În aprilie 1977, la Cinematograful "Timpuri Noi" din clădirea actuală a Hotelului Cişmigiu, se difuza prima producţie 3D din România. Rusească. Nu era un film de ficţiune, ci un montaj cu secvenţe 3D - un iluzionist scoţând o eşarfă roşie, iluzionistul aruncând apoi picături de apă spre spectator, dintr-un acvariu, popice cu bila venind spre public, maimuţe care se reped către privitor, într-o succesiune de momente.
Anul următor, la cinematograful Luceafărul (actualul CinemaPro) din Bucureşti, se dădea Călăreţul cu calul de aur - tot o producţie sovietică, de data aceasta film în toată regula, de ficţiune, tot 3D. Ochelarii nu arătau mult diferit de cei de acum, cu rame din plastic, şi lentilele fumurii, funcţionând tot după principiul bipolarităţii.
În Iaşi, spre sfârşitul anilor '80, vedeam - copil fiind - un film asiatic, la actualul Cinema Victoria din Piaţa Unirii, cu părinţii. Ochelarii îndepărtau imaginea, care fără ei era supradimensionată, nu dublată. Momente similare începeau să aibă loc şi în alte oraşe din ţară. Aşa arată începuturile filmului 3D în România...
Spy Kids 3-D: Game Over, primul film 3D de după Revoluţie,... pentru copii
La sfârşitul anului 1989, părea incredibil că filmul 3D va mai avea de aşteptat încă 15 de ani în România... Spy Kids 3-D: Game Over avea premiera în cinematografele de la noi în iunie 2004, fiind o producţie preponderent pentru copii şi adolescenţi, apoi în 2008 un film pentru toată familia - Journey to the Center of the Earth 3D/Călătorie spre centrul Pământului. Aceasta rula la Cinematograful Movieplex din Bucureşti, singurul de la acea dată cu sistem digital 3D. În numai trei zile, adică weekendul lansării, la Movieplex s-au perindat nu mai putin de 5.574 de persoane, aproape dublul intrărilor la oricare blockbuster digital prezentat de Movieplex. Călătorie spre centrul Pământului a devenit, repede, cel mai vizionat film al anului 2008, cu 117.314 spectatori raportaţi numai în primele zece săptămâni de difuzare. Prin comparaţie, în 2010 Alice în Ţara Minunilor strângea 222.314 de spectatori, dar în 17 săptămâni de rulare 3D, şi - atenţie - pe 18 ecrane, nu doar pe unul singur.
După ce, în primăvara lui 2008, Indiana Jones - Regatul craniului de cristal era primul film care se se putea vedea digital în România, imaginea proiectată fiind mult mai bună decât de obicei, mai clară, cu o luminozitate şi intensitate similare realităţii, în toamna aceluiaşi an spectatorii experimentau ceva şi mai captivant. Se fereau în sală de diversele obiecte care parcă ţâşneau din ecran. Vizionarea se făcea pentru prima dată în viaţa spectatorilor (cel puţin pentru o anumită categorie de vârstă) cu ajutorul unor ochelari speciali, care aveau încorporat un cip activat prin inflaroşu, ce închidea şi deschidea lentilele (după un sistem similar reglarii focale la aparatele foto). Era necesar ca spectatorii să nu se mai uite direct pe ecran, ca la un film clasic, pe pelicula, ci... să privească un pic mai în faţă. Călătorie spre centrul Pământului aparţinea genului de aventuri, o categorie foarte populară, un alt atu al filmului, coroborat cu formatul în trei dimensiuni. Brendan Fraser juca rolul unui vulcanolog care descoperă un exemplar din romanul lui Jules Verne cu nişte note lăsate de fratele său, şi pleacă în Islanda, alături de Sean, nepotul lui; acolo o întâlnesc pe Hannah, fiica unui cercetător, şi împreună pornesc către... centrul Pământului.
