Nu te uita la faţa cea lungă a Juliei Louis-Dreyfus din poza ataşată acestui material: ai de-a face cu o comedie, şi încă una foarte inteligentă. Creat de Armando Iannucci, scoţianul din spatele uneia dintre cele mai bune satire din ultimul deceniu, In the Loop (nominalizare la Oscar pentru scenariu), Veep explorează tribulaţiile (multe) şi reuşitele (puţine) ale Selinei Meyer, o ghinionistă vice-preşedinte fictivă a Statelor Unite.
Fără culoare politică, Veep (de la VP, prescurtarea uzuală pentru vice-preşedinte) te prinde încă de la primul episod şi te face să te gândeşti cât de bine ar pica un Iannucci şi în România, cu politica noastră putred de suculentă. Până ne inventăm şi noi unul, serialul HBO o să te cucerească repede cu melanjul său de ironie şi comedie fizică şi cu replicile sale scăpărătoare.
Poate că Julia Louis-Dreyfus este faţa sitcomului, dar asta nu înseamnă că personajele secundare sunt mai prejos. De fapt mai totul se petrece în biroul vice-preşedintei, prin urmare echipa de imagine a acesteia este cât se poate de importantă şi prezentă. Poate că sunt cu toţii specialişti în domeniile lor, dar secretarul de presă, asistenta personală, directorul de comunicaţii, secretara şi aşa mai departe suferă cu toţii de defectele lor insurmontabile, pe primul loc aflându-se orgoliul şi goana după beneficiile personale.
Înconjurată de o astfel de echipă şi aflată sub presiunea insidioasă a Casei Albe, a cărei politică încearcă s-o fenteze, VP-ul se va trezi într-o mulţime de situaţii jenante, "ajutată" din plin şi de ghinion (la acest capitol, finalul celui de-al doilea episod o să te facă să te îneci de râs). Ce mai încoace şi încolo, interpretarea actriţei şi problemele personajului ei aproape te fac să crezi că, ajutată de o şansă extraordinară, chiar Elaine din serialul Seinfeld este cea care ocupă acum fotoliul vice-preşedintelui american.
Cea mai puternică voce a satirei britanice, Armando Iannucci şi-a făcut un nume datorită serialului BBC The Thick of It/În slujba naţiunii. Readaptat sub forma unui lungumetraj, In the Loop, care-i împrumută şi o parte din distribuţie, conceptul are un nemaipomenit succes, ajungând să fie nominalizat la Oscarul pentru Cel mai bun scenariu adaptat. Era doar o chestiune de timp până când conceptul avea să fie importat în Statele Unite, iar gazdă mai potrivită decât HBO-ul, care i-a dat lui Ianucci libertate deplină, nici nu se putea găsi. Încântaţi de popularitatea primelor episoade (1,5 milioane de telespectatori), capii canalului TV cu plată au dat undă verde pentru al doilea sezon al serialului. Primul se va încheia la sfârşitul lunii iunie.
Adevărată colecţie de momente jenante, serialul nu face decât să sublinieze ce goană după imagine este politica. Poate că Veep nu arată pe nimeni cu degetul (Louis-Dreyfus a declarat în repetate rânduri că telespectatorilor nu li se dă niciun indiciu cu privire la partidul din care face parte personajul ei), dar explorează convingător jocurile la putere, negocierile străvezii şi clasica procedură "o mână spală pe alta" (ajungând să fie la fel de murdare amândouă). Cu umor, inspiraţie şi o chimie extraordinară între actori, Veep îţi spune ceea ce probabil ştiai deja: că politicienii sunt la fel peste tot, doar că în anumite locuri nu prea sunt lăsaţi să facă chiar orice.
Părerea ta
Spune-ţi părerea