Hoţul de cuvinte, din 7 decembrie la cinema

Hoţul de cuvinte, cu premiera în cinematografele noastre pe 7 decembrie, debutul regizoral al scenariştilor lui Tron: Legacy, Brian Klugman şi Lee Sternthal, aduce pe marele ecran una dintre perechile din viaţa reală - pe Bradley Cooper şi Zoe Saldana, într-o poveste despre minciună şi trădare.

Thriller-ul cu accente dramatice are în centru un scriitor (Bradley Cooper) care, în momentul de vârf al succesului său literar, realizează care este preţul pe care trebuie să îl plătească pentru faptul că a furat opera altui autor (Jeremy Irons).

Rory Jansen (Bradley Cooper), un scriitor care face eforturi pentru a supravieţui de azi pe mâine, aspiră să devină următoarea vedetă din lumea literară. Când descoperă un manuscris pierdut, aflat într-o servietă veche, afectată de intemperiile vremii, îşi dă seama că a găsit ceva nemaipomenit, o operă pe care şi-ar dori să o fi scris chiar el. Rory hotărăşte să treacă drept autorul acelei cărţi şi obţine, în sfârşit, recunoaşterea literară pe care şi-o dorea cu atâta aviditate.

Romanul publicat stârneşte o furtună de admiraţie aşa cum se întâmplă o dată într-o generaţie; lumea literară, dar şi imaginaţia publicului sunt luate cu asalt de acest debut: prietenii o recomandă fără să ezite, criticii literari sunt entuziasmaţi, peste tot se vorbeşte despre această carte, iar Rory devine un star al literaturii. Carismatic, talentat, inteligent, tânărul scriitor pare să le aibă pe toate: o viaţă frumoasă, o soţie care îl adoră, o lume întreagă aşernută la picioarele sale.

Dar, exact când tânărul scriitor se bucura de culmile succesului, un misterios Bătrân (Jeremy Irons) îl găseşte pentru a-l confrunta cu revelaţia că, de fapt, el este adevăratul autor al romanului. Bătrânul îi povesteşte amintirile frumoase, dar tragice din propria lui tinereţe petrecută la Paris după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, care au dus la crearea cărţii. Confruntat cu realitatea că altcineva a plătit preţul pentru adevărul şi viziunea poveştii, Rory rămâne tulburat de întrebări esenţiale privind creativitatea, ambiţia, dar şi alegerile morale pe care le-a făcut pentru a-şi hrăni aceste impulsuri. Realizează că a trăi cu alegerea pe care a făcut-o nu este un lucru uşor, căci este pus în faţa unei dileme morale care îl va face să analizeze în mod cât se poate de serios persoana care a devenit.

„Am scris prima versiune cu unsprezece ani în urmă", spune scenaristul/regizor Brian Klugman. Împreună cu Lee Sternthal, lucrau la alt proiect şi, fiind blocaţi în trafic, vorbeau despre Hemingway şi despre cum a pierdut el unele poveşti. „Am cam deschis cutia Pandorei", spune Klugman. „Ce s-ar fi întâmplat dacă găseam noi acele poveşti?" Pornind de la această întrebare provocatoare, Klugman şi Sternthal au început să creeze ceea ce avea să devină Hoţul de cuvinte. „S-a scris de la sine", confirmă şi Sternthal. Rezultatul a fost povestea lui Rory Jansen, un tânăr scriitor care caută afirmarea, şi care dă peste manuscrisul unui roman extrem de puternic a cărui acţiune se petrece în Parisul de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Acel manuscris nu purta nicio semnătură, aşa că Rory a intrat într-o dilemă morală care avea să-i schimbe viaţa. Aşa cum îl descrie Zoe Saldana, care e soţia lui Rory, acesta „nu caută faima, ci îşi doreşte mai degrabă să fie special. Nu e nici trist, nici dur, ci pur şi simplu foarte onest. În străfundurile sinelui său, tot ce-şi doreşte el e să fie special în vreun fel. Aceasta m-a atras spre acest film, realitatea crudă a cuiva care nu vrea decât să facă ceva cu adevărat însemnat şi o face, indiferent de mijloace. Căci, cât de lipsit de noroc să fii dacă Dumnezeu ţi-ar fi dăruit dragostea şi pasiunea pentru ceva, dacă nu ţi-ar fi dat şi talentul pentru acel ceva?" Aproape fără să-şi dea seama, Rory transcrie manuscrisul, ca un act de devoţiune, dar şi ca un furt.

"Mi-a plăcut ideea că Rory vrea doar să să-l simtă cum curge printre degetele sale", spune actriţa Olivia Wilde. "Transcrie această carte pentru că îşi doreşte s-o simtă curgând prin el, ca un muzician care interpretează un cântec aparţinând artistului lui favorit. Nu e ca şi cum încearcă să ia cu forţa ceva de la cineva, ci îşi doreşte doar să trăiască senzaţia aceea. E foarte intens!". După ce Rory publică romanul sub semnătura lui, devenind o senzaţie a lumii literare, se trezeşte urmărit de un individ ciudat, cunoscut sub numele de "Bătrânul".

Când cei doi se întâlnesc, în sfârşit, povestea începe să meargă înainte şi înapoi, noi aflând despre viaţa Bătrânului în Parisul postbelic, despre relaţia lui de iubire eşuată care l-a inspirat să scrie un roman, şi care a fost cauza din care a rătăcit acel roman, exact acela pe care acum Rory l-a publicat sub numele lui. Simultan ni se dezvăluie figura la fel de bizară a faimosului romancier Clay Hammond. Clay este, de fapt, autorul poveştii lui Rory şi a Bătrânului, iar lectura publică pe care o face acestui nou roman al său este cea care formează cadrul naraţiunii filmului. "Am început cu povestea bătrânului şi a lui Rory", spune Klugman. "Totul s-a petrecut foarte rapid, apoi restul elementelor au început să se aşeze la locul lor". Într-un final, decizia pe care o ia Rory este una care va lua prin surprindere spectatorul şi despre care Jeremy Irons (Bătrânul) spune: "Cred că optează pentru alegerea cea mai grea, dar e probabil cea potrivită. Dacă e şi cea morală, n-aş putea spune..."