Pe 28 martie 2016, Ioana Flora devenea fericita câștigătoare a celui de-al doilea trofeu Gopo din carieră, cu filmul Acasă la tata, după ce în 2012 câștiga statueta cu producția Periferic. Toamna aceasta va fi din nou pe platourile de filmare, de data aceasta pentru lungmetrajul de debut al lui Marius Olteanu, în care îl va avea ca partener pe Alexandru Potocean. Totodată, Flora poate fi aplaudată la scenă deschisă în trei spectacole ce se joacă în capitală. Pe micul ecran poate fi văzută sâmbătă, 30 aprilie, de la 18.25, pe HBO HD, în „Acasă la tata” și duminică, 1 mai, pe HBO 3, în scurtmetrajul Scor alb.
Iată în continuare interviul pe care l-a acordat talentata actriță publicației Cinemagia
Din ce am înțeles, lungmetrajul pe care urmează să îl filmezi în toamnă e o continuare sau o extindere a scurtmetrajului Scor alb. Unii actori spun că e nevoie de un film întreg că să intri în pielea unui personaj, și apoi la final abia simți că ai intrat cu totul în acel personaj. A fost Scor Alb, pentru tine, pentru personajul tău, necesara pregătire pentru lungmetraj?
Ioana Flora: Nu, mi se pare că este perfect rotund și așa. În momentul în care l-am filmat nu știam că va face parte dintr-un lungmetraj și l-am luat ca atare. Și apoi, legat de refilmare, pentru a avea continuitate și unitate, aproape că regret faptul că vom refilma prima parte. Pentru că fiecare moment este unic. Senzația mea este că nu poate fi reprodus. Așa că vom construi din nou. Dar cum, în același timp, am încredere in Marius (Olteanu), mă las pe mâna lui când vine vorba de decizii.
Spune-mi câteva cuvinte despre personajul tău. Cum ai perceput-o pe Dana citind scenariul scurtmetrajului Scor alb, apoi cititnd scenariul lungmetrajului. Ce vei aduce acum în plus, ce vei ajusta? Ai simțit nevoia să continue povestea personajului tău, Dana, până să afli ca se va face și un lungmetraj?
Ioana Flora: Dana este reținută, vorbește puțin, lumea ei interioară iese cu greu la suprafață. În prima parte o vedem mai degrabă tăcând. (Iar asta a fost o provocare pentru mine. Este mai ușor să ai vorbe multe, este mai călduț pentru actor). Bănuim că are o problemă, că este vorba despre un lucru vital, important, dar nu aflăm ce și de ce. În povestea completă, spectatorul se va lămuri ce este cu ea, care este contextul acelei stări apăsătoare din prima parte. Ca partitură, este mai complexă, avem o teză, o antiteză, o răsturnare de situație - ce poate fi mai plăcut pentru un actor?!
Îmi mai place ceva la ea: Dana este un personaj mult mai urban decât altele pe care le-am jucat până acum. Îmi place zona asta. O așteptam de multă vreme. Deocamdată, intuiesc doar fragmente din Dana, mă uit la filme cu personaje asemănătoare, discut cu Marius, știm cu toții că se va contura în repetiții, prin relația directă cu partenerii. Unul dintre ei știu sigur ca va fi Alex Potocean.
Legat de filmul Chosen, care e povestea și ce rol are Mrs. Feinstein în economia ei? În ce a constat proba de casting?
Ioana Flora: Proba de casting a fost interpretarea scenei, în contextul în care filmul e făcut în limbă engleză. Personajul meu nu este de întindere mare în ansamblul poveștii, m-ar fi bucurat să fie. A fost binevenită, însă, întâlnirea cu Jasmin Dizdar. Ne-am născut și am crescut în aceeași țară, fosta Iugoslavie. Am simțit un sentiment de apartenență și un mod asemănator de gândire. Mă bucur ca premiera internațională va avea loc în toamna aceasta.
Cât e de important un premiu Gopo pentru interpretare pentru un agent de casting străin?
Ioana Flora: Se pare că este important. Este o lume restrânsă, oricât de mare ni se pare nouă la un moment dat. Iar premiile sunt o carte de vizită la fel de valoroasă ca și rolurile pe care le-ai interpretat. Cu cât este mai mare “buzz-ul”, așa cum îl numesc ei, cu atât sunt mai mari și șansele tale.
Ce te-a apropiat de personajul tău din Acasă la tata?
Ioana Flora: Vacanțele la țară, petrecute la bunicii din România, chiar de pe vremea când locuiam în Serbia. Sunt mai degrabă un observator decât un performer în viața de zi cu zi. Rețin mici gesturi, moduri de a vorbi. Îmi amintesc de o verișoară care clătina din cap într-un anumit fel când vorbea. Un gest care denotă un fel de demnitate, chiar dacă provine dintr-un mediu nu atât de avantajos ca cel al unui bucureștean, de exemplu. Frumusețea gestului am folosit-o la Paula.
Cum pregătești un personaj pentru scenă comparativ cu cel pentru cameră/film.
Ioana Flora: Sunt două povești diferite. Cu toate că lucrul la interiorul personajului este același, procesul diferă. În teatru petreci o lună, două, repetând, regizorul se ocupă doar de construcția piesei și de tine, în rolul respectiv. La final vin luminile, costumele. Apoi, la spectacole, rolul rămâne în mana ta. Ești responsabil pentru menținerea lui.
La film, totul se petrece într-un timp restrâns. Întâi sunt repetițiile, filmarea, apoi responsabilitatea devine a regizorului și a monteurului. Ce ai făcut, așa rămâne. Diferența majoră este de energie și de modul în care o direcționezi. În teatru, în momentul în care a început spectacolul, nu este timp de respiro, trebuie să ai forța unui vulcan. La film, pe de altă parte, este un lucru în filigran, un studiu la cele mai mici detalii, care mă emoționează de fiecare dată când îl văd bine făcut.
În ce spectacole de teatru te putem vedea perioada aceasta, și ce mai pregătești?
Ioana Flora: În „Inamicul poporului”, de H. Ibsen, regizat de Ioana Păun, la Teatrul Mic, în „Produse domestice”, un spectacol tot al Ioanei Păun, în spectacolul de muzică clasică și poezie „Tales”, în care sunt incluse poeme din „Discurs asupra struțocămilei”, scrise de tatăl meu, Ioan Flora. Și mai am în plan un spectacol de teatru cu o temă foarte frumoasă, din toamnă, despre care vă voi spune mai multe în curând. Abia aștept.
(copyright foto Barna Nemethi)
Părerea ta
Spune-ţi părerea