Opt filme-şoc marca Lars von Trier

După îndelungi discuţii şi controverse, cea mai recentă creaţie a lui Lars von Trier, Antichrist, poate fi văzută de astăzi şi în cinematografele din România. În varianta necenzurată. Pelicula a fost lansată anul trecut la Festivalul de Film de la Cannes şi a lăsat pe toată lumea cu gura cascată. The Sunday Telegraph scria atunci că Antichrist este “cel mai şocant film din istoria Festivalului de la Cannes”.

Cum descrie Lars von Trier ultima sa creaţie? "Antichrist seamănă cel mai mult cu un strigăt. A venit într-o perioadă din viaţa mea când mă simţeam foarte prost. Inspiraţia vine din propria frică, din propriile emoţii. Aceasta este sursa, dar apoi aceste lucruri devin altceva. Nu este vorba de telepatie între regizor şi public, ca şi cum, Hocus-Pocus, aceasta este cheia care vă va transpune în starea în care am fost eu. Nu funcţionează aşa. Motivul pentru care genul horror - şi nici măcar nu sunt sigur că este aşa ceva - mă interesează este faptul că am ocazia să fac atât de multe lucruri diferite", spunea regizorul într-un interviu.

Cinemagia vă propune astăzi o scurtă incursiune în lumea filmelor lui Lars Von Trier şi vă prezentăm opt creaţii ale regizorului care au şocat, au emoţionat şi care l-au propulsat în prima linie a celor mai buni cineaşti din lume.

Medea (1988) - Este unul dintre primele filme ale lui Trier care a atras atenţia criticilor la finalul anilor '80. Tragedia antică, inspirată din Medea de Euripides, pe fundalul întunecat al Mării Nordului, este recompusă în stil Von Trier din câteva simboluri obsedante care se conturează din prima imagine şi îşi păstrează coerenţa până la cea din urmă: marea înspumată, vântul sălbatic, ierburile şi pânzele mişcătoare, memoria şi uitarea. O producţie impecabilă din punct de vedere vizual Filmul, realizat pentru televiziunea daneză, a obţine premiul Jean d'Arcy în Franţa.

Europa (1991) - Lungmetrajul prezintă povestea unui tânăr american de origine germană, Leopold Kessler (Jean-Marc Barr), care doreşte să ajute la schimbarea imaginii dezolante a Germaniei postbelice. Din nefericire, curând află că, pentru germani, războiul nu s-a terminat. Tânărul Leopold se trezeşte că trebuie să ia nişte decizii foarte grele. Imagini impresionante, de data aceasta alb-negru. În 1991, Europa a luat trei premii la Festivalul de la Cannes şi a fost nominalizat pentru Palme d'Or.

Riget - Kingdom (1994) - Mini-seria pentru televiziune este un voiaj extrem în oculta lume a celor vii şi morţi. Acţiunea filmului se petrece în Spitalul Central Regal din Copenhaga şi prezintă decăderea acestui "spital cu fantome". Puteţi întâlni medici bizari şi pacienţi ipohondri, fantome care se plâng continuu şi cerşesc compasiunea, copii cu aparenţe monstruoase, mistere complexe. A fost comparat de mulţi cu celebrul serial american Twin Peaks. În 1997, a fost lansat Riget II.

Breaking the Waves (1996) - prezintă povestea impresionantă a unei tinere naive, pe nume Bess (Emily Watson). Soţul ei, Jan, care lucrează pe o platformă petrolieră, rămâne paralizat în urma unui accident. Tânărul se teme că Bess se va izola din cauza lui. Jan o convinge pe Bess că trebuie să îşi ia un amant şi îi spune că asta îl va ajuta să se însănătoşească mai repede. Bess trebuie să îi povestească soţului ei toate experienţele sexuale. Filmul constituie un studiu îndrăzneţ şi adesea neliniştitor asupra dragostei şi credinţei. Emily Watson a fost nominalizată la Oscar pentru acest rol. În 1996, Lars von Trier ia şi premiul special al juriului la Cannes pentru acest film.

Dancer In The Dark (2000) - Selma, interpretată de celebra cântăreaţă Bjork, este o emigrantă de orginie cehă, mamă celibatară, care lucrează într-o uzină din SUA. Pasiunea ei este muzica, mai ales cântecele şi dansurile marilor muzicaluri holywoodiene. Selma are un secret dramatic: îşi pierde vederea, iar fiul ei, Gene, va cunoaşte aceeaşi soartă dacă ea nu reuşeşte să strângă suficienţi bani pentru a-i plăti o operaţie. Lucrurile iau o turnură şi mai tragică atunci când un vecin o acuză că i-a furat economiile. Interpretarea lui Bjork este impresionantă şi sfâşietoare şi a luat premiu la Cannes. Trier reuşeşte să ia şi Palme d' Or-ul. Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun cântec original ("I've Seen It All").

Dogville (2003) -  Este o parabolă într-un decor minimalist, undeva la graniţa dintre film şi teatru,  care spune povestea fugarei Grace (Nicole Kidman). Ea ajunge într-un orăşel izolat numit Dogville, încercând să scape de urmărirea unor gangsteri. Fiind încurajată de către Tom (Paul Bettany), auto-intitulatul purtător de cuvânt, minuscula comunitate a orăşelului acceptă să o ascundă. În scurt timp, Grace realizează că bunătatea din acest oraş este relativă. Lungmetrajul a fost nominalizat la Cannes pentru Palme d'Or.

Manderlay (2005) - Povestea din continuarea filmului Dogville se petrece pe planaţia Manderlay. Grace (Bryce Dallas Howard) şi tatăl ei au părăsit Dogville şi descoperă un grup de oameni ce trăieşte de parcă sclavia nu fusese încă abolită acum 70 de ani: stăpâni albi şi sclavi de culoare. Grace decide să intervină, în ciuda avertizărilor bătrânului sclav Wilhelm. Şi această creaţie a lui Von Trier a fost nominalizată pentru Palme d'Or la Cannes.

Antichrist (2009) - El (Willem Dafoe) şi ea (Charlotte Gainsbourg) şi-au pierdut fiul, iar ea suferă teribile atacuri de panică. Soţul ei este psihoterapeut şi, în ciuda tuturor avertismentelor să nu-şi trateze o persoană apropiată, începe s-o facă în locul unde anxietatea ei e cea mai mare: Eden, o cabană din mijlocul pădurii. Terapia se transformă într-o adevarată luptă între sexe, iar temerile ei încep să-i cotropească pe amândoi. Antichrist a fost distins în 2009 cu Premiul pentru cea mai bună actriţă (Charlotte Gainsbourg) la Cannes, precum şi cu Trofeul Academiei Europene de Film pentru cea mai bună imagine (Anthony Dod Mantle).