Aurelian Nica, producătorul executiv al serialului În derivă, a acordat un interviu pulicaţiei Cinemagia despre realizarea celui de-al doilea sezon, ce va avea premiera la HBO pe 5 noiembrie, şi despre adaptarea la România a personajelor. Ţara noastră este prima din Europa centrală şi de Est în care se produce acest serial, bazat pe israelianul Be Tipul, creat de Hagai Levi și multi-premiat de Academia Israeliană de Televiziune.
În 2007, drepturile au fost cumpărate de HBO Statele Unite, care a produs serialul sub numele In Treatment, cu Gabriel Byrne în rolul principal. In Treatment a avut parte de cronici la superlativ şi a primit Globul de Aur pentru Cel mai bun actor în rol principal. Serialul a fost adaptat până acum şi în Serbia, Olanda, Polonia, Ungaria.
- Aţi spus deja, în conferinţa de presă, câteva date privind adaptarea formatelor internaţionale primite, la cele româneşti - şi bineînţeles că s-a făcut referire la episoadele cu Victor Rebengiuc, pentru că personajul lui e cel mai puternic adaptat la noi. Ne interesează mai în detaliu, atât privitor la personajul lui, cât şi la celelalte, cam în ce-au constat aceste diferenţe. Care sunt detaliile şi nuanţele de specific românesc care au fost introduse la noi?
Aurelian Nica: Pentru început, personajul lui Dinu Damian era un patron de fabrică, acolo s-au produs nişte scurgeri chimice, de-aici s-a creat o întreagă problemă... Ce s-a păstrat de-acolo e, dacă vreţi, relaţia cu fiica lui - în original fiica lui plecase în India, să aibă un fel de "iluminare", situaţiile ar fi părut din cu totul alt film, dacă le transpuneam ad litteram la noi. Ca atare, aici a fost o provocare pentru scenarişti să construiască alt personaj, păstrând, dacă vreţi, liniile dramatice şi conflictele din scenariul original, dar modelându-le în aşa fel încât să ajungă la o situaţie credibilă de la noi din ţară. Ca atare, s-a ajuns la această situaţie, în care personajul avea nişte probleme legate de gestiune, s-a ajuns apoi şi la colaborarea cu Securitatea... Deci, nişte teme mai mult decât actuale, cu care oricine poate să rezoneze la noi. Ne gândim foarte simplu, logic: să fii un patron care avea o firmă acum douăzeci şi cinci de ani e mai greu, pentru că acum douăzeci şi cinci de ani nu puteai să ai nici un fel de business. Ca atare, a trebuit să se adapteze foarte mult personajul - şi cred, din punctul meu de vedere, că acest personaj e mai reuşit decât cel original.
- A existat vreo direcţie de inspiraţie şi vis-à-vis de cazul lui Mircea Diaconu?
Aurelian Nica: Nu, pentru că atunci când s-a făcut adaptarea încă nu apăruse această problemă. S-ar putea ca acum, pentru că pomeniţi de lucrul ăsta, cineva să facă asemenea analogii, dar coincidenţa, ca să spun aşa, este pur întâmplătoare, pentru că acel scenariu s-a adaptat cu un an în urmă, când încă nu exista nici măcar în fază de idee problema cu domnul Diaconu.
- Şi la celelalte personaje ce transferuri şi adaptări semnificative s-au mai făcut?
Aurelian Nica: A fost cazul studentei (jucată de Raluca Aprodu), care la noi este suspectă de HIV. În original, personajul avea cancer. Nouă ni s-a părut că boala pe care o are personajul nostru este mult mai insidioasă, mult mai provocatoare, pentru că are mult mai multe implicaţii, pe toate planurile - în special apropo de relaţiile ei, de faptul că urma să se căsătorească în curând... Asta complică mult mai mult lucrurile decât le-ar fi complicat cealaltă boală. Bineînţeles, nu înseamnă că am face o clasificare între cancer şi HIV, Doamne fereşte, dar, din punct de vedere dramatic şi al implicaţiilor pe care le are în toată viaţa respectivului personaj, cealaltă problemă de sănătate pe care noi am pus-o este mai puternică.
