Uitasem complet de serialul TV "Sweeney!" (dublat şi de un lungmetraj pentru marile ecrane - 1977, David Wickes), care pe la sfârşitul anilor '70 a fost difuzat de TVR, sâmbăta seara, sub titlul "Regan" - după numele protagonistului, interpretat de John Thaw.
Era un erou (şi un film) inteligent, elegant şi stilat, care ne mai însenina weekendurile în acei ani de întuneric - aşa că, în mod firesc, am aşteptat cu oarecare circumspecţie actualul remake, temându-mă de o nouă ciorbă reîncălzită inutil şi ieftin, după cum ne-au tot obişnuit multe cinematografii apusene în ultimii ani. Actualul Regan nu e nici pe departe elegant, ca varianta lui anterioară - dar îşi păstrează inteligenţa şi, într-o cheie extrem de violentă, stilul.
Dacă acel gentleman al lui John Thaw aplica metodele neortodoxe care făceau specificul brigăzii Sweeneys mai mult indirect, prin coordonare şi strategie, eroul interpretat de Ray Winstone este un dur ca la carte - prin tactică, verbiaj şi înfăţişare. La o privire mai atentă, transferul nu e deloc surprinzător - Marea Britanie a lăsat de mult în urmă distincţia şi conservatorismul care o caracterizau odinioară, Londra în special devenind, în mare parte, o junglă în culori sumbre - faţă de care localnicii au reacţionat. Cam ăsta ar fi decorul actualului "The Sweeney" - şi mediul în care e nevoit să acţioneze Jack Regan.
Principalele neajunsuri ale filmului se situează la nivel dramaturgic. Deşi urmăreşte o structură echilibrată, bine închegată şi antrenantă, scenariul scris de John Hodge şi Nick Love, după materialul preexistent al lui Ian Kennedy Martin, are totuşi câteva hibe - mai ales în planul motivaţiilor. Loviturile date de banda antagoniştilor, pornind de a o serie de premise stranii, iniţial incitante, privind ţintele alese (magazinul de bijuterii, banca privată), se relevă finalmente ca simple acte banditeşti fără nici o semnificaţie specială, iar unele incidente (în special executarea tinerei din magazin, sau motivul "soţiei") rămân incomplet justificate. Nu lipsesc nici poncifele, şi factorii de previzibilitate - mai cu seamă în zona eternului conflict dintre poliţiştii hotărâţi să aplice legea prin orice mijloace (respectându-i mai degrabă spiritul decât litera) şi birocraţii rigizi care-i împing încontinuu spre sterilitate şi ineficienţă.
Din fericire, compartimentul care recuperează masiv este regia lui Nick Love - tăioasă, aspră, exactă şi, cum am mai spus deja, marcată de un stil puternic şi frust. Dincolo de dinamismul viguros al secvenţelor de acţiune, se remarcă trăsături estetice în ceea ce priveşte caracterizarea personajelor şi coordonarea actorilor: un Jack Regan (Ray Winstone) mult mai complex decât cel iniţial, un George Carter (Ben Drew) măcinat de îndoieli şi dileme, o Nancy (Hayley Atwell) oscilând mereu pe muchia frivolităţii - dar, din păcate, şi o anumită doză de schematism în grupul negativilor şi al semi-negativilor: superiorii constipaţi din poliţie.
Dimensiunea stilistică se regăseşte şi în zona imaginii - o combinaţie de decupaj atent elaborat şi deconstructivism gestionat cu precizie (deşi, uneori, jongleriile cu zonele de sharff nimeresc cam pe-alături). De asemenea, Nick Love se dovedeşte capabil să construiască un suspense autentic, cum rareori am mai întâlnit în peisajul doldora de clişee din ultima vreme - există secvenţe susţinute care se urmăresc efectiv cu sufletul la gură.
Per ansamblu, predomină o atmosferă morbidă şi amară, ambianţa cenuşie a unei lumi în degringoladă, unde din păcate singura cale spre supravieţuire rămâne de prea multe ori pumnul, glonţul, bâta de baseball - şi ocolirea regulilor şi a legilor. O potenţează şi muzica lui Lorne Balfe, inspirată şi cvasi-omniprezentă cu discreţie - şi, desigur, fotografia de o mare expresivitate plastică realizată de Simon Dennis. Totul se întregeşte prin montajul cursiv dar şi sacadat al lui James Herbert. Fapt este că toate neîmplinirile menţionate mai sus le sunt accesibile mai mult cinefililor avizaţi, iar publicul va avea satisfacţia unui thriller bine condus, cu accente tragice şi tuşe viscerale.
Printre atâtea remake-uri făcute doar de-amorul artei, reînvierea lui Regan şi a brigăzii sale Sweeney are, totuşi, rostul şi virtuţile ei.
Părerea ta
Spune-ţi părerea