Erou al unei serii extrem de populare a romancierului norvegian Jo Nesbø, detectivul Harry Hole (Michael Fassbender) a aşteptat 20 de ani întâlnirea cu marele ecran. Îl putem vedea acum în The Snowman/Omul de zăpadă, un film care ridică unele semne de întrebare, dar care oferă atmosferă, momente tensionate şi una dintre cele mai bune distribuţii văzute în ultima vreme la cinema.
Evident influenţat de The Girl with a Dragon Tattoo, The Snowman ne arată un Oslo bătut de viscol şi zăpadă. Harry Hole, aflat într-unul din momentele când pierde lupta cu alcoolismul, lasă sticla deoparte când o femeie dispare misterios, în faţa casei făcându-şi apariţia un neliniştitor om de zăpadă. Ajutat de partenera sa Katrine Bratt (Rebecca Ferguson), detectivul va face curând legătura cu alte dispariţii misterioase din trecut, ajungând să înfrunte primul asasin în serie din carieră.
Regizat de suedezul Tomas Alfredson (Let the Right One In, Tinker Tailor Soldier Spy), beneficiază de decorul gri, funcţional, al oraşelor Oslo şi Bergen, dar şi de superbele peisaje înzăpezite ale Norvegiei. Când acestea sunt întinate de un cadavru, adesea secţionat în diverse moduri, spectatorul simte natura distrugătoare a ucigaşului, investind emoţional în prinderea sa.
Cinemagia a citit zece din cele 11 romane cu Harry Hole şi putem spune că The Snowman, în ciuda mai multor elemente foarte atractive, este cel mai slab dintre ele. O stângăcie a lui Nesbø permite cititorului atent să-şi dea seama încă de la jumătate cine este asasinul, ceea ce este impardonabil pentru un policier bun. Din fericire scenariul lui The Snowman nu pică în aceeaşi capcană, dar nu putem băga mâna în foc că lungul şir al coincidenţelor şi identitatea asasinului nu vor face spectatorul să se simtă întrucâtva înşelat.
Mai lung decât ar fi fost necesar, The Snowman explorează convingător o idee recurentă în seria Millennium a lui Stieg Larsson: faptul că, deşi în restul lumii ţările nordice europene sunt invidiate pentru societăţile lor aparent perfecte şi stilul de viaţă ridicat, ororile, abuzurile, cruzimea şi nedreptatea nu lipsesc nici de aici. În The Snowman vedem o societate alienată, adânc nefericită, condusă de magnaţi atotputernici şi abuzivi. Efectul? Psihoza, alcoolismul, obsesia, insomnia, sângele din zăpadă.
Un mare plus al filmului este distribuţia. Pe lângă Fassbender şi Ferguson, amândoi foarte convingători, îi mai vedem pe Charlotte Gainsbourg în rolul lui Rakel, fosta iubită a lui Hole, pe Val Kilmer, în cel al poliţistului Rafto, unul dintre investigatorii unui caz în strânsă legătură cu Omul de zăpadă, dar şi pe Chloë Sevigny, James D'Arcy şi Toby Jones. Filmul reciclează şi două dintre cele mai mari nume din televiziunea europeană: Sofia Helin, starul superhitului The Bridge/Bron, şi Adrian Dunbar, din excelentul serial poliţist britanic Line of Duty.
Această combinaţie de actori excelenţi nu face decât să atragă atenţia că ceva nu funcţionează în The Snowman. Flashback-urile, unele discuţii despre sentimentele personajelor şi reacţiile lor câteodată nejustificate atrag atenţia că ecranizarea nu a ştiut la ce elemente din roman să renunţe pentru a realiza mai convingător această primă întâlnire la cinema cu Harry Hole. Rezultatul este, din păcate, uitabil şi sunt toate şansele ca premiera de vineri să fie prima şi ultima aventură cinematografică a detectivului norvegian.
Părerea ta
Spune-ţi părerea