După o pauză de peste două decenii de la filmele de lungmetraj, Kevin Donovan (cunoscut pentru colaborările cu Jackie Chan) face echipă cu debutantul Gottfried Roodt pentru a regiza Gracie și Pedro: Drumul către casă, o comedie animată pentru întreaga familie. Din distribuție fac parte nume sonore ale cinematografiei americane.
Cu un scenariu scris de Jaisa C. Bishop, Bruce A. Taylor și Kelly Peters, animația de aventură Gracie și Pedro: Drumul către casă pleacă de la o premiză destul de clasică, însă se folosește de o multitudine de artificii pentru a suprinde din nou și din nou publicul. Narațiunea îi urmărește pe eroii titulari în drumul lor spre noua locuință din Salt Lake, după ce s-au pierdut de stăpâni la aeroportul LAX.
Ca într-un Home Alone – versiunea cu animale, cățelușa Gracie (Claire Alan) și motanul Pedro (Cory Doran), două animăluțe de companie care nu s-au înțeles niciodată din cauza diferențelor sociale, se trezesc pe cont propriu și sunt nevoite să lucreze împreună pentru a se apăra de primejdiile aflate la tot pasul, de la securitatea aeroportului, până la rozătoare hoațe, cocori înfiorători (Bill Nighy) și șerpi cu clopoței (Alicia Silverstone). În cele din urmă, această călătorie inițiatică îi va ajuta să se lege – la propriu și la figurat – și să empatizeze unul cu celălalt în moduri în care doar astfel de experiențe ieșite din zona de comfort o pot face.
Acasă, familia acționează și ea cum poate pentru a ajuta animăluțele să se întoarcă. Părinții pleacă să pună afișe cu ele, iar copiii se folosesc de tehnologie pentru a face ce face aproape oricine din secolul 21 atunci când are o problemă: un videoclip viral, acompaniat de un cântec foarte catchy. De altfel, melodiile cântate de personaje sunt presărate pe tot parcursul filmului, conferindu-i un aer de musical ocazional și justificat – fiica vrea să devină cântăreață.
Gracie și Pedro: Drumul către casă este atent ancorat în realitatea contemporană și integrează gadget-uri și abordări moderne, dar este și incluziv. Personajul fiului are o dizabilitate de vorbire și interacționează cu ceilalți prin intermediul unei aplicații de pe telefon. În melodia lor, cei doi frați boycottează compania aeriană People First Airlines pentru neglijența ei, transformând-o în People Worst Airlines, un comportament activist ce devine tot mai încurajat la nivel global, în special la tineri. Animația conține chiar și referințe culturale, deși destul de subtile. Atunci când se plimbă prin deșertul din Nevada, Gracie și Pedro trec pe lângă un cactus îmbrăcat întocmai ca Raoul Duke din Fear and Loathing in Las Vegas. Nu am am fost sigură că este o trimitere directă la film, dar odată ce vezi asemănarea nu poți să nu o mai vezi.
Comedia derivă din unele momente de slapstick, dar și din imagini sau dialoguri. Mergând spre Vegas, cei doi dau de un semn de circulație care arată că într-o direcție este orașul, iar în cea opusă este realitatea, o aluzie la denumirea de „orașul visurilor”. Atunci când se roagă, Gracie apelează la „dragul Saint Bernard”, sfântul câinilor probabil. Pe el nu ajungem să îl cunoaștem niciodată, dar cunoaștem personajele trimise cu siguranță de el, ce sunt de ajutor eroilor în parcursul lor.
Șobolanii Wade (Ron Pardo) și Rasputin (John Stocker) arată ca niște mafioți cu aur la gât care doar vor să fie bogați, dar ajung în cele din urmă să îi ajute pe protagoniști. Șopârla-monitor este un fel de oracol atot-știutor care le indică drumul, Shade, iepurele cu ochelari de soare al magicienilor (Susan Sarandon) îi avertizează cu privire la Las Vegas, Willow (Brooke Shields) e calul de curse care îi urcă în tren, iar dihorul Sherlock (Mike Nadajewski) și aghiotantul lui uman Doyle (James Kee) vor doar să îi aducă acasă, deși par personajele negative până la final – o răsturnare de situație cu adevărat neașteptată și impresionantă, deși cu multă logică la bază. Și, bineînțeles, nu putem uita de naratorul nostru, înțeleptul pește Laurence (Danny Trejo).
Animația Gracie și Pedro: Drumul către casă folosește rețeta comună a unor protagoniști-dușmani ce ajung să se înțeleagă datorită circumstanțelor dificile în care se găsesc fără voia lor. Cu toate acestea, este plină de surprize plăcute și o recomand tuturor celor ce vor să se relaxeze într-o sală de cinema, cu copii sau fără.
