", punctează Van Kline. Pentru a deveni un specialist în efecte speciale şi a lucra efectiv pe platoul de filmare ai nevoie de multă practică şi multe cunoştinţe din diverse domenii: inginerie, mecanică, chimie. „Practic orice meserie este utilă aici", menţionează Van Kline. Iată şi restul calităţile esenţiale necesare pentru a îmbrăţişa această meserie: „să fii capabil iei hotărâri rapid şi în cunoştinţă de cauză, să poţi face modificări atunci când este cazul, să dai dovadă de ingeniozitate şi flexibilitate; bineînţeles, să iubeşti filmele şi să ai bune abilităţi de relaţionare cu ceilalţi membrii ai echipei, pentru că nu faci nimic singur".
Părerea ta
Spune-ţi părerea