Aflată în plină ascensiune, şi de o prospeţime omenească şi artistică dincolo de care ţi-ar fi greu să-i ghiceşti vârsta reală, Ioana Flora s-a născut la data de 22 martie, 1975, la Pancevo (Satul Nou), în Banatul sârbesc. A făcut şcoala îm limba sârbă, româna învăţând-o acasă, iar de la bunici a deprins dialectul bănăţean, cu frumuseţea lui plină de reminiscenţe istorice. Tatăl ei, poetul Ioan Flora, făcea parte din juriul unui concurs de teatru al trupelor de amatori, în limba română - ceea ce a prilejuit primul ei contact cu scena, care a fascinat-o de la bun început (deocamdată, doar ca simplă spectatoare, la o vârstă foarte fragedă).
Totuşi, printre ocupaţiile extraşcolare a copilăriei au primat baletul şi pianul, iar teatrul a revenit în mintea ei abia la vremea admiterii, când şi-a dat seama că, de fapt, arhitectura spre care se orientase iniţial n-o atrăgea cu adevărat. Astfel, Ioana a început nu numai facultatea de actorie, ci şi... şcoala de limba română, căci între timp trecând Revoluţia, tatăl ei hotărâse ca familia să se mute în România.
Destinul ei cinematografic a stat de la bun început sub semnul şansei. În 2001, Cristi Puiu a distribuit-o în rolul lui Betty, din celebrul său "Marfa şi banii" care a uimit lumea, dând semnalul pentru ceea ce avea să devină aşa-numitul "Nou Val" - sau, cu o titulatură mai adecvată, Noul Cinema Românesc. În contextul realismului frust al generaţiei 2000, pe cât de improvizat şi deconstructivist în aparenţă, pe atât de consistent şi meticulos lucrat în fond, Ioana Flora, Dragoş Bucur şi Alexandru Papadopol compuneau portretele a trei tineri aparent banali, pentru care o scurtă călătorie oarecare la Bucureşti, ca să câştige ceva bani predând o marfă, devine un adevărat drum iniţiatic - şi traumatic.
Actriţa dovedea, de la bun început, o capacitate remarcabilă de a parcurge tot acest traseu interior, de la fetişcana oarecare de dimineaţă până la tânăra pentru care, peste câteva ore, era clar că viaţa nu va mai fi niciodată aceeaşi. Numaidecât, a început să fie distribuită în roluri de mai mică sau mai mare importanţă, cum ar fi studenta la conservator din "Turnul din Pisa" (2002, Şerban Marinescu), personajul din "Tancul" (2003, Andrei Enache), alături de Mihai Brătilă, actualmente soţul ei (cu care are doi gemeni, Luca şi Saşa), Jasmin din "Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea" (2003, Goran Rebic), Fromentine din «L'Homme pressé» (2005, Sebastien Grall), Anne Boleyn din docudrama "The Madness of Henry VIII" (2006, Doug Shultz), precum şi în diverse scurt-metraje şi seriale de televiziune - în primul rând, Miky din "Băieţi buni" (2005, Bogdan Bărbulescu, Laurenţiu Rusescu, Theodor Halacu-Nicon, Bogdan Dumitrescu).
În 2007, Adrian Sitaru i-a oferit rolul titular din "Alegerea Siminei", căruia i-a succedat următoarea lor colaborare, de mare răsunet: remarcabilul "Pescuit sportiv" (2009), celebrul lungmetraj făcut "pe genunchi", în format digital, a cărui reuşită a antrenat apoi investirea de fonduri C.N.C. pentru gonflarea pe peliculă. Calitativ, Ioana Flora revenea în fine la un rol de calibrul lui Betty - dar cu o substanţă sensibil diferită. Aşa-numita Iubi era o tânără femeie aflată în plină scufundare spre prozaismul unei vieţi de familie sălcii, înviorată numai prin ritualul ieşirilor de weekend la "Pescuit sportiv" lângă baltă. Rutina searbădă pe care ea şi al său Mihai (Adrian Titieni) încă n-au conştientizat-o este scurtcircuitată de intervenţia misterioasei prostituate "Ana" (Maria Dinulescu), care cu hărţuielile ei ludic-macabre scoate la iveală tot ce pot avea mai rău cei doi "oameni cumsecade". Pa parcursul celor optzeci de minute filmate numai din unghiuri subiective, Ioana ne oferă încă o demonstraţie a versatilităţii ei actoriceşti, construind un parcurs sinuos şi plin de surprize, inclusiv izbucnirea isterică imediat ulterioară "accidentului" simulat - sau, mai ales, acel moment cheie când Ana începe să-i facă avansuri lesbiene, cărora Iubi nu le poate rezista, într-o îmbinare de silă şi voluptate armonizate extrem de fin - performanţă cu atât mai relevantă, cu cât reacţiile ei sunt filmate într-un neiertător prim-plan.
Dispusă spre cele mai detaliate comentarii despre crearea rolului, Flora e dezinvoltă şi extrem de prietenoasă, din cum am descoperit-o la conferinţa de presă a recentului "Periferic" (2010, Bogdan George Apetri). Lavinia compusă de Ioana Flora, o femeie simplă şi prozaică, părând să se promită ca o icoană a banalităţii însăşi, creşte rapid pe panta unei caţe nesuferite, spre a exploda spectaculos în cearta violentă cu Matilda (Ana Ularu); ce-i drept, cele două actriţe, aflate la prima lor colaborare, s-au împrietenit şi au comunicat de minune pe platou, descoperindu-şi o chimie profesională de-a dreptul incendiară; au contribuit în acest sens şi rigorile recursului la backstory, precum şi faptul că, spre încântarea lui Bogdan Apetri, amândouă, la fel ca partenerii lor Andi Vasluianu şi Mimi Brănescu, fac parte din categoria actorilor "incomozi" care, departe de a servi pe nemestecate tot ceea ce le serveşte regizorul, nu se lasă până nu-şi storc personajele de toate resursele. Amintind astfel, într-o nouă formulă, de evoluţia nevestei de "pescar sportiv" Iubi, Lavinia din "Periferic" o confirmă din nou pe Ioana Flora ca fiind o actriţă întotdeauna capabilă să scoată la iveală cele mai insolite resorturi ale personajelor.
Părerea ta
Spune-ţi părerea