Moartea lui Stalin, o exorcizare prin râs

de Gloria Sauciuc în 4 Feb 2018
Personaje precum Gheorghi Malenkov, sinistrul Beria, Nikita Hrușciov, Viaceslav Molotov, generalul Jukov alcătuiesc mai degrabă o adunare comică pusă pe șotii decât exponenții, unii malefici, alții cu față mai umană ai Uniunii Sovietice a anilor 1950-1960

O incursiune în timp, în inima regimului comunist, filmul Moartea lui Stalin vorbește despre o lume dispărută, dar pe care cei foarte în vârstă au cunoscut-o și de care s-au temut. Acest film ce oferă o exorcizare prin râs îl merită, în primul rând, bunicii noștri.

Personalitatea sinistră a fostului conducător sovietic , acel om care impunea supușilor săi un respect vecin cu teama de transcendent, demn de un faraon sau de un zeu al Orientului Antic, personalitatea lui Stalin cu greu poate fi un subiect de comedie. Poate doar datorită faptului că acesta apare în film numai ca defunct, întins pe podea și departe de a mai fi tiranul înspăimântător care a terorizat popoare întregi, filmul își permite o notă comică.

O galerie întreagă de figuri din „Panteonul” comunismului sovietic apar și toate au aerul unor personaje de vodevil sau dintr-o comedie de pe scenă, nu de pe ecran. De altfel, și filmul se derulează preponderent în spații închise, suficient cât să te întrebi dacă de fapt urmărești o piesă de teatru.

Personaje precum Gheorghi Malenkov, sinistrul Beria, Nikita Hrușciov, Viaceslav Molotov, generalul Jukov, care probabil le-au fost cunoscute bunicilor noștri alcătuiesc mai degrabă o adunare comică pusă pe șotii decât exponenții, unii malefici, alții cu față umană ai Uniunii Sovietice a anilor 50-60. Greu de crezut, ținând cont de venerația pe care publicul trebuie să o fi avut, cândva, vizavi de autoritatea și aura acestor figuri politice.

Asemănarea fizică e și ea discutabilă: dacă în teatru este permis, ne așteptam ca pe ecran actorii să emuleze mai bine înfățișarea unor figuri celebre: nu am văzut chelia și ochii mici ai adevăratului Hrușciov, nici fața rotundă și zâmbetul ipocrit al lui Molotov. Numai Svetlana, fiica marelui dictator, cu o privire pierdută și cu ochii albaștri goi, ilustrează corect și autentic personajul mai degrabă tragic, victimă a politicii și a intrigilor puse la cale de către însăși tatăl ei.

Exploreaza subiecte similare:

The Death of Stalin 

Alte știri din cinema

The Brutalist, lansat şi în România

Unul dintre cele mai lăudate filme ale anului trecut se va putea vedea pe marile ecrane în februarie

Back in Action: nu ar trebui să pretindem mai mult?

Actriţa Cameron Diaz revine pe ecran în cel mai inofensiv mod cu putinţă

Greta Gerwig şi Netflix deschid din nou uşa dulapului spre Narnia

După succesul lui Barbie, regizoarea are libertate totală pentru a ecraniza cărţile din seria Narnia

James Cameron promite surprize consistente şi "alegeri curajoase" în Avatar 3

Cu 11 luni înainte de premieră, încă se cunosc mult prea puţine detalii despre aşteptatul sequel

Părerea ta

Spune-ţi părerea
carmen_angelus_romila pe 27 octombrie 2018 11:05
Pare o comedie sinistra aceasta realizare cinematografica, dar merita vazuta atat umoristic, cat si pentru modul in care ne sunt prezentate personalitati mai putin agreate al statului sovietic bolsevic.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells