Actorul Carol Ionescu, fiul lui Magda Catone și Șerban Ionescu, joacă în comedia Klaus & Barroso rolul lui Vlad, mirele în cinstea căruia se organizează petrecerea burlacilor în barul unde lucrează frații Klaus (Adrian Nicolae) și Barroso (Cosmin „Micutzu” Nedelcu). Klaus & Barroso intră în cinematografe pe 16 ianuarie, distribuit de Forum Film.
Deși este sărbătoritul petrecerii, Vlad dovedește că este un tânăr liniștit și cu mai mult bun simț decât toți colegii lui la un loc. În timp ce barmanul Klaus vrea doar să câștige bani cu care să-și plătească o datorie, bodyguard-ul Barroso încearcă să fie calm și prietenos, deși petrecăreții vin cu tot felul de cereri, patroana (Victoria Răileanu) apare inopinat în club, iar vecinul conspiraționist Maxi (Șerban Pavlu) vrea și el să participe la adunare… Despre experiența „Klaus & Barroso” ne povestește mai multe Carol Ionescu.
Cine și cum este personajul Vlad?
Carol Ionescu: Personajul meu, Vlad, este un tânăr corporatist. Îmi place foarte mult la el că e deschis, e prietenos, încearcă să scoată ce e mai bun din ce pare o petrecere destul de seacă pentru el. Îmi place că e vesel, pentru că mi se pare că oamenii veseli trec mai ușor prin viață. Cred că e cum e el datorită unei bune creșteri, dar mai ales datorită multor alte circumstanțe. Mai multe relații, în contextul filmului, îl fac să reacționeze cum o face: relația cu Cătă (Alexandru Ion), nașul lui, relația cu Albert (Rolando Matsangos), fratele viitoarei sale mirese, relația cu viitoarea mireasă (chiar dacă ea nu apare), toate astea îl determină să se comporte într-un anume fel, să nu fie el cu adevărat. Adică nu e tocmai atât de liber precum și-ar dori să fie, dar se descurcă și face din orice e neplăcut o experiență plăcută.
Dacă ai sta un pic de vorbă cu personajul Vlad, ce sfaturi de viață crezi că ți-ar da? Și ce sfaturi i-ai da tu?
Carol Ionescu: „Stai în banca ta!”, „Fii bun!”, „Iubește-ți aproapele!”, „Ascultă de părinți!”, „Vezi lumea!”, genul ăsta de lucruri. I-aș zice: fă cum vrei, dar du-te și vezi lumea, mai ales. Chiar nu știu să dau sfaturi.
Ce personaj îți place cel mai mult și de ce?
Carol Ionescu: Îmi plac toate personajele și toate momentele lor. Filmul e presărat cu o mulțime de momente care le colorează. Fiecare personaj are ocazia să iasă în evidență într-un fel foarte specific, iar actorii își fac treaba foarte bine să ducă mai departe acel personaj din scenariu în film. Nu am personaje favorite, îmi placă să mă uit la toți colegii mei, să-i văd cum lucrează, cum găsesc soluții perfecte pentru personajele pe care le interpretează.
Cu care dintre personaje ai putea fi prieten la cataramă?
Carol Ionescu: Barroso ar fi alegerea… cred că Barroso de fapt, dincolo de faptul că e bodyguard, e genul de tip cu care aș putea sta în liniște la o terasă, să-mi zică despre ce-a mai făcut, să jucăm o tablă, un șah. Barroso e tras în toată treaba asta, în timp ce toți ceilalți par foarte preocupați de ei înșiși.
Ce obiecte de pe platoul de filmare ai fi vrut să iei ca amintire, dacă ai putea?
Carol Ionescu: Cu siguranță bara de streaptease, dacă aș avea unde s-o pun. E sport în toată regula și mie îmi place să fac sport când apuc, am făcut multe lucruri, dar dans la bară chiar n-am încercat și aș vrea să încerc.
Cum a fost atmosfera pe platou?
Carol Ionescu: Top! Chiar se zicea după fiecare dublă pe platou: „top” (râde). Nu se zice „top!”, ci „stop”, dar așa se subînțelege...
Ai avut vreun ritual pentru a-ți intra în rol, vreo superstiție, vreun obicei sau obiect norocos?
Carol Ionescu: Nu, eu îmi învăț textul și după aia negociez creația împreună cu regizorul și fac. Cam asta e, să știi textul, să fii prezent, restul se face, că oamenii sunt creativi. Poate că aici am ceva, adică înainte de fiecare dublă îmi repetam asta: „sunt Vlad, sunt Vlad”.
Ce actor ți se pare cel mai diferit în viața reală de personajul pe care îl joacă?
Carol Ionescu: Aș spune Klaus și Barroso, care sunt catalizatorii acțiunii în film, pentru că Adrian Nicolae e un tip liniștit, care nu face șpârle, iar Micutzu care joacă un bodyguard înfricoșător e un tip super chill și generos. Cred că personajele principale sunt cele mai diferite de actorii care le joacă, pentru că ei sunt foarte liniștiți, iar personajele lor sunt mai agitate, trebuie să facă lucruri.
Ce personaj crezi că lasă cel mai mare sau cel cel mai mic bacșiș?
Carol Ionescu: Sigur cel mai mare bacșiș îl lasă Cazimir (interpretat de Cezar Antal), pentru că e șef, se știe că e șef doar la muncă și vrea să arate că e șef și când nu e la muncă. Iar cel mai mic bacșiș cred că lasă „Cerbu”, jucat de Codrin Boldea.
Cum arată pentru tine o petrecere ideală, mai ales dacă e vorba de o petrecere de burlaci?
Carol Ionescu: O petrecere ideală pentru mine arată diferit de o petrecere de burlaci, pentru că acestea din urmă au o presiune a „simțitului bine” în sensul de „să facem tot, să mergem peste tot, să mergem la striptease, să bem etc” și asta pe mine mă obosește. O petrecere ideală are câte puțin din tot: are o terasă, unde oamenii pot sta la masă, la o vorbă, cu o muzică frumoasă care nu se aude tare, care le place tuturor, stau să bea un șpriț, o apă, o limonadă, ce vor ei, vara, desigur, și să mai fie o terasă la înălțime, pe casă, unde se poate dansa, unde poți să te muți de la liniște la dans, să te miști, să transpiri un pic. Dar cel mai important e să aibă oameni civilizați.
Cum arată „băiețeala” pentru personajul tău? Dar pentru tine?
Carol Ionescu: „Băiețeala” pentru personajul meu cred că arată fix ca o petrecere a burlacilor unde trebuie să bifeze niște lucruri, să fie mulți, să bea, să se distreze, dar nu ceva agresiv, ci legat de ce cred ceilalți, nu e „băiețeala” lui, nici nu cred că are una proprie. Eu am, adică pentru mine înseamnă să mă întâlnesc cu prietenii mei buni o dată pe săptămână la o bere tocmai să jucăm un șah, să vorbim despre ce-am mai făcut, de grijile noastre, de speranțe, proiecte, de tot, să avem o discuție frumoasă și non-toxică, să fie confortabilă pentru toată lumea, să glumim, să ne simțim liberi.
De ce ar trebui să vină lumea să vină să vadă Klaus și Barroso?
Carol Ionescu: Pentru că am avut ocazia să lucrez cu Grup B și nu spun prima dată asta… Adrian Nicolae, Cosmin „Micutzu” Nedelcu și Bogdan Theodor Olteanu sunt oameni extrem de preocupați de povestea pe care o spun. Iar pe platou toată lumea era preocupată ca publicul, receptorul acestei povești pe care o spunem, să fie în confort, să fie satisfăcut pe deplin. Toți oamenii de aici au tras spre scopul comun, de a livra un produs superb, comic și cu profunzime pe alocuri, care să placă pentru toate motivele corecte, nu „ca să fie plăcut” artificial, pentru că e chiar un produs bun.