- Şi o altă întrebare, privitoare la o altă zonă a filmului: ştim cu toţii că specificul producţiilor de televiziune, şi mai ales de seriale, care presupun o maximă eficienţă şi productivitate, este ingrat faţă de partea artistică. Suntem cu toţii conştienţi că "În derivă" nu prezintă asemenea compromisuri. Deci, mă interesează foarte sincer cum anume aţi organizat producţia, astfel încât, deşi aţi fost hingheriţi de factorul timp, de economicitatea spaţiilor şi a tuturor celorlalte mijloace, totuşi serialul să aibă meticulozitatea, amplitudinea şi profunzimea unui serial artistic onorabil?
Aurelian Nica: Trebuie să spun că am avut de-a face cu multe provocări, începând de la provocarea vremii - am început filmările în februarie, când erau zăpezile acelea de nişte metri, şi când cu toţii ne puneam problema dacă puteam să ajungem la studio ca să filmăm. Cu toate astea, totul a decurs, în mod surprinzător pentru toată lumea, aşa cum am planificat, n-au fost întârzieri, s-a respectat planul de filmare. Acum, referitor mai concret la întrebare, H.B.O.-ul încearcă să impună un stil de lucru profesionist în producţia de film de televiziune românesc. Abordarea a fost ca a unui film de cinema, foarte profesionistă şi pragmatică. N-am avut niciodată situaţii, aşa cum se întâmplă la alte producţii, să se depăşească cu orele programul de filmare, a fost foarte clar stabilit că lucram de la şapte dimineaţa la şapte seara, în patru luni de producţie cred că am avut depăşiri de maximum jumătate de oră, de câteva ori, ceea ce este, din punctul meu de vedere, remarcabil. Ca atare, totul a fost nemţeşte planificat şi s-a respectat cu rigurozitate, e vorba de respectul faţă de oamenii cu care lucrezi, pornind de la echipă şi până la partea artistică, actorii, regizorul şi aşa mai departe, care cu toţii au fost trataţi aşa cum trebuie să fie trataţi - cu respectul şi cu corectitudinea necesare, din toate punctele de vedere. Atmosfera de pe platou a fost una deosebit de plăcută, aşa cum au spus şi actorii mai devreme, în conferinţa de presă, toată lumea a fost relaxată, nu s-a simţit nici un fel de presiune, nu au fost tensiuni mai mari decât ar fi firesc la orice film. Am fost ca într-o familie liniştită şi normală. Cred că toate aceste elemente puse cap la cap au dus la un produs unde se simte că celor care au lucrat acolo le-a plăcut să facă lucrul ăsta. Contează foarte mult când faci ceva cu plăcere, şi nu doar din nevoia de a face un job şi gata.
- În fine, cu privire la viitor. Am înţeles că lucrurile încă nu sunt clare, şi se va vedea, în funcţie de o serie de factori. Mă interesează un singur detaliu: dacă în serialul internaţional există deja frame-urile pentru eventualul nostru sezon 3.
Aurelian Nica: Din câte ştiu, în Statele Unite s-a început deja sezonul 3, s-au făcut câteva episoade după care s-a oprit. În regiune încă nu s-a ajuns, celelalte ţări abia au terminat sezonul 2 şi au început să-l difuzeze... Ce pot să vă spun este că, dacă va exista un al treilea sezon, acesta va trebui să fie integral românesc, pentru că formatul nu avea şi un al treilea sezon. Ca atare, va trebui să păstreze structura de personaje, zile, linii dramatice şi aşa mai departe, dar scenariul propriu-zis va trebui să fie complet original.
Părerea ta
Spune-ţi părerea