Luni, 24 octombrie, de la ora 19:30, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Strada Eforie nr. 2) va fi prezentat filmul Directorul nostru (1955) de Jean Georgescu, într-o versiune restaurată digital de către Arhiva Națională de Filme (ANF). Proiecția deschide o nouă serie de evenimente inițiată de către ANF, Capodopere restaurate. Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.
Anul acesta s-au împlinit, pe 12 februarie, 110 ani de la nașterea lui Jean Georgescu și, pe 8 aprilie, 20 de ani de la moartea acestui regizor, scenarist și actor, unul dintre cei mai importanți cineaști din istoria filmului românesc. Aspru criticat la lansare, pentru acuratețea cu care ironiza moravurile epocii sale, Directorul nostru este considerat astăzi una dintre cele mai importante producții cinematografice românești din toate timpurile.
Comedia satirică îi are în distribuţie pe Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai Fotino, Radu Beligan, Iurie Darie, Puiu Călinescu, Olga Tudorache.
Cineaștii și criticii de cinema despre Directorul nostru:
„Stilul tratării comicului în acest film poartă pecetea neîndoielnică a personalității artistice a regizorului Jean Georgescu. Prin faptul că personajele comediei satirice Directorul nostru nu au fost reduse la silueta unor păpuși mecanice, că ele sunt străbătute de fluidul vieții, că în exprimarea lor vizuală s-au folosit uneori mijloacele pantomimei, arată că stilul lui Jean Georgescu merge pe linia celor mai bune comedii realiste.” (Victor Iliu, „Câteva păreri în legătură cu Directorul nostru ”, 1955)
„Primul film cu adevărat disident al cinematografiei românești (…). Sub pretextul unei intrigi benigne, el reflectă alienarea malignă a veteranilor care și-au pus idealurile la naftalină și recurg la cochilia vechilor lozinci doar cât să se mențină la putere. Un tandem memorabil fac Giugaru, cu răscoliri greoaie de conștiință, și Birlic, încercând să-și înțeleagă rolul și locul în intriga ce se țese, poate cel mai uman portret satiric pe care l-a zugrăvit în activitatea sa cinematografică.” (Tudor Caranfil, „Dicționar universal de filme”, 2008)
„Directorul nostru rămâne, până la Reconstituirea (1970), cea mai lungă și largă deschidere de supapă din conductele de presiune ale totalitarismului. (...) Este vorba deci de o rafinare a mecanismului propagandistic (din care artisticul, reprezentat de regia lui Jean Georgescu, de excelentul și «subversivul» comentariu muzical al filmului, realizat de compozitorul Ion Vasilescu, de interpretările magnifice ale lui Birlic și Giugaru, n-are decât de câștigat) făcută cu «voie de sus», în urma evenimentelor survenite după moartea lui Stalin...” (Cristian Tudor Popescu, „Filmul surd în România mută”, 2011)