2009, ANUL 3D
A urmat 2009. Anul 3D! Nu mai puţin de şapte filme 3D au rulat pe marile ecrane de la noi - în premieră intrând Avatar, A Christmas Carol, G-Force, Up, Monştri contra extratereştri. Filme 3D se puteau vedea în mai multe oraşe, nu doar în capitală. Noul format ajunge să atragă spectatori, în detrimentul calităţii filmului. Mai mult, producţiile 3D ajung pe picior de egalitate cu cele ce intrau în România cu eticheta de "blockbuster". Infern de Ziua Îndrăgostiţilor 3D, lansat în februarie 2009, a avut un număr de plătitori debilete aproape egal cu Harry Potter şi Prinţul Semipur... 80.000 de spectatori faţă de 81.000, doar pentru că era în trei dimensiuni. Luna noiembrie a anului 2009 venea cu o nouă premieră. Filme 3D proiectate pe ecran IMAX! Primele producţii 3D proiectate pe ecranul înalt cât un bloc cu 10 etaje au fost documentare filmate special pentru această tehnologie. Into the Deep/Lumea din adâncuri, unul dintre cele mai rulate şi mai de succes producţii IMAX 3D din lume, se putea vedea şi în România, la un preţ de 24 de lei, din 20 noiembrie 2009. La doar o lună diferenţă, se lansa Avatar. Curând SF-ul regizat de James Cameron devenea cel mai vizionat film al deceniului în România... 881.718 români au călătorit pe Pandora...
Anul 2011 e al performanţei pentru tehnologia 3D. 13 noi săli de cinema se deschid în capitală, cu 13 ecrane adaptate pentru suprafeţe extinse de proiecţie 3D, la Digiplex Grand Cinema. Ecranul de tip „silver screen”, cu o textură specială, permite spectatorilor să se bucure de o calitate deosebită a imaginii.
Când ai văzut prima dată un film 3D la cinema. Povesteşte întâmplarea şi descrie emoţiile. Cel mai frumos răspuns va fi premiat cu un DVD surpriză!
Părerea ta
Spune-ţi părereaLa inceput ne-am simtit ciudat cu ochelarii aia pe ochi, dar ne-am obisnuit repede si ne-a placut la nebunie filmul. Sincer, experienta 3D nu m-a dat pe spate, as fi putut sa vad A Christmas Carol si in forma simpla si as fi avut aceeasi parere la sfarsit. Totusi, ne-au placut efectele speciale si la un moment dat ne trageam, saream putin sau intindeam mainile.
De atunci nu am fost de multe ori la filme 3D si nici nu intentionez, doar daca e un film pe care vreau sa-l vad neaparat.
Pe de alta parte as fi curios sa vad desene animate sau chiar un SF de actiune, evident de dragul experientei 3D care imi inchipui ca poate fi chiar nostima. Insa la un film serios, cu pretentii, efectele tridimensionale nu fac altceva decat sa distraga atentia si sa dauneze.
In anii '90 am vazut in Franta ce inseamna un IMAX 3D adevarat, atunci cand intr-un documentar a deshis gura un rechin de era sa ma inghita :) A urmat Călătorie spre centrul Pământului, la care amicii au tresarit de 2-3 ori (mai ales la "faza" cu pestii piranha).
Apoi Avatar la IMAX-ul din Romania, filmul 3D care m-a impresionat cel mai mult pana acum si de-atunci nu cred ca am pierdut vreun film 3D.
Din pacate multe au fost convertite in 3D in post-productie, lucru care a fost foarte usor sesizabil mai ales la filme precum Clash of the Titans. Ce sa mai zic de calitatea acestora...
Anul viitor avem deja programate 31 de filme in format 3D, dar nu prea am incredere deocamdata decat in animatii la capitolul 3D. Vom vedea ce va urma.
INTREBAREA CONCURSULUI A FOST:
Când ai văzut prima dată un film 3D la cinema. Povesteşte întâmplarea şi descrie emoţiile. Cel mai frumos răspuns va fi premiat cu un DVD surpriză!